8. Valuri de Putere

Marisol o vazu pe Eleea intrand din nou in camera lui Ryan si se incrunta. Ryan fusese aproape omorat de decazut, dar din cine stie ce motiv inca nu-i ataca pe ei. Ryan era vampirul care ii aducea informatii lui Ethan si astfel l-a condus pe decazut la ei. Marisol statuse cu el din cand in cand. Nu-l lasau niciodata singur, dar Eleea statea mai mult decat ar trebui cu el. Chiar si cu ranile acelea, era unul din cei mai atragatori barbati pe care-i vazuse Marisol. Ii placeau ochii lui albastrii, adanci si veseli chiar si asa, ranit, cum era. Era genul de persoana care facea pe toata lumea sa zambeasca.

Eleea iesi repede din camera, semn ca era deja Ethan sau Dierys cu el si a trimis-o la plimbare. Ii zambi in trecere lui Marisol si intra in camera ei. Marisol cobori in camera mamei ei si se catara pe treptele care duceau catre biblioteca. Puse arborele genealogic al familiei inapoi de unde il luase si puse ochii pe un jurnal foarte vechi ale carui file abia se mai tineau prinse in legatura. Pe prima pagina, inramat de modele aurii era scris elegant numele lui Leon si Marisol isi dadu seama ca din acel jurnal putea afla ce se intampla cu ea.

Tocmai ajunsese la partea in care Leon povestea ca fiii sai nu au mostenit puterile sale cand il auzi pe tatal ei chemand-o. Lega cu snurul de piele jurnalul si cobori in fuga, avand grija sa inschida toate usile in urma ei.

Imediat cum urca la etaj tatal ei o impinse pe usa de la camera lui Ryan.

-Intra pana nu vine ea sa-l sufoce! O indemna inainte sa inchida incetisor usa in urma ei ca sa nu o alerteze pe Eleea.

-Buna. Marisol inceta sa se holbeze la usa inchisa si-si indrepta privirea spre vampirul blond care ii zambea stramb. Automat a zambit si ea ca raspuns.

-Buna. Chiar si cu bunastarea indusa pe moment nu gasea niciodata subiect de canversatie cu el. Nu avusese ocazia sa cunoasca vreun barbat, poate cu exceptia lui Ethan. In rest ceilalti ori era speriati de ea – nemuritorii, ori voiau sa se culce cu ea, oamenii. Aparuse de curand a treia categorie: hai s-o omoram – alti nemuritori.

-Deci inca am nevoie de baby-sitter, nu trebuie sa stai aici daca nu vrei. Marisol remarca imediat o urma de regret. Nu stia de ce dar simtea nevoia sa-l faca sa se simta bine. Sa nu se simta o povara.

-Nu ma deranjaza, oricum nu prea am altceva de facut, acum ca nu mai sunt intr-un oras mare.

Intr-adevar, Los angeles si New york erau giganti pe langa micutul si linistitul Spirit Lake din Montana.

-De cand ai venit aici nu ai vanat, nu? Rezisti?

-Hey, am 18 ani, pot sa am grija de mine! Raspunse ea pe un ton jucaus-jignit. El chicoti. Marisol se gandi deodata ca are un ras frumos si se intreba de unde venise admiratia asta instantanee.

Ryan se foi un pic si pe fata ii aparu o grimasa de durere. Marisol se repezi in dreptul patului agitandu-si mainile pe deasupra lui, nestiind ce sa faca si ce loc putea sa atinga fara sa-l ranaeasca. Ryan chicoti din nou si lui Marisol ii sclipira ochii    amintindu-si de una din insemnarile Primului.

-Ma lasi sa incerc ceva? Ryan paru incurcat.

-Atata timp cat nu ma omoara, cred ca e in regula. Raspunse el in cele din urma.

Marisol ii lua mana nebandajata in plamele sale si incerca sa rememoreze ce citise in jurnal. Isi uni degetele in jurul palmei lui si se concentra sa elibereze putere spre ea. In jurnal scria ca trebuie doar cu trei degete de la fiecare mana, dar ei incepuse sa-i fie foame, deci nu-si controla puterea destul de bine cat sa reuseasca asa. Puterea trecea prin mana lui si era absorbita intr-o cantitate mica si ii vindeca ranile usoare, dar Marisol se forta si trimise un val mai puternic de Putere. Ryan realiza ce se intampla si se uita la ea cu o privire plina de uimire, dar clanta fusese apasata brutal si asta le atrase atentia amandurora, Marisol pierzand legatura de putere.

-Ryan, l-am vazut pe Ethan jos si m-am gandit ca…Eleea se opri cand o vazu pe Marisol stand in genunchi langa patul lui Ryan, aparent tinandu-l de mana.

Marisol se redresa si se aseza imediat pe scaunul de langa pat sub privirea arzatoare a celuilalt pheonix. Il examina de la distanta pe vampir si observa ca ranile usoare erau vindecate si cele mai grave aratau mai bine. Marisol era mandra de realizarea ei si uitase de Eleea.

-Presupun ca stai tu aici. Mormai ea si dadu sa plece dar Marisol o opri.

-Nu, vino tu, trebuie sa vorbesc cu tata.

Acum trebuia sa mearga la vanatoare, cat mai repede. Eleea paru confuza, dar accepta imediat.

Ethan nu a vrut s-o lase sa iasa singura, dar el avea de cautat o vrajitoare. Astfel ca, Marisol  s-a pricopsit cu Dierys. Nu o placea, desi femeia parea sa o indrageasca. Simtea ca, desi ea o placea pe Marisol, ii era teama de ea. Iar ei nu-i placeau persoanele ezitante.

Nu era usor sa gasesti „prada” in locuri asa mici. Mai ales ca Marisol stia ca, iesind din raza vrajii de protectie, era cu mult mai vurnelabila. In cele din urma Marisol avusese parte de portia de suflet de care avea nevoie.  Cand o semiluna usor acoperita de nori impodobea cerul, ele se intorceau spre casa, dar lui Marisol nu-i lua mult sa simta aurele. Aura demonului, slaba, lipsita de putere…si o aura intunecata, plina de forta si vigoare in apropierea lui. Dierys nu simti nimic, dar nici nu avu destul timp s-o avertizeze, pentru ca inchise ochii o clipa, dar nu mai putu sa-i deschida.

Se trezi in intuneric. Bombani niste injuraturi creative dar apoi auzi un oftat prelung.

-Hey, cineva acolo? O voce destul de cunoscuta ii raspunse pe un ton sarcastic.

-Da, ca si cum daca cineva vrea sa te omoare va striga „Da, sunt in bucatarie, vrei niste pizza?”.

Cu cat inaintase vocea se auzise mai tare. Mai facu cativa pasi hotarati si se lovi de ceva nu foarte tare. Cand cazu se auzira doua „buf-uri” infundate, apoi o injuratura mult mai hotarata si Marisol marai la sucub.

-Pune-ti un semnal, ceva!

-Vorbeste cea care a dat peste mine.

Cateva momente de tacere, apoi lui Marisol ii trecu ceva prin cap.

-Zi-mi ca tu esti cel care e pe moarte. Ceru pe un ton obosit.

-Mi-as dori sa zic ca nu, dar da. Stii ce se intampla daca si tu mori?

-Murim amandoi, sau nu moare niciunul. M-am prins deja, multumesc ca-mi subestimezi logica. Suiera ea.

-Practic, tot ce ma tine in viata acum e legatura asta idioata, deci…

-Deci, datorita mie inca n-ai murit, arata putin respect. Marisol auzi un pufnit enervant.

-Iti sunt dator, doar daca nu murim caci atunci ajungem amandoi in iad si bye-bye libertate.

Marisol se incrunta:

-Nu imi esti dator, si tu m-ai adus la viata o data.

-Nu, eu te omorasem atunci, eram chit. Acum iti sunt dator.

-Pentru un sucub, ai cam multe valori morale.

-Pentru un pheonix, nu esti prea aroganta.

-Tocmai mi-ai facut un compliment? Intreba ea pe un ton neincrezator.

-Imi pare rau, nu a fost cu intentie. Raspunse el ironic.

Incepea sa se lumineze si Marisol putea descifra forme.

-Se pare ca te trezesti.

-Da, mai bine muream. Marisol clipi confuza. Asa iti raman dator.

Fata pufni dispretuitoare, ce ar putea avea e nevoie de la un sucub? Apoi isi aminti, demonii, chiar daca nu si cu oamenii, au acea obsesie cu egalitatea. Deci el chiar avea sa se tina de cuvant. Ii va face un favor. Deschise ochii si intalni imaginea lor in oglinda. Dierys inchise ochii si ofta usurata. Incerca sa-i puna intrebari despre ce s-a intamplat dar Marisol nu ii spuse nimic. Ea nu avea incredere in Ethan, atunci nici Marisol nu avea incredere in ea.

Dar atunci simti aurele, pe care le ignorase timp de 20 de minute, foarte aproape, aproape si de teritoriul lor, de vraja de protectie. Nu-i spuse nimic celuilalt pheonix dar simti vibratia pe care o simtea cand cel pe care se concentra era destul de aproape de ea si se opri din alergat. Ar fi fost mai simplu sa treaca repede cu masina, dar Dierys nu se impaca cu ideea unor bucati de metal care merg doar cu cateva comenzi usoare. Femeia se opri si ea si o privi confuza si un pic ingrijorata, poate credea ca va lesina din nou.

Marisol privi in jur si imediat observa trupul culcat din iarba si putina Putere care-l mentinea in viata. Dierys ii urmari privirea si icni speriata. Fata dadu sa se apropie, dar in aceasi clipa privirea ei intalni doi ochi caprui, nerealizand cat de repede se misca, avea deja lama unei sabii la gat. Fata risca o privire spre bunica ei si o vazu incremenita de teama, apoi privi temator sabia, simtea Puterea curgand din ea apoi se intoarse la barbatul saten din fata sa. Isi facu un semn mintal, toate creaturile intunericului aratau al naibii de bine. Zambind din coltul gurii, un zambet din acela smecheresc, ii zgarie usor gatul.

-Mare pacat. zise si apasa mai mult.

Marisol n-avea de gand sa moara, mai ales ca-l indatorase pe tipul aproape mort din iarba. Zambi si ea la fel si isi lasa puterea sa-i indunde corpul incet, camufland-o pe cat posibil sa nu simta ceva special la ea. Dar el fie voia ceva raspunsuri, fie avea chef de vorba.

-Ce o fi asa special la tine? Inafara de privirea aroganta si corpul asta.

Marisol zambi mai mult.

-Vrei sa ma omori? intreba pe un ton inocent.

Decazutul o privi siret.

-Poate, se pare ca nu te pierzi cu firea, deci nu esti asa slaba precum pari.

Marisol voia sa injure dar se abtinu ca sa nu strice imaginea.

-Eu? O amenintare? Intona pe un o voce subtire, neincrezatoare – aproapiata de cea a unui copil.

Decazutul retrase un pic sabia, nu mai credea ca se preface, lua in calcul s-o mai lase un pic in viata. Dar asta asteptase Marisol, o ezitare.

Lasa puterea sa izbucneasca din ea ca o explozie si flacari ii inconjurara. Surprins, decazutul scoase la iveala niste aripi lungi negre si se ridica in aer. Marisol isi lasa puterea sa curga in aripi, dar nu le folosi sa ajunga la nivelul lui. Il apuca pe sucub si i-l puse in brate bunicii ei care inca privea inspaimantata scena.

-Fugi! Dierys nu arata semne ca ar vrea sa fuga, dar o rafala de vant puternic insotita de un val de putere o grabi si fugi cu demonul in brate. Marisol nu voia sa-i implice mai mult in ceva ce i-ar fi omorat si stia ca la cat control are acum ascupra puterilor, nu avea prea mari sanse sa-i tina piept tipului.  Controla flacarile si forma o sfera in jurul lui. Dar nu-i folosi prea mult. Sparse puterea din ea cu sabia aceea si Marisol isi dadu seama ca amenintarea nu e atat de mult el, cu puterile lui, mai de graba sabia cu Puterea din ea, nu era putere pe care o trimitea acum, era putere stocata, de la atatea fiinte ucise cu ea. Marisol simtea o varietate de aure prinse inauntru, daca ar fi putut pune mana pe acea sabie ar fi avut un avantaj concret.

Si era si foarte rapid. Constient ca tocmai se lasase dus de nas de o femeie luase asta mult mai personal, dar n-avea de gand sa o ucida pana cand nu i-ar fi simtit buzele. Se misca mult mai repede decat ea, trecu prin spate si cand ea se intoarse spre el acesta isi lipi buzele de ale ei.  Neintelegand ce tocmai se intampla, Marisol raspunse instinctiv, dar imediat ce isi dadu seama ca nu saruta un muritor oarecare isi indrepta atentia spre sabia lui. Trimise un val de flacari sa-i arda mana, dar el ii sesiza miscarea si ii prinse mana inainte sa reuseasca sa ghideze flacarile. Isi dezlipi buzele de ale ei si se grabi sa-i puna sabia la gat. Dar se lupta cu un perete de putere pe care Marisol il crease in timp ce o saruta, profitand de atentia lui care se indreptase spre ea si spre flacarile cu care-l amenintase.

Eric se incrunta si elibera si el un val de putere ca sa impinga peretele, dar Marisol il mentinuse pe pozitie si contrui o legatura mentala slaba ca sa nu o simta si trimise valuri de putere prin ea. Decazutul se arata surprins de brustele dureri de cap si isi dadu seama cat de mult o subestimase, dar intari acea legatura si ii trimise de doua ori mai multa putere. Marisol se incrunta putin din cauza lovituri bruste de putere dar mentinu scutul pe pozitie cand acesta lovi din nou cu sabia de el. Folosi un alt val de putere sa creeze un scut mental intre ei dar nu la fel de puternic. Eric crezuse ca isi folosea ultima doz de putere si din acest motiv era mai slab scutul, era convins ca nu va mai rezista mult.

Marisol se concentra mai mult incercand sa-si ghideze flacarile cu mintea, mentinandu-si in acelasi timpm cele doua scuturi si aripile. Le trimise incet in spatele lui dar exact inainte sa le ghideze catre el, Eric se folosi de pamant sa creeze un scut in spatele lui. Ii zambi cu superioritate. Si atunci Marisol dadu drumul ambelor scuturi si zbura mai in spate aruncand cu cat mai multe flacari si valuri de putere spre el. Nu se asteptase sa aiba atat de multa Putere. Ea sparse mica legatura pe care o formasera si il inconjura cu flacari incercand sa-l faca sa dea drumul sabiei, dar ea isi folosise o buna parte din putere si el nu utilizase nici macar jumatate. Simti un alt val de forta intervenind intre ei si isi retrase Puterea cautand noua amenintare. Printre flacarile de jos, o fata satena trimitea valuri intregi de Putere din nimic, pronuntand cuvinte pe care Marisol le recunoscuse ca fiind latina.

Alte flacari izbucnira trimise de tatal ei si de Eleea si decazutul zambi amuzat dar nu mai ramase sa se lupte si cu ei. Ii zambi inca o data lui Marisol si se departa in noapte. Marisol se vazu in siguranta si isi dadu seama cat de greu isi mai controla aripile, elibera puterea pur si simplu fara sa-si dea seama ca era in aer, dar nici ca-i mai pasa. Se lasa sa cada in gol, isi stranse ochii asteptand impactul dar fusese prinsa de niste brate puternice. Crapa ochii si ii intalni privirea serioasa a lui Ryan si niste ochi verzi in fundal pe care nu-i recunostea apoi ii inchise pur si simplu la loc.

________________________________________________

Deeeeci? Ce parere aveti? Stiu ca e intarziat rau de tot, dar l-am terminat si sper ca o sa va placa,  tare mi-e greu la scene de lupta!

9 gânduri despre “8. Valuri de Putere

  1. paaaaaai….. sa vedem, ne-ai intrebat cam ced parere avem… ei uite-te ce-ti zic eu…. sa indraznestri cumva sa nu pui capitolul cat mai curand…. si esti moarta!!!!! serios, ce a fost in capul tau, dupa un asemenea capitol fascinant-desi personal ma plictisesc luptele , asta a fost descrisa … nu stiu cum, dar nu mam putut opri sa o citesc….. in fine, mi-a placut, capitolul, si repet, te omor daca nu pui capitolul urgent!!!!un rest de vacanta frumos!!!!

      • ooooooo!!!!! scena romantica????? super abia astept!!!!! si acum ca mi-ai spus chiar abia astept capitolul…. si ca un sfat sa zic asa, uite-te la filme romantica si-sau lacrimogene….. eu de fiecare data cand ma uit la de-alde de-astea imi vin o gramada de chestii romantice in minte….. in fine, astept capitolul!!!!

  2. super capitolul…sincer as vrea ca decazutul nostru sa nu o omoare as vrea sa se formeze o legatura si intre ei si sa formeze un triunghi conjugal „mortal”…=))…super capitolul si mi-a placut faza cu sarutul…

  3. Inca un capitol superb!Nu am cuvinte,iar scena de lupta a fost formidabila,eu zic ca ti-a iesit de minune si cum a spus si Andreeeeaaaa,chiar ar fi o idee super acel triunghi.Fug la next!

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s