~ 12

Era simplu un singur pas, la momentul potrivit. Soferul nu va avea timp sa franeze. Iar ea nu va ezita. Va fi usor, repede. Vazu autobuzul, facu un pas in fata, stand pe bordura. Il vazu cum se apropie si cand crezu ca e destul de aproape inchise ochii si facu doi pasi in fata. Auzi claxonul, simti lovitura, apoi nu mai simtii nimic.

Cand deschise din nou ochii vazu capul mamei sprijinit de marginea patului de spital, il vazu pe Will adormit in scaunul de langa fereastra, cearsaful ud in dreptul fetei mamei sale si obrajii rosii de atata plans, trasaturile ei frumoase fiind umbrite de oboseala si tristete.

Adela deschise ochii dupa ce fusese in coma timp de 6 zile. Si vazu cei doi oamenii carora le pasa de ea atat de mult, chiar daca pana acum nu au aratat asta sau nu au stiut cum sa o faca. Si asta fu de ajuns ca ea sa decida ca inca poate sa lupte. I se daduse inca o sansa, iar de data asta o va face bine. Sa lupte impotriva tuturor daca e nevoie, sa isi refaca viata, sa uite de tot ce i s-a intamplat, sa faca alegeri mai inteligente si sa se repare pe ea insasi. Mai ales, sa se vindece de ce ii facusera ei.

Adela a invatat sa fie cine e, a invatat sa fie mai cruda si mai greu de atins pentru toti cei din jur, cu o singura exceptie. El.

19 gânduri despre “~ 12

        • umm… e multa lume care se sinucide :)) dar pe mine m-a influentat (povestea nu era la inceput despre sinucidere, dar m-am gandit sa o fac un pic mai adanca) de Amanda Todd, si-a spus povestea intr-un video, apoi s-a sinucis… am vazut video-ul si am inceput sa plang

        • De aia,da. Acum mi-am amintit-o! :l Şi eu am început a plânge,dar pentru că am avut prieteni apropiaţi care s-au sinucis şi mi-a fost cam greu😦

        • Şi eu am fost mereu sensibilă la asemenea lucruri,deoarece sunt două „ingrediente” ale personalităţii umane importante,şi dacă lipsesc,e o problemă. :l

        • stiu si nu e ca si cum m-as fi gandit asa vreodata sau as fi avut probleme, doar ca ma simt implicata – emotional sau ceva de genu – cand aud povesti din astea, pentru ca, sa fim seriosi, toti am fost tristi si abandonati candva, dar cand aud de lucruri din astea ma trec fiorii si ma simt pur si simplu ca si cum inteleg, ca si cum momentele alea peste care eu am trecut s-ar amplifica de zeci de ori…si asa ma descarc, scriind despre asta

        • Ştiu cum te simţi.Eu,când văd asemenea persoane,mă simt neajutorată deoarece nu le pot alina suferinţa. Apropo,frumos mod de a te descărca. Eu nu chiar mă pricep la scris poveşti (de asta nu m-am înscris la concursul tău,deşi era un concurs frumos :D) şi prefer să cânt la pian piese de alea triste şi plângăcioase până îmi trece :))

        • pentru asta trebuie sa ai si talent, eu n-am reusit niciodata sa invat sa cand la pian🙂 si asta e un mod minunat de a arata asta, chiar daca unii nu apreciaza :)) arta nu e vazuta de toti la fel😉 poate unii vad ce ai vrut tu sa transmiti

        • Da,trebuie să ai talent (nu că eu chiar aş avea,dar mă pricep puţin :l ) Într-adevăr,unii nu apreciază,dar sunt alţii care chiar mă susţin (şi nu mă refer la părinţi :l :)) )

  1. Imi pare sincer rau de ea pentru ca se distruge din cauza unor… –nu ma face sa spun cuvinte d-astea ca nu ma mai opresc si dupa o sa spamezi comnentariul–oameni necivillizati care nu au stiut s-o pastreze clanga ea.Edan e cel mai prost.

    • cum i-am zis si lui B … scriu influentata de cazul Amandei Todd iar fata aia m-a facut sa plang, si sunt si genul tolerant, care intelege si accepta prin ce trec oamenii, trebuia sa scriu asta

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s