9. Discutii

Buzele le erau unite intr-un sarut tandru, usor dar  nu lipsit de pasiune. Mainile ei se odihneau pe umerii lui, iar el o tragea mai aproape, lipind-o de pieptul sau. Si apoi, pur si simplu totul disparu, intunericul in care erau cu cateva secunde in urma se transforma intr-o lumina puternica. Iar acum era singura. Marisol se incrunta nemultumita si se ridica brusc. Urme si forme stranii apareau in fata ochilor sai si in momentul in care a inceput sa se invarte camera cu ea, ceva a impins-o la loc pe spate. Ceva aparuse in fata sursei de lumina, pentru ca umbra pica pe ea si nu mai era la fel de ametita. Apoi isi dadu seama si cine statea deasupra ei, impiedicand lumina sa ajunga la ea. Ethan si Ryan o priveau ingrijorati. Se ridica din nou, nu asa de brusc si se dadu jos din pat. Il privi cercetator pe Ryan. Nu mai avea taieturi si zgarieturi, era aproape ca noua, pentru ca urmele lor inca se vedeau pe pielea palida a vampirului.

Apoi se intoarse si privi si spre Eleea si Dierys care o urmareau la randul lor ingrijorate. In tot timpul asta nimeni nu spuse nimic si Marisol se gandi ca o asteapta pe ea sa vorbeasca, dar ce sa spuna „Hey, sunt bine, nu va mai uitati asa la mine?”

Dar apoi il observa pe Nathaniel, in picioare ca toti ceilalti, nu chiar la fel de ranit, dar legat la maini. El o privi la randul lui dar in ochi i se citea un soi de confuzie. Marisol se incrunta si incerca sa creeze o legatura cu mintea lui, dar nu reusi nimic. Nu mai avea putere. Se incrunta mai mult si se chinui sa gaseasca legatura cea veche, solida, pe care nu o puteau sparge. Dar imediat cu incerca sa intre in mintea lui, Nathaniel marai.

-Ce vrei sa stii? O intreba incruntat. Ea clipi dezorientata cateva secunde. Cumva o trasese cu forta de acolo. Probabil avea mai multa Putere decat ea in momentul ala. Toti ceilalti il privira cu un fel de confuzie enervata.

Marisol se tranti din nou pe pat. Se enerva cand vazu ca ceilalti o urmaresc de parca ar fi gata sa se sparga in orice moment. In ciuda lipsei de Putere si instinctului care-o indemna sa sara pe cea mai apropiata fiinta dupa energia sa, era convinsa ca putea sta pe picioarele ei.

-Macar ati putea sa nu mai tresariti la fiecare zgomot. Si ati putea sa si vorbiti un pic.

Nathaniel zambi un pic la ultima replica. Eleea luase asta ca o asigurare ca poate sa se uite in alta parte decat ceilalti si-l alesese ca tinta pe Ryan, dar Marisol ii urmari privirea. Se intoarse spre ceilalti, dar o mai urmari din cand in cand incruntata cu coada ochiului.

Marisol nu o reperase insa pe fata care statea asezata pe un scaun undeva in apropierea lui Ryan, tinand in poala o carte micuta invelita in piele. Se ridica cand observa ca fusese reperata si ii intinse caietul pe care Marisol il apuca repede recunoscandu-l ca fiind jurnalul lui Leon.

-Din moment ce nimeni nu imi spune nimic, pot obtine niste raspunsuri de la tine? Marisol isi stranse buzele, ochii aia verzi. Ii stia de undeva. Stia ca ii vazuse undeva inainte de seara aia, seara cand…nu intelegea de ce cea mai vie amintire din seara aceea fusese sarutul, dar macar isi aducea aminte cum arata tipul.

Si in orice caz, avea impresia ca femeia asta nu spusese niciunuia din cei prezenti ca ele se mai intalnisera. Sau poate doar o vazuse undeva? Nu. Figura ei ii aducea in minte si un nume, Thalya? Thella? Ceva in genul asta, ceva exotic din ce-si amintea ea.

-Ce ai vrea sa stii? Intreba Marisol pe un ton neutru. Avea sentimentul ala ca era aproape sa-si dea seama dar inca nu putea sa-si aminteasca numele ei.

-In primul rand, de ce sunt aici, cred. M-ati chemat sa ajut sau ce? Te descurcai bine si fara mine, Marisol. Ryan si Ethan se incruntara, nestiind daca pronuntasera sau nu numele lui Marisol de cand era ea aici, in timp ce Dierys presupuse instantaneu ca o facusera.

Dar in mintea lui Marisol ceva facuse click. Zambi multumita de sine. Stia.

-Cred ca da, de asta nu pot fi sigura din moment ce Ethan si Ryan te-au chemat, nu eu personal. Sunt sigura ca o vrajitoare e de folos, mai ales una ca tine. Cei amintiti  tresarira cand auzira cuvantul vrajitoare, nu se asteptau sa stie ce e.

Dar Marisol facuse legatura. Cunostea aura aceea purpurie cu acente rosii din loc in loc. Si stia ca accentele alea sunt specifice vrajitoarelor, in fond intalnise inca una pe langa cea din fata ei.

Fata nu parea multumita de raspunsul pheonixu-lui, dar sari peste asta si privi jurnalul.

-Ce legatura ai cu Anastatis. Esti din familia LeReve, mama ta se trage din Urmasi?

Asta nu era un termen cu totul nou. In arborele genealogic pe care-l rasfoise Marisol aparea cuvantul asta, definindu-i pe cei din familia Anastatis pentru faptul ca se trageau din primul Pheonix creeat. Normal ca stia ca Ethan nu e un Anastatis, in fond, el o chemase.

-Da, imi imaginez ca te-ai uitat prin el – flutura jurnalul prin fata ochilor – dar nu e nimic interesant, nu-i asa Thelis? Ryan o privi uimit un moment inainte sa se intoarca spre vrajitoare. Ethan le privea ba pe una ba pe alta parca urmarind mingea unui joc de tenis.

-Nimic ce as putea eu sa inteleg. Dar sunt sigura ca tu ai gasit ceva acolo, nu-i asa? Intotdeauna dai de cap lucrurilor de genul asta…

Ethan privi confuz cateva secunde.

-Ce vrei sa spui? Voi doua va stiti, am prins ideea, dar ce legatura ma-sii e intre voi si cartulia asta? Si as mai vrea sa stiu de ce naibii tinem aici un sucub, de ce pisici n-ai fugit cand a aparut nemernicul ala de decazut si de ce nu-mi raspunzi la nicio afurisita de intrebare?! Dupa ce termina de insirat cerintele ofta de parca i se luase o piatra de pe inima.

Marisol ridica in sprancene. Nimeni nu folosea un limbaj mai…cenzurat ca tatal ei.

– E complicat. Ii arunca raspunsul standard cand vrea sa evite intrebari, dar Ethan se uita urat la ea si Marisol isi feri privirea decizand sa-l ignore un timp. Dar nu putea ignora faptul ca in casa era un sucub, un sucub care ii era dator – dar tot un pericol pentru niste pheonicsi si ca putea sa-i atace in orice moment. Doar daca nu era sfoara aia care-i lega mainile vrajita de Thelis sau asa ceva.

Foamea se accentuase si ea isi duse mana instinctiv la stomac. Ryan observa si o apuca de incheietura.

-Haide, mori de foame, nu? Si asa o trase dupa el afara din camera lasandu-le pe Thelis si Dierys confuze, pe tatal ei uitandu-se urat la Nathaniel si pe Eleea urmarindu-i cu o privire enervata.

*

Eric isi atinse buzele cu varful degetelor. Nu se asteptase sa-i raspunda la sarut, categoric nu asa de inflacarat. Dar ce naiba, sarutase un pheonix, din asta traiau. Nu stia ce sa faca. Voia sa se joace, dar nu putea daca voia sa termine cat mai repede…si totusi, s-ar fi putut sa merite sa mai astepte putin. Uite un alt motiv pentru care il uraste pe Hades, intotdeauna are timpul limitat. Mai ales cand trebuie sa ucida o fata. Nu-i placea sa ucida femei, nu-i placea sa le vada plangand sau indurerate.

*

Nathaniel o privi sfidator. Marisol pufni.

-Tine minte ca tu esti cel legat! Avusese dreptate, Thelis vrajise sforile acelea, ba chiar ii vindecase ceva din rani. Marisol era mandra caci, desi cu o mica intarziere, incercarea ei de a-i vindeca ranile lui Ryan fusese un adevarat succes. Abia mai avea cateva zgarieturi.

-Fie, deci ce vrei sa fac? Sa fiu spion sau ce? O intreba pe acelasi ton enervat.

-In primul rand…

-Deci o sa fie mai multe?

-Da, te-am salvat de doua ori. Nathaniel se incrunta, dar nu protesta.

-In primul rand de ce erai aproape mort acolo? Se presupune ca tu si decazutul-

-Eric. O intrerupse el.

-Eric?

-Da, asta-i numele lui. Ethan ii arunca o privire urata, de parca sa-i stie numele i-ar fi pus in pericol fiica.

-Deci tu si Eric ar trebui sa fiti de aceeasi parte. Pur si simplu nu pot sa concep, ingerul pe nume Eric! Un inger pe care-l cheama Eric! Marai la sfarsit.

Nathaniel o privi incruntat.

-Ce-i asa mare lucru? Ai 18 ani, nu? Eleea incepu sa protesteze ca toti pehonicsi „au” 18 ani. Ma refer, ea chiar are 18 ani. Continua el si Ethan se uita urat la Marisol, de parca ea ii permisese sa-i stie varsta.

-Da, si?

-Eric are 21, ce credeai? Ca ar trebui sa aiba vreun nume vechi pentru ca e inger sau asa ceva? Noi nu prea tinem cont ca ar trebui sa avem cine stie ce nume special, Arisee. Continua el amuzat. Marisol pufni.

Ethan se uita din nou urat la sucub.

-Uh, numele tau s-a vrut obisnuit? Nathaniel isi dadu ochii peste cap.

Ryan ii privi pe rand.

-Ai zice ca daca vrei sa omori pe cineva nu faci schimb de date cu el.

-Nu si cand victimele iti invadeaza mintea. Toti ceilalti se incruntara confuzi.

-Daca nu ma insel, a fost vina ta. Marai Marisol.

Thelis ii intrerupse.

-Pot sa-mi imaginez de ce nu a murit niciunul pana acum, au fost prea ocupati sa se certe.

S-au uitat urat unul la altul, realizand ca vrajitoare putea sa aiba dreptate, dar au pufnit amandoi in acelasi timp ca si cum era cea mai mare prostie pe care o auzisera si s-au mai uitat o data urat unul la celalalt.

-Bine, putem sa continuam cu lucrurile care chiar sunt importante? Intreba Ethan oftand descurajat.

-Fie, deci ce cautai acolo? Si mai important, de ce erai aproape mort?

Nathaniel ezita, ar fi vrut sa se intoarca la subiectul numelor acum.

-Pentru ca era misiunea mea.

Marisol se incrunta.

-Minunat, deci in tot acest timp amandoi voiati sa ma omorati.

-Priveste partea buna, inca esti in viata. Zise el posomorat. In plus iti sunt si dator.

Fata privi cu satisfactie fetele uimite ale celorlalti, nu era usor sa obtii un favor de la un sucub.

-Bun, de ce a vrut sa te omoare din cauza asta?

-Pentru ca n-am vrut sa-l las pe el sa-mi ia misiunea. Mormai el incruntat.

-Si te-ai fi luptat cu un decazut din cauza asta. Continua Marisol sceptica.

Nathaniel ofta.

-Nu stiu ce crezi tu, dar chiar daca nu suntem noi la fel de puternici ca voi care aveti puteri de zei – Ethan se incrunta – tot avem o sansa sa invingem unul din voi.

-„Voi”? Intreba Ethan. Noi nu mai avem puterile de zei.

Nathaniel nu-si lua ochii de la Marisol.

-Eu vorbeam de ea. Fata scrasni din dinti. Baza de date a lui Hades trebuie sa fie foarte buna daca stie si asta. Nu realiza ca trimisese valul ala de cuvinte in mintea lui. Dar primi un raspuns tacut inapoi.

„Nu-i baza de date, trebuie sa fii orb sa nu vezi cata mai aura ai.” Marisol se incrunta.

„Atunci ei sunt orbi fiindca pana nu m-am transformat habar n-aveau.”

„Pheonicsii nu vad aurele, alt efect al trecerii generatiilor.” Fata se uita urat la el, si in gand puteaq avea acel ton atotstiutor-morocanos. Nathaniel zambi larg si pentru el era o experienta noua sa vorbeasca in mintea altcuiva. Intelesese dupa expresia fetei ei ca reusise sa vorbeasca – gandeasca astfel incat s-o enerveze.

„Eu le vad!”

Sucubul isi dadu ochii peste cap.

„Tu esti un Original, tu le vezi pentru ca pastrezi cantitatea de putere pe care ar fi trebuit sa o ai din partea de demon din tine. ”

„Adica zeii nu vad aurele?”

„Nu au nevoie de ele. De ce iti dau eu lectii de mitologie?” O privi amuzat si Marisol pufni.

Ethan le urmarise conversatia tacuta.

-Ce-a fost asta?

-Ce-a fost ce? Intreba Marisol distrasa.

-Ce faceti cu Puterea pe care o trimiteti unul la celalalt?

Sau poate ca a simtit ceva. „Incep sa-i subestimez pe ceilalti pheonicsi.” Se mustra Marisol, dar primii si raspuns.

„Oricum sunt slabi,nu-s la fel de importanti.” Fata ii arunca o privire ucigatoare si Nathaniel zambi si mai larg.

„Tocmai mi-ai zis ca sunt importanta?”

„Daca nu ti-ai dat seama pana acum, dupa ce a trimis Hades dupa tine si sucubi si decazuti, da, esti. Numai conversatia asta dovedeste ca esti speciala.”

„Daca n-as stii mai bine as zice ca mai ai un pic si ma intrebi la ce restaurant mergem la cina.” Marisol zambi draceste si Nathaniel pufni.

-Puteti sa vorbiti ca sa auzim si noi? Intreba Ryan banuind ce se intampla.

_____________________________________________________________________

Am adus si capitolul asta!! Stiu ca e cam plin de dialog, dar am vrut sa apara mai clar relatiile dintre Marisol si ceilalti. O sa-i pun profilul lui Ryan curand si pe al lui Thelis dupa urmatorul capitol. Nu am dat deocamdata destule date. Si regret ca n-am dat la Dierys mai mult lucruri dar asta pentru ca pur si simplu…nu face mai multe lucruri, e acolo si atat. Poate o sa si moara, habar n-am. Inca n-am un plan pentru „viitoarea lupta” care nici macar nu stiu impotriva cui se va desfasura sau daca va avea loc, am asa multe variante ca nu ma hotarasc.

16 gânduri despre “9. Discutii

  1. wow!!!! deci, te omor!!! sincer, cum ai putut ca acest capitol sa fie atat de… mic… mic!!!!! sincer, un capitol mai lung????? totusi, tind sa nu fiu de acord cu tine-in primul rand, imi place cu mai mult dialog, e mai interesant, si in al doilea rand, mi-ar placea sa nu fie chiar o lupta….. adica sa fie, dar intr-un fel un semi-razboi… nu lupta propriu zisa ci mai mult… in fine, nu stiu cum sa-ti explic…astept capitolul urmator curand !!!

    • Pai e la fel de lung ca celelalte dar dialogul il face sa para mai scurt :)) Nu m-am hotarat. Daca nu e lupta, atunci e cealalta varianta dar e super-sad finalul…oricum, gasesc eu o cale de mijloc sa impac si capra si varza.

      • zau!!!! numai sa indraznesti… numai sa indraznesti sa te gandesti la un sfarsit trist… ca promit ca… nu o sati mai urmaresc niciodata povestile!!!! sau… nu, nu asta, asta chiar nu pot face, dar in orice caz, o sa fiu foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte foarte ma rog, cred ca ai prins ideea, FOARTE suparata pe tine

  2. Din nou un capitol fenomen.Pur si simplu e…e genial!Si ideea.si personajele si…stai putin,ti-am mai spus asta,nu?Ei bine,atunci nu mai am ce spune,sper si eu sa fie un happy ending si astept urmatoarea lupta😀

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s