1. Innocence…or not.

Barbatul din fata lui se prabusi brusc. Ochii negrii ai baiatului se deschisera larg auzind scancetul ca de copil ce urma. Primul gand al lui fusese acela ca i-ar fi rusine ca barbat sa aiba o voce de copil, apoi realiza ca in spatele lui se chinuia sa tina in mainile mici un copilascu ochii ca doua faclii de smarald, stralucind in intuneric.

Fetita isi puse toata forta sa traga sabia grea dar in cele din urma renunta si privi speriata spre baiat. Acesta zambi larg si trase arma cu nonsalanta. Daca era un lucru care-i placea la copiii rebeliunii era faptul ca doreau cu totii sa fie luptatori grozavi, iar el statea in fata fetitei avand in spate cativa oameni pe care-i omorase. Adora cand copiii se purtau de parca ar fi un fel de zeitate a lor, cei mai multi rebeli nu-i bagau in seama si cand prindeau atentia unuia practic il venerau. B

aiatul arunca sabia la picioarele fetei, era de admirat si faptul ca avusese curaj sa intre aici dupa el, de cei mai multi nu e decat gura, in final ajung sa fie fauritori de arme sau negustori, putini chiar omorau pe cineva. Putea sa pastreze lejer sabia, insa niste moravuri nescrise ale rebeliunii nu-l lasau. Nimeni nu ia unui copil arma care-i menita sa fie o ultima protectie. Din acel motiv nici pe a lui nu incercase s-o fure nimeni, inca mai e un copil, cel putin pana la anul cand face 13 ani. Fata nu parea sa aiba mai mult de 8, era micuta dar avea in privire ceva hotarare si razvratire, baiatul o intreba unde ii erau parintii dar ea nu raspunse.

Se concentra pe sabie cateva secunde apoi se intoarse din noua sa-l priveasca pe el, avand de data asta lacrimi in ochi. De ce trebuia el sa fie in situatia asta? N-avea habar sa linisteasca un copil, asta e treaba de femeie. In plus nu stia de ce plangea. O ridica in picioare, nici asa nu era prea inalta, abia daca se apropia de umarul lui, dar totusi, ce se face cu un copil cand plange? Incerca s-o faca sa spuna ceva vorbind pe cel mai bland ton de care era in stare.

-Hai sa vedem unde stai, cum te cheama? Cati ani ai?

Fetita clipi indepartand lacrimile si raspunse scurt si intr-un mod in care arata clar ca se chinuise ceva sa invete sa pronunte numele, acel ton de mandrie tipic copiilor:

-Chandra. Am 9 ani.

Baiatul ridica din sprancene vazand cat de repede a trecut de la lacrimi la zambet, apoi dadu din umeri si ii stranse mana intr-a lui conducand-o spre satul pe care-l cunostea la baza muntelui. Fata se straduia sa tina pasul cu el, tragand sabia dupa ea si lasand in urma o dara lunga pe unde varful acesteia patrundea in pamant. Baiatul observa si se opri brusc. Fetita se lovi si scapa sabia.

-Nu poti s-o ti sus? Stia cat de grele sunt sabiile si cum el reusise sa tina una abia pe la varsta ei, dar avea in vedere faptul ca era fata si era mai mica decat erau majoritatea copiilor la 9 ani. Ea dadu din cap ca nu, neintelegand de ce se oprisera.

Baiatul ofta si o ridica el de jos, apoi ii dadu sacul in care adunase cei cativa lationi pe care-i avusesera cei pe care-i omorasera si vreo patru pumnale.

Mai mersera o vreme in tacere, ea carand sacul pe umeri si el un altul cu arme de foc si cele doua sabii ale lor pana cand ea se aseza pe un bustean si tranti sacul langa ea.

El o privi confuz apoi intreba cu un oftat:

-E prea greu? Ea nega cu o miscare scurta a capului. Esti obosita? Niciun raspuns. Nu vrei sa mergi acolo? Dadu din umeri. Baiatul lasa sa cada sabiile si sacul sau crezand ca va trebui sa scoata din nou cuvintele cu clestele, insa fetita il surprinse si spuse brusc.

-Mi-e foame. Afirmatia fusese intarita de zgomotul stomacului ei. Lui nu-i era tocmai foame, dar presupuse ca fiind baiat si mai mare nu se comparau.

-Fie, stai aici. El intra mai adanc in padure parasind cararea, iar fetita profita de ocazie sa arunce o privire in sacul pe care i-l daduse. Nu se uitase, crezand ca s-ar supara, doar il scuturase putin. Se zgarie atinzand lama unuia dintre cutite, dar nu baga in seama si simti ca apuca cei cativa lationi, le dadu drumul brusc apoi sari de pe bustean cu tot cu sac si porni dupa baiat.

Il gasi umbland cu un briceag in jur si rupand tulpina dupa tulpina de fragi si cu buzunarele pline de ghinde pentru prajit. Fetita isi facu curaj, parea puternic si ii era frica sa nu se infurie pe ea, apoi il intreba scurt.

-Ce faci? Acesta tresari si se intoarse spre ea.

-Nu-mi spune, nu-ti plac fragii. Fata ezita confuza.

-Ba..da, de ce ii culegi?

-Suntem in mijlocul padurii, n-am un arc sa pot sa prind ceva si nici nu cred ca exista vreun stand pe aici pe undeva cu mancaruri extravagante ca in Dramer, deci…se intrerupse cand vazu ca fetita acorda mai multa atentie unui copac subtirel si pufni nervos, dar atunci vazu ca scotocea prin sac si nu apuca sa-i spuna sa aibe grija inainte ca ea sa scoata cele patru pumnale si sa le infiga la cam 30 de centimetri unul de celalalt in scoarta. Verifica de doua ori cat de bine erau infipte, apoi se catara pe ele pana la primele crengi. Se sui  pe ele, apoi se intinse sa ia ultimul pumnal din locul unde era. Se catara inca cativa metri si apoi trecu pe un alt copac cu miscari agile sub privirile baiatului care se misca de colo colo sperand ca o poate prinde daca pica.

Fata intinse pumnalul in fata si il arunca(,) ca pe o sageata spre o veverita aflata la patru metri departare, prinzand-o de copac si lasand-o fara suflare. Fetita sari pe crengi intr-un mod foarte riscant si  ridica animalul. Apoi cobori la fel de usor, pelerina neagra plutind in urma ei si cu parul negru fluturandu-i in urma peste gluga cazuta. Sari de pe ultimele crengi fara sa mai aiba nevoie sa se sprijine pe nimic si apoi realiza ca asta putea sa-l infurie pe baiat. Intinse veverita fara niciun cuvant, iar acesta o lua uimit si puse sa faca un foc fara sa-si ia ochii de la ea, iar fetita spera ca nu facuse nimic rau, vazuse oamenii facand asta din cand in cand, de fapt se bucura ca reusise, dar nu voia sa-l supere pe el.

17.11.2042

____________________________________________________

Deci asta ar fi primul capitol, face parte din Seria 1. Observati anul, fata de cel din prolog🙂

13 gânduri despre “1. Innocence…or not.

  1. Imi place!Iubesc povestea asta inca de acum!E impresionant ceea ce poate face fetita asta,e absolut imposibil si minunat!Data este alta,am vazut si nota si banuiesc ca are legatura cu personajele?Anyway,vreau capitolul 2 repedee!!!

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s