3. Dangerous privacy

Un fir subtire de lumina ii atingea fata cu o mangaiere calda. Se simtea din nou acel copil mic pe care lumea il proteja, cand soarele o alina cu lumina lui, cele mai vechi amintiri reveneau la viata, copilaria ei i se intindea in fata ochilor ca o panza pictata, candva nu fusese asa. Candva nu lupta, candva zambea, candva nu traia cu teama ca cineva o va descoperi si va pune capat la tot ceea ce construise pana atunci…iar acest gand fusese ca o intepatura cand realiza ca nu era singura, ca cineva o astepta sa revina la realitate si ca umarul ei fusese bandajat si nu-l putea misca. Iar asta era un mare inconvenient pentru cineva obisnuit sa detina controlul, sa se bazeze doar pe ea insasi si nimeni alticineva. Acum se simtea de parca depindea de…el.

Recunoasterea i se intipari pe fata cateva secunde, inainte sa-si intoarca privirea spre peticul de lumina ce se strecurase pe dupa materialul gros cu care era acoperita fereastra, ca orice ascunzatoare a rebelilor. Nu-i venise sa creada. Era rareori luata prin surprindere de ceva, iar acum avea sentimentul ca facuse o mare – mare gresala. Ca ar fi trebuit sa realizeze din prima clipa cine e, sa aibe mai multa grija cu el decat cu oricine altcineva. Insa nu avea de unde sa stie. Amintirile sunt vagi,   cu cat ai mai multe cu atat sunt mai invaluite in ceata, iar Dumnezeu stie prin cate trecuse ea in 15 ani.

Baiatul, la randul sau o privea curios. Numele ei rasuna in mintea lui amintirile aparand in urma asemenea ecourilor. Statuse in acea camera cu ea timp de doua zile, privise pleopele-i firave zbatandu-se inainte sa se trezeasca, mainile mici miscandu-se somnoros si parul negru imprastiat in jurul fetei ei, singurele lui ganduri fiind acelea ca ramasese un copil. Dar ce trebuia sa pateasca un copil sa ajunga atat de hotarat sa lupte impotriva tuturor, un copil care intalnise acea lume a luptelor abia tarziu, la 9 ani, un copil care nu vazuse toata rautatea lumii?

Fata privi in jur. Nicio arma. Nici macar ale ei. Incerca sa se ridice, sub privirea usor amuzata a baiatului si putin stresata de faptul ca parea slaba in fata cuiva, insa nu reusi decat sa se sprijine de perete inainte sa geama de durere.

-Nu-mi place in mod deosebit sa aud femei gemand, cel putin nu de durere… spuse el apropiindu-se de fata. Ea isi inclesta maxilarele, simtind cum ii urca sangele in obraji si incerca din nou, macar sa ajunga intr-o pozitie mai buna, insa simti durerea ascutita pornindu-i din umar imediat ce se misca. In cateva secunde, baiatul isi infasura mana in jurul taliei ei subtiri, oprindu-se cateva secunde ca sa zambeasca vazandu-i rosul din obraji    si o aseza  cu grija in sezut.

Fata isi simti fata arzand. Da, sigur, intalnise o multime de barbati care incercau s-o „agate” sau chiar s-o ia cu forta, insa acum nu-l putea lovi. Gasise inca un dezavantaj in a nu-ti putea folosi mana. In schimb se incrunta la el si il impinse cu mana cealalta cat putu.

-Imi pare rau, daca astea-s replicile tale pentru fete, sa stii ca ai nevoie de altele. Replica ea, incercand sa para pe cat de demna se putea avand bluza rupta jenant de mult in partea dreapta, desi umarul nu era complet bandajat ca sa acopere tot, lucru care o sacaia chiar mai mult decat rana in sine. In zilele astea erau doua tipuri de femei: demne si de-o noapte. Cu cat aratai mai mult cu atat erai mai mult judecata. Ura conceptul de femeie „pentru o noapte” din tot sufletul, iar acum se simtea la fel de dezbracata ca una…

Baiatul doar zambi, avand un licar de neastampar in ochi si urmarindu-i cu atentie privirea. Invatase ceva cu mult timp in urma, pe Chandra nu o poti judeca dupa expresia fetei. Singurii care o puteau da de gol erau ochii aceia verzi si stralucitori, doar ca ceva era diferit de ce stia el. Singurul cuvant care-i era in minte in acel moment era „plat”. Doar asa putea descrie acea privire, nu exista acea profunzime, nu exista nimic, asemenea unor oglinzi de smaralad, nu aratau nimic in plus… el cunoscuse alti ochi, alta privire, una care spunea multe, pe cand aceasta nu arata nimic. Se incrunta si ii sopti, rasuflarea lui atingandu-i pielea. Fata se infiora desi se mentinu teapana in pozitia in care era si cu privirea in gol, insa mainile i se inclestara in jurul unui material moale cand baiatul pronunta sugrumat:

-Chandra…

Fata dadu drumul camasii baiatului realizand ca nu e doar o patura, inchise ochii pentru cateva secunde, apoi il privi cu aceiasi ochi lipsiti de expresie si pe un ton indiferent:

-Inca o data, mai ai de lucrat la agatat fete…

Baiatul se departa, Lucine vazu cum urme rosii sterse ii apareau pe obraji dar nu-si mentinu privirea atat de aproape de ochii lui prea mult timp.

-Prima lectie, nu pronunta numele altei fete cand incerci s-o cuceresti pe una. Continua ea  pe acelasi ton nepasator.

In ciuda durerii din umar, sprijinindu-se de peretele denivelat care-i zgaria pielea, se ridica in picioare si se indrepta spre singura usa pe care o putea vedea.

-Nu ma confunda cu acea Chandra. Iesi din camera lasandu-i mintea sa jongleze cu chipurile celor doua fete: surasul senin si sincer al Chandrei, fata care statuse cu el timp de 3 ani pana sa dispara si privirea inexpresiva, de gheata a lui Lucine si totusi nu putea crede ca nu sunt una si aceeasi persoana si totusi, in acelasi timp, nu putea crede ca sunt aceeasi persoana.

_______________________________________________________

Thanks, GOD! Credeam ca nu-l mai termin! Stiti de cand lucrez la el? M-am apucat de acest capitol la 3 zile dupa ce l-am terminat pe ultimul, se face o luna!! Cum poti sa te blochezi o luna?!

Iar la OFN habar nu am ce sa fac. am ajuns intr-un punct mort in care totul devine prea previzibil. In plus nu am observat ca a disparut pentru vreo saptamana Moonlight’s dignity dintre pagini pentru ca am sters Again&Again. N-avea niciun rost sa-l mai pastrez daca tot nu puteam sa scriu nimic la el. Aveam o idee dar pierdusem firul povestii…😦 Nu-mi place sa las treburile neterminate dar…

V-am derutat cu atatea nume? Eee…eu cam am o poveste complicata aici si de data asta am scris ideile undeva! M-am straduit pe cat posibil sa fac acest capitol mai tensionat si s-o pastrez pe Lucine in partea sarcastica (cu replicile) si pe el sa-l aduc mai aproape de crai-ul care-as vrea sa fie🙂 nu va uitati asa, iubesc personajele de genul asta!

Astept pareri!!

4 gânduri despre “3. Dangerous privacy

  1. Pingback: Capitol :) |

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s