2. Moonlight’s dignity

Era o invalmaseala de nedescris. Nimeni nu mai stia cine era „eroul” si toata lumea se certa cu toata lumea. In mijlocul disputelor se aflau cei cinci barbati ce fusesera condamnati la moarte cu o zi in urma. Garzile erau prea ocupate sa gaseasca criminalul care il ucisese pe procuror  ca sa remarce ca cineva ii elibarase pe cei cinci.  Si parea ca toti rebelii se stransesera intr-un singur loc ca sa investigheze in propriile lor moduri dar tot ce faceau era sa se certe in camp deschis, unde garzile i-ar fi putut prinde repede si usor. Baiatul cu ochii negrii realizase asta si oricat ar fi incercat sa spuna ceva toti ceilalti il ignorau fiind cel mai tanar. Pana ce se auzi un zgomotul produs de o impuscatura, toata lumea adapostindu-se. Dar glontul nu lovise pe nimeni.

-Poate daca n-ati fi o adunatura de lasi ar iesi ceva bun din gramada asta, se auzi vocea subtire pe un ton plictisit.

Cele cateva zeci de oameni privira confuzi, insa remarcara repede fata ce ii privea de sus, ca intotdeauna, imbracata in pelerina neagra. Fata ii era acoperita, dar toata lumea stia cine era, sau cel putin ce renume avea.

-Bastyen, cred ca nu-ti prea place viata, din moment ce am salvat-o a doua oara.

Barbatul numit, cel mai solid, inalt si cu un chip dur iesi in fata, iar ceilalti patru venira in urma lui, Ochi-negrii bombanind enervat despre ce inseamna sa fii impunator.

-Dar…daca planuiai sa te sinucizi si sa-i iei pe ceilalti cu tine, ar fi trebuit sa ma anunti. N-as fi intervenit.  Tonul ei era batjocoritor. Cel mai rusinos moment era acela cand erai salvat. Sa fii salvat de o femeie, era atat de nedemn incat vestea se raspandea pana in Dramer, orasul principal. Insa Bastyen era conducatorul unui grup destul de important, efectul nu era atat de mare. In plus, daca ajungeai sa fii salvat de Lucine, aveai un statut destul de bun printre rebeli. Insa oricum ar fi fost, acelea erau critici dure si ironice si erau nevoiti sa le accepte, pentru ca Lucine, desi nimeni nu stie cine e cu adevarat si cine a invatat-o sa lupte, e singura rebela pe al carui cap s-a pus o recompensa de milioane de lationi.

-Sau poate ti-am ruinat o minunata strategie pe care voiai s-o pui in aplicare sa distrugi guvernul…ei bine?

Bastyen inghiti in sec. Da, era a doua oara cand era salvat de ea, prima data fusesera chit pentru niste arme pe care le furase. Acum era altfel.

-Iti sunt indatorat. Atat eu, cat si ceilalti patru membrii ai ghildei care au fost implicati, raspunse liderul plecandu-si capul.

Nu fusese niciun protest, dar cel tanar isi inclesta maxilarele. Nimeni nu se luptase niciodata cu fata asta. Poate doar avusese norocul sa fie la locul potrivit si la momentul bun, desi nu fusese prinsa, ceea ce era o realizare imensa, dar n-avea de unde sa stie cat de bine poate manui sabia. Baiatul vorbi.

-Iertare, dar nu cred ca am cerut sa fim salvati.

Cei din spatele sau murmurara uimiti, dar nu lua in seama, privind sfidator spre fata. Se certa mental pentru politetea cu care ii vorbise, doar ca nimeni nu ii spunea ei ceva fara respect. Se asteptase la o replica usturatoare sau la furie, dar fata cobori gratios pe ramurile copacului in care se afla si ajunse in fata lui. Era micuta, abia ii ajungea pana la umar, dar nu parea deranjata de asta.

-Presupun.

De fapt, el stiuse ca Lucine avea sa vina sa-i salveze. Pur si simplu, aparea acolo unde trebuia, cand trebuia, insa n-ar fi recunoscut asta, ca s-a lasat salvat. Avusese o ocazie sa iasa din temnitele in care fusesera tinuti, insa ar fi cauzat mai multe probleme pentru ceilalti.

-Oricum, asta inseamna ca data viitoare nu ai nevoie de ajutorul meu. Bine de stiut, nici n-o sa ma obosesc. Spusese asta pe un ton degajat, insa ridica capul in acelasi moment cu hotarare, aratand ca vorbeste serios. De obicei Lucine facea multe de astfel de amenintari in public, dar nu se dovedeau a fi reale, insa nimeni nu spunea nimic astfel incat ea sa nu se hotarasca, ca isi iroseste timpul ajutandu-i. Baiatul isi inclesta maxilarele si se incrunta. Facuse o prostie, o mare prostie. Isi indrepta privirea spre ea si intalni ochii verzi ai fetei pentru cateva secunde inainte ca ea sa se intoarca si sa plece, pelerina fluturandu-i in urma.

Baiatul nu spuse nimic, cu privirea in pamant si nici ceilalti patru nu deschisesera gura, desi nu stiau daca acele cuvinte erau indreptate si catre ei, iar daca nu erau, n-ar fi riscat sa iasa de sub protectia Lucine. Ceilalti nu stiau numele ei real, fusese numita asta prima data cand salvase pe cineva, un nobil care ii sustinea in secret pe rebeli. Fusese prins si condamnat dupa traditia pentru cei din inalta societate, la miezul noptii. Foarte rar se intampla asta, iar atunci cand fata aparuse prima data si-l salvase,  rebeli ii alesesera un nume rar, lumina lunii.

El nu realiza ca ea astepta de fapt un raspuns, desi se indepartase de el.

Insa ea sperase sa ii raspunda. Facuse o gresala, el o vazuse, el putea sa afle cine e. In acel moment exista o lista pe care putini o stiau. O lista cu prioritati ale regelui. Primele doua pe lista erau Chandra si Lucine, amandoua cautate de ani de zile. Daca o gaseai pe una din ele, stiai cine e cealalta. Una era fiica disparuta a regelui, cealalta era o rebela ce trebuia prinsa. Daca baiatul ala afla cine era, n-ar fi mai avut nicio sansa.

Iar el realizase ca daca spunea ceva in acel moment, era ca si mort. Vazuse mana fetei alunecand pe manerul sabiei. Nu putea zice nimic. Totusi o miscare fugara pe una din colinele abrupte ii atrase atentia apoi vazu sageata indreptandu-se spre fata. Si ea o remarcase, in ultimul moment, se simti trasa intr-o parte insa varful  sagetii i se infipse in umar si mai apuca sa vada doar multimea rebelilor care se indreptau intr-acolo inarmati, inainte sa inchida ochii in bratele cuiva.

29.04.2048

______________________________________________

Cat a trecut? 2 saptamani? 3? Ei, macar am adus capitolul, deci ce ziceti?

8 gânduri despre “2. Moonlight’s dignity

  1. Pingback: Capitol ~ Liebster |

  2. Poate daca n-ati fi o adunatura de lasi ar iesi ceva bun din gramada asta . imi place caracterul, imi aminteste de Napoleon. Scz remarca, nu cred ca e prea buna comparatia.
    Imi place folosirea cuvantului „cuiva” , e ultimul cuvant de altfel, e cel mai potrivit si mi-a atras foarte mult atentia. Cred ca esti foarte atenta la detalii sau tu le faci din talent si eu stau aici sa despic firul in patru :)) ca intotdeauna.
    Inca ceva, imi place data si ideea aceasta.
    Frumos :*

  3. Imi place ca detaliezi mult,asta imi da senzatia unui plan extrem de apropiat al actiunii.Caracterul ei este exceptional.Imi place ca totul este invaluit in mister si ca persoanejle au o aura specifica RYA.Felicitari pentru un capitol fascinant!
    ~~Blair~~

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s