4. King and fighter

12.09.2042

Dramerul nu cunoscuse teama mai mare, nu avusese parte de atata agitatie pana atunci. Iar in acele momente cand cei mai bogati oameni din aree se adunasera in orasul principal ca sa-si protejeze copiii si pe ei insisi, in zile in care aveau nevoie de siguranta oferita de un conducator, acesta cazuse. In conac garda fusese intarita pentru al proteja pe rege, insa regele nu putea fi protejat si de durerea ce il apasa.

Anuntase, le spusese tuturor sa-si pazeasca copiii. Dar nu le spusese ca cea care disparuse era chiar fiica sa…cum putea acum sa iasa in fata tuturor si sa le spuna ca acolo sunt in siguranta cand stia prea bine ca nu e adevarat? Era al doilea copil ce disparuse, ai spune ca e ceva la care te-ai fi putut astepta, insa inaintea ei fiul unuia din cei mai puternici baroni disparuse deci nu statutul de fiica a regelui e de vina…

Propria lui fiica… Daca el avea mii de dusmani, daca el stia ca e pandit la orice colt, fetita lui dulce era iubita de toata lumea. Era protejata,  era adorata si cel mai important, era pretuita. Era o viitoare printesa care avea potentialul de a fi liderul cel mai bun, corect si ingadoitor pentru ca ea crestea aproape de oameni, pentru ca mama fata sa fie tot ce nu fusese ea insasi lasata sa devina. Mama ei isi dorise sa ajute oamenii, dar fusese fortata sa se marite, sa urmezele reguli vechi si sa renunte la dorinta de a conduce si de a le fi alaturi oamenilor in alt fel decat regii si reginele distante si reci de pana atunci. Ea nu reusise, dar se straduise sa isi impinga fiica in lumea oamenilor de rand, sa o faca sa vada toate lucrurile bune si rele ale regatului, sa nu o lase sa se simta vreodata singura, iar sotul ei respectase dorinta aceea. O iubise nebuneste si isi iubea fiica inca mai mult de atat. De cand sotia lui murise si ramase singur cu printesa lui si se straduia sa o faca sa nu-i simta lipsa mamei, se straduia sa o protejeze asa cum ii promisese femeii pe care o iubea cand aceasta zacea bolnava cu cateva zile inainte de a muri si incerca din rasputeri sa isi faca fiica fericita.

Ii reusise, pentru 8 ani, iar acum… O  pierduse… ultima bucatica din inima lui disparuse in acelasi timp cu ea, ultima particica ce-i ramasese de la sotia lui plecase cu ea si acei ochi verzi pe care nu-i putea niciodata lasa plangand sclipeau inlacrimati undeva unde el nu putea ajunge…

Acela a fost momentul cand s-a facut primul anunt.

Momentul cand s-a aflat ca cineva reusise sa ucida unul din cei mai importanti baroni, o data cu garda lui, iar regele a trebuit sa iasa din camera si sa inceapa sa riposteze, chiar daca poate pentru fiica lui era prea tarziu.

* * *

3.05.2048

Plecase. Fara arme, fara sa stie unde se afla si fara sa se ingrijasca de faptul ca imaginea ei impanzea toate zidurile oraselor. Sau poate ca nu era ea, Chandra pe care el o stiuse de mica si de care se atasase inconstient. Nu credea ca acea fetita dulce putea sa se transforme intr-o    luptatoare. Baiatul ofta ramas singur in camera si decise ca oricum ar fi fost, femeia aia il calcase pe nervi, iar acum ca stia cine era Lucine de fapt n-avea s-o lase sa-i scape.

– – – – – – – –

Lucine privi nervoasa spre adunatura aia de rebeli. Cat de idioti pot fi?  Un grup galagios si fioros ar atrage imediat atentia oricui, dar ei nu pareau constienti de asta.

Ea avusese noroc ca o mai prinsese pe Aimee acasa. Era una din putinele fauritoare femei si asta doar pentru ca si tatal ei fusese unul si totul ramasese pe umerii ei cand acesta murise. Tatal ei le daduse fiecareia cate o sabie cand aveau 10 ani si o gasise pe Lucine singura intr-o noapte. De atunci Aimee devenise singura persoana in care se putea increde si Lucine simtea nevoia sa o protejeze cu tot ce are. Ea nu putea lupta, pur si simplu nu era destul de rapida sau destul de puternica pentru a manui o sabie. In schimb, reusea sa traga cu arcul destul de bine si facuse rost si de cateva arme de foc, lucru greu de obtinut cand nu faci parte din garda regala. Si din cauza asta lui Lucine nu-i luase mai mult de 2 zile sa se intoarca in area Dramer-ului, desi era protejata mai bine decat multe altele.

Nu-l vazuse pe Bastyen in grup, dar recunostea cativa din membrii ghildei lui. Era perfect constienta ca putea la fel de bine sa-i lase sa fie gasiti si prinsi, doar ca se simtea cumva datoare lui Bastyen. El nu-si dadea seama, dar ea stia ca trebuie sa plateasca o datorie veche.

Isi inclesta maxilarele cand o silueta cunoscuta se apropie fluturand unul din pistoalele ei si purtand sabia ei cea mai buna. In urma lui mai aparura cativa pana cand se alatura chiar si Bastyen grupului. Lucine ii privi cu neincredere. Atat de greu o fi sa alegi un loc de intalnire mai bun? Erau in camp deschis, ce naiba!  Se stradui sa ignore felul in care 3-4 din ei se apropiara de el  ca sa vada ce fel de pistol e ala in timp ce ii urmarea pe ceilalti discutand in grupuri.

Vazu mai intai umbrele, apoi auzi pasii si incorda arcul, se pregati sa traga…cand palma cuiva ii acoperi buzele, taindu-i respiratia pentru cateva secunde. Baiatul ii trase arcul din maini fara sa se chinuie, aratandu-i intre timp ca cei ce veneau nu erau altceva decat membri ai ghildei si se pregati sa infrunte ceva mai rau decat o armata. O femeie nervoasa.

4 gânduri despre “4. King and fighter

  1. Pingback: Capitol! |

  2. De acord cu tine.M-ai pierdut la propriu.Vreau sa stiu ce se intampla,imi seamana cu Jocurile Foamei si imi place!Abia astept continuarea sa vad cum va izbucni vulcanul dinauntrul femeii nervoase :)) .

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s