~ 27

-Chiar ar trebui sa merg acasa…

Edan se rasuci, astfel ca Adela era acum aproape strivita de greutatea lui. El rase, isi incolaci mainile pe dupa ea si se indeparta un pic sa o priveasca in ochi.

-Daca nu te las?

Ea se prefacu ca sta un pic pe ganduri.

-Presupun ca nu putem face nimic in cazul asta… Raspunse cu un licar amuzat in ochi. Intreaga situatie era amuzanta intr-adevar. Doar ca din alte motive decat credea Edan.

El o saruta. Nu la fel de apasat, dulce, ca si cum erau doar ei doi si nimic nu-i putea deranja. Statusera imbratisati cateva ore, de parca el n-ar fi avut o iubita, iar ea nu l-ar fi urat. Gresit.

Tocurile rasunara pe hol lasand ecoul sa dea mai multa drama unui singur moment. Atunci cand s-a deschis usa, Isis asteptand sa-si vada iubitul singur.

– La dracu’. Comenta el, desi nu atat de afectat pe cat se asteptase Adela. Ea doar privi fix spre Isis, care parea ca va lesina in orice moment. Sau ca va exploda de nervi.

Rectia la care nu se astepta, insa, Adela fusesera lacrimile. Isis tinuse la acea relatie atat de mult – de parca era atuul ei in orice situatie, lucrul acela important care era doar al ei… Cat de pacat ca n-a fost niciodata asa…

Iesi, tranti toate usile pe care le intalni si astepta cateva secunde la iesire. Spera, totusi, ca va auzi pasii lui dupa ea. Ca nu fusese chiar atat de oarba si ca nu reprezentase doar o jucarie. Dar nu, nimeni nu venea dupa ea. Un ras amar ii iesi ca un scancet.

-Ipocrito.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s