~ 21

Cand deschise ochii nu mai era in casa de langa lac a Amandei Rue…nici in propria casa. Se sprijini pe coate gandindu-se ca parul ei arata probabil ca o capita de fan ciocolatie, insa mai important era faptul ca inva avea hainele pe ea…ma rog, blugii si sutienul. Nu-si amintea ce facuse cu bluza, dar era destul de sigura ca nu s-ar fi chinuit sa-si puna pantalonii scurti de blugi la loc daca ar fi facut-o in seara aceea.

Pentru un moment scurt isi aminti de Greg si ce incercase sa ii faca, insa stia ca asta nu era casa lui. Greg e a 11-a si sta cu parintii, avusese o petrecere si el si Adela ii stia casa. Asta era mult prea moderna sa fie aceasi. Insa usurarea fu de scurta durata si nu se compara cu felul cum i se intoarse stomacul pe dos cand privirea i se opri  pe rama foto din biblioteca incarcata.

Din ea il priveau doua perechi de ochi albastri, veseli, copilarosi. Fetita statea in carca baiatului si se tinea cu mainile de parul lui nisipiu. Stia cine erau ei doi, stia grimasa aceea imbufnata a baiatului. Stia ca acolo este ea cu Edan. Inspira adanc si se dadu jos din pat. Nu fusese aici niciodata, de fapt nu era sigura ca stie unde este „aici”, dar nu era casa Helenei, casa mamei lui.

Isi trecu degetele printre jaluzelele verticale ale ferestrei si se dadu inapoi cand vazu ce distanta era pana jos. Crescuta intr-o casa cu un etaj, asta daca nu numarai podul, Adela a vea o frica teribila de inaltimi. Iar acum se afla in ceea ce parea a fi apartamentul lui Edan…de la etajul 7. Auzise de asta. Edan avea propiul apartament, iar Isis probabil ca statuse in acelasi loc in care dormise ea adineauri. Doar ca Isis a fost, probabil dezbracata.

Junghiul acela de gelozie o impingea sa se gandeasca la lucruri de genul asta, cand ar fi trebuit sa vada ce se intamplase de fapt. Adela facea parte din persoanele alea care dupa o betie zdravana dimineata nu avea probleme prea mari cu durerile de cap, iar asta era clar un avantaj cand te trezeai dimineata langa cineva…dar cand te trezesti singura in patul cuiva pe care n-ai fi dorit sa-l mai vezi vreodata, suspendata la etajul 7 si fara tricou ce faci?

Isi plimba privirea prin camera si vazu la capatul patului tricoul lui rosu, isi musca buza si il imbraca. Daca voia sa evadeze, trebuia sa fie imbracata. Luni la scoala avea sa inteleaga ce se intamplase, nu trebuia sa afle de la el.

Inspira adanc si simti acel parfum specific barbatesc, dar cumva familiar al tricoului sau. Iesi cu grija pe holul ingust. Incerca sa se strecoare afara trecand pe langa camere si aproape avu un atac de cord cand ultima usa se deschise exact inainte sa treaca pe langa ea.

-Adelayde. Doar atat spuse, dar fusese destul sa i se inmoaie picioarele si sa i se umezeasca ochii. Chiar nu voia asta. Nu voia sa stie cum ajunsese acolo, in apartamentul lui. Nu voia sa ii vorbeasca. Nu voia sa il asculte. Nu voia sa-si mai auda numele asa frumos rostit, numele intreg cum numai el i-l spunea.

Voia doar sa-l urasca, sa nu simta nimic altceva cand il vedea, sa nu se simta prinsa intre amintiri de fiecare data cand ii auzea numele si sa nu simta acea sageata de gelozie cand stia ca e cu Isis. Pentru binele ei, trebuia sa-l urasca… Insa nu putea. Il vedea acolo, asteptand-o sa zica ceva, sa intrebe sau poate doar sa planga.

Iar el o astepta. Astepta ca acele amintiri si acea durere sa erupa deodata pentru ca oricat ar nega ea, oricat s-ar stradui sa se ascunda, avea sa se intoarca spre el si sa ii traga o palma. Sau poate nu o palma, dar sigur niste cuvinte care are avea acelasi efect.

11 gânduri despre “~ 21

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s