6. Enciclopedia vie

Pentru Lexi, care imi suporta fiecare nou comentariu!

__________________________________________

Marisol era in fata unei case elegante, in stil victorian, de un alb luminos, nu genul acela mat, un alb confortabil, simpla si eleganta in acelasi timp.

 

Fata intra sovaielnica pe terasa circulara simtind ceva familiar in acel peisaj. Mama ei traise aici, poate ca si ea traise aici candva, nu-si amintea.

Ethan pe de alta parte parea ca trece printr-un chin groaznic. Marisol ghici ca nu-i placea casa asta, ori pentru ca ii amintea de Scarlet, ori pentru ca nu se intelese cu parintii ei.

Voise sa apese clanta, dar exact inainte ca ea sa o atinga, Ethan apasa butonul soneriei. Asta insemna ca mai era cineva aici, inca. O fata de varsta ei – Marisol se corecta, toti arata de 18 ani – un alt pheonix geschise usa. Parul ei era de un saten deschis, cu usoare tente roscate si avea ochii, specific pheonicsilor, aurii. Marisol era mai scunda decat ea desi purta tocuri si fata – femeia purta niste balerini simpli. Femeia o privi cateva secunde pe Marisol confuza, apoi il vazu pe Ethan si rosti un pic mai linistita.

-Unchiule, te-au atacat si pe tine?  Marisol se incrunta, asta insemna ca erau verisoare, fata parea sa nu stie cine e ea.

Fata – trebuia sa-i afle numele – se dadu intr-o parte. Ethan o impinse usor si Marisol trecu de prag avand acelasi sentiment de deja-vu de mai devreme. Locul i se parea vag cunoscut.

-Eleea, ea nu cred ca o recunosti, ea e Marisol. Marisol, Eleea e verisoara ta.

Probabil ca „incantata de cunostinta nu era replica ideeala” dar Eleea paruse mai mult decat entuziasmata la auzul numelui ei.

-Cat ai crescut! Nu cred ca-ti aduci aminte de mine, nu? Ne jucam mereu impreuna! Eu sunt cu trei ani mai mare ca tine, nu ca ar conta prea mult pentru Pheonicsi! Cat ma bucur ca esti bine, de cand te-au luat n-am crezut ca mai esti in viata! Stii, tatal meu e fratele mai mic al mamei tale, oh scuze, am uitat ca mama ta a murit, si parintii mei au murit,se pare ca Ethan nu, macar il mai ai pe el. Rostise tot acest val de cuvinte dintr-o suflare si lui Marisol ii fusese greu sa tina pasul.

Era ceva familiar si in asta. Marisol zambi, avusese o familie aici, iar Eleea parea intr-adevar genul de prietena pe care o ai in liceu: foarte entuziasmata si vesela. Nu apucase sa raspuna ca in capul scarilor aparu un alt pheonix – tot o femeie. Aceasta avea insa parul la fel de rosu ca al lui Marisol, sau mai degraba ca al mamei sale. Un zambet de pura incantare se asternu pe fata acesteia cand o vazu. Cobori scarile, mai degraba sari scarile pana la ea cu un strigat scurt de incantare.

-Marisol, ce mare te-ai facut!

Fata se uita rugator la Ethan, implorand ajutor. Habar nu avea cine era femeia aia pana cand nu o trase Eleea de pe ea.

-Bunico! O sufoci!

Fata, femeia chicoti. Marisol nu-si putea imagina cum era pentru Eleea s-o strige bunica cand arata de 18 ani. Probabil la fel cum era sa-l strige pe Ethan tata.

-Nu stii cine sunt, nu-i asa? Of, semeni asa de bine cu mama ta!

-Ea e bunica noastra. Eleea facu un gest larg prin care explica practic ca e mama mamei lui Marisol. Dierys.

Femeia aceea ii adusese un sentiment de caldura si confort pe care nu-l mai simtise de multa vreme, inafara tentativei de omor de care avusese parte de ziua ei.

Ethan si Dierys isi facura cate un semn discret cu capul, nu destul de discret cat sa nu fie surprins de privirea agera a lui Marisol. Si Eleea observa semnele dintre ei si se incrunta usor la Marisol ca sa-i faca semn sa taca. Apoi isi atinse usor ceasul si deschise gura putin ca si cum ar vrea sa spuna ceva. Marisol intelese. Explica mai tarziu, sau ceva in genul asta. Se simtea familiarizata cu stilul asta de comunicare desi nu mai incercase nicioada sa vorbeasca prin semne.

Dupa cateva minute de conversatie in care amandoua femeile pusesera intrebari una dupa alta, abia lasandu-i timp sa raspunda, Eleea o trase
afara din casa, prin padure pana la o poienita micuta, pe care Marisol o recunoscu din amintirea tatalui sau. Se relaxa mult mai mult acum ca stia sigur ca fusese odinioara aici, ca si cum copacii din jurul ei i-ar fi oferit o protectie pe care n-ar fi avut-o pana acum.
Eleea o privi curioasa cateva minute, apoi se aseza in iarba iar Marisol se gandi ca era pacat de rochia din bumbac pe care o purta dar se aseza si ea langa fata.

-Asa au facut inca de cand a murit Scarlet. Tot timpul isi fac semne crezand ca eu nu le remarc. Si mama facea la fel cu ei. Mama a murit dupa mama ta.
Ai idee ce vor sa insemne astea?

Eleea avea o privire plina de speranta cand o intreba acestea pe Marisol.

-Nu sunt sigura…dar poate…poate are legatura cu mine?

Eleea is sprijini barbia de genunchi imbracati in colantii ei negrii.

-Sunt sigura ca are legatura cu tine. Te vaneaza, nu-i asa? Bunica spune ca vor mai intai sa-i omoare pe cei batrani, iar pe cei tineri sa-i lase la urma, dar Ethan e intotdeauna subtil si nu i-au dat de urma, deci dupa tine vin, nu?

Marisol se stramba.

-Cred ca da, in plus, probabil sunt destul de enervati pe mine.

Eleea se incrunta la randul ei.

-Ai facut tu ceva sa-i provoci? Sau ceva asemanator? Nu prea vad cum ar putea fi un pheonix o piedica pentru demoni dezlantuiti. In fond, daca nu ar fi folosit la nimic de ce i-ar mai fi dezlantuit?

-Nu cred ca-s chiar asa de puternici, in plus…ai idee ce e ala un decazut?

Eleea facu ochii mari de uimire.

-Au trimis un decazut?!Asta e pura idiotenie! Decazutilor nu le place sa vaneze pana la moarte!

-Dar ce sunt aia?
Ethan refuzase sa-i explice mai multe despre creaturile astea si avea impresia ca-i ascundea lucrurile cu un scop.

Eleea avea expresia unei profesoare in prima zi de scoala: entuziasta si in acelasi timp privirea aia care spune „o sa avem de furca”.

-La origine, noi toti suntem demoni sau zei, bineinteles, sunt foarte putini cei care au ramas adevarati demoni si adevarati zei. Pheonicsii sunt ceva superior demonilor, dar nu la fel de puternici ca zeii. In istoria noastra – n-ai sa gasesti carti reeditate despre asa ceva, exista pe aici prin casa o biblioteca pe care eu n-am vazut-o niciodata, dar mama ta mi-a spus de ea, e plina cu manuscrise –  primul pheonix, Leon Ferris Anastatis, era copilul unui Zeu cu un Demon. Acum, demonii sunt de mai multe feluri. Originalii sunt sucubii. Din acest motiv noi ne folosim de flacari si din acest motiv ei, sucubii vreau sa zic, sunt cei mai puternici demoni. Din puterile lor nu s-a pierdut prea mult, vorbesc de sucubii originali care au ramas si ei putini, pentru ca ei sunt demonii reali, cei care au existat din totdeauna, cei despre care religiile spun ca populeaza iadul. Noi, fiind jumatate-jumatate nu ne-am mostenit puterile in functie de stramosi, ci fiecare generatie e mai slaba. Ceilalti demoni, precum Wasuu si Faurei sunt rezultatele imperecherii unor demoni cu muze.

Marisol asculta fascinata. Avea sa afle tot ce era important despre lumea asta.
Eleei parea sa-i placa rolul de povestitor.

-Muzele sunt fiicele zeilor cu oamenii. Ele isi pot transmite – sau nu, ele decid, puterile la copii. De obicei, ele fiind toate fete, au copii care sunt jumatate muza si jumatate demon sau jumatate semizei. Semi zeii sunt toti barbati – un fel de oameni mai puternici, copii lor iau puterea de metamorfozare de la mame, de aici varcolacii si aniformii. Muzele sunt de doua feluri, de apa si de pamant. Si cand copilul lor este jumatate demon, puterile mamei, muzei, ii revin direct, fara ca ele se decida, fara cele de metamorfoza. Dar muzele au viata limitata 200-300 de ani. Copilul ia de la demon nemurirea si anumite puteri precum cele mintale, dar mai slabe. De aici Wasuu si Faurei. Cu decazutii e ceva mai complex. Ti-am povestit despre muze cu un scop. Muzele de pamant au avut si copii cu zei. Zeii au hotarat ca ar trebui sa „domneasca” peste alte creaturi, cu exceptia zeilor. Tinand cont ca muzele sunt cam la fel de puternice ca demonii, iar acesti copii sunt mai puternici ca muzele dar mai slabi ca zeii, ce concluzie tragi?

Marisol nu se gandi prea mult.

-Se presupune ca sunt la fel de puternici ca noi?

-Exact, sau cel putin ca Leon Ferris. Acesti copii, ca sa aiba un statut impozant, au fost numiti ingeri. Li s-au dat aripi, pe langa celelalte puteri si astfel au fost mai puternici decat pheonicsii. Si ei pot fi raniti, dar daca noi atingem apa nu ne mai putem folosi puterile. Daca o atingem cand suntem transformati, caci putem s-o atingem cand avem forta umana. Ingerii nu au nicio problema cu niciun element al naturii. Impotriva noastra le pot folosi pe toate cu exceptia focului. Focul, ca pe orice alta fiinta inafara de noi, sucubi si zei, ii arde, dar nu le face alt rau. Focul este de partea noastre deci daca Leon Ferris, este cel mai elocvent exemplu, s-ar lupta cu un inger si ar avea foc in preajma, daca amandoi ar incerca sa-l foloseasca, Leon ar reusi pe cand pe Inger flacarile nu l-ar asculta. Ingerii au si toate celelalte puteri ale noastre, focul fiind singura exceptie. Li s-au dat aripi ca sa poata ataca si in aer, si alte fiinte derivate din aniformi si demoni au aripi, dar pe vremuri si noi aveam.

Marisol isi facu o nota mentala :  Sa aflu de ce am aripi si restul nu au.

-Decazutii sunt ingerii lui Hades, ingerii care sunt facuti sa anihileze fiinte supranaturale pe care demonii, sucubi, wasuu si faurei nu le pot ucide, dar in ultima vreme decazutilor nu le mai arde de asta, ei pot sa absoarba energie de la oameni si cum sunt atat de multi oameni nu se mai chinuie sa mai vaneze. Asemenea vampirilor, ei musca oamenii sau creaturile, in fine intelegi tu. O sa-ti spun si despre vampiri mai incolo. Dar totusi ei sunt la comanda lui Hades si daca sunt trimisi in misiuni, chiar daca fara chef, le fac. Ingerii puri, sunt ingerii Demetrei. Demetra este zeita belsugului si a bunatatii. Demetra si Themis, zeita dreptatii, i-au inzestrat cu bunatate si corectitudine. Aripile decazutilor sunt negre, pe cand aripile purilor sunt albe-aurii, stralucitoare. Un pur nu poate deveni un decazut, pentru ca ei au fost facuti de zei sa fie asa cum sunt si nu se pot schimba fara acordul celor doua zeite, dar un decazut se spune ca se poate ridica la nivelul unui pur desi eu n-am auzit de niciunul care s-o fi facut. Purii sunt extrem de putini si tot ce fac, fac doar pentru oameni. Ii ajuta la nevoie, ii salveaza cand trebuie, iar cand nu trebuie, cand mor, ii aduc la judecata. Zeus ii judeca, cu sprijinul lui Themis. Acum, purii nu au voie sa intercationeze cu noi, creaturile intunericului. Ei si zeii sunt singurele creaturi ale luminii. Oamenii sunt creaturi neutre care nu trebuie sa stie de noi decat daca e nevoie.

Marisol ascultase cu atentie istorisirea ei si isi spuse ca va avea nevoie de mult timp sa retina toate astea.

-Acum, despre decazuti, stiu ca, daca au copii cu oamenii, acestia sunt amazoane, care absorb energie ca si ei dar prin saruturi nu prin muscaturi si doar de la barbati si daca au copii cu muzele, atunci copilul devine un vampir original. asta se intampla foarte rar in ziua de azi. Vampirii musca alti oameni si acesti devin un fel de jumatati de vampir, adica o putere foarte mica. Dar nu sunt cei mai slabi, cele mai slabe creaturi sunt vrajitoarele, care sunt nascute dintr-un tata om si o mama muza. Puterile lor mentale se canalizeaza in prezicere viitorului, levitatie si asa numitele vraji care sunt sporite de unele ierburi. Vrajitoarele au conexiune cu natura si folosesc ierburi pe care le cunosc instinctiv pentru farmece, dar sunt farmece simple: deochi, de dragoste, de noroc. ai auzit probabil de astasi de talismane pentru asa ceva. Ele chiar exista si chiar functioneaza daca sunt facute sau purtate de vrajitoare. Si mai slabe sunt persoanele descendente din vrajitoare, care au darul de a visa viitorul sau de a prezice, din instinct, cat de bine se va desfasura ziua urmatoare. Deasemenea, simt puterea anumitor talismane si plante, dar nu le influenteaza ziua si viitorul la fel de mult ca la vrajitoare.

Eleea parea sa isi reorganizeze datele, intrebandu-se, probabil daca a uitat ceva.
apoi continua:

-Din acest motiv noi eram candva venerati precum zeii si se credea ca provenim din demoni. Noi suntem jumatate din fiecare, dar acum nu mai avem aceeasi putere. Un pheonix original este aproape egalul unui inger decazut sau pur. Si spun aproape deoarece noi avem slabiciunea fata de apa si in plus, decazutii au o metoda mai speciala de a ne omori, noi fiind unele din cele mai greu de ucis creaturi.

-Si anume?

-Asta nu stiu sa-ti spun. Mama ta mi-a spus, cu cateva zile inainte sa moara, ca in biblioteca aceea sunt informatii de mii de ani. Nici ea nu stia unde era acea biblioteca dar stia de existenta ei de la bunicul sau care murise cu cateva zile inainte.

Cateva din lucrurile pe care i le spusese Eleea se gaseau si in scrisoarea primita de la mama ei, printre care si biblioteca respectiva. Stia ca aceasta casa era protejata de o vrajitoare originala de cateva sute de ani, orice Anastatis, indiferent de cat din sangele familiei detine, ar fi simtit cand cineva care nu e pheonix, vrajitoare sau vampir intra in spatiul protejat. Acum trebuia sa gaseasca aceasta biblioteca.

_______________________________________________________

Ok, deci iata capitolul 6, o sa aduc 3 profiluri de personaje in curand. asta a fost ca un fel de lectie de istorie nu-i asa? Si sper ca o sa-ti placa Lexy, pentru ca ti-o dedic in totalitate, pentru ideile tale originale, pentru ca mi-ai facut pe plac in legatura cu Adrian si pentru ca ai citit toate comentariile acelea despre liceu si tot ce mi-a trecut mie prin cap ca ar trebui sa-ti spun! Si in plus, pentru faptul ca scrii minunat si ca povestile tale sunt favoritele mele ! Merci ca esti aici sa raspunzi la toate intrebarile stupide si mai putin stupide si toate comentariile mele legate sau nu de povesti!

 

18 gânduri despre “6. Enciclopedia vie

  1. aww, niciodata nu voi considera parerile tale ca fiind ”stupide”! Imi place cand lumea vrea sa stea de vorba cu mine, si asi putea palavragii ore intregi despre subiectele astea:) Iiti multumesc pentru dedicatie, esti o scumpa:*
    Adevarat, sunt multe informatii deodata.Cred ca asa te-ai simtit si tu cand v-am trantit doza de istorie in capitolul acela din Maybe The Destiny :)))
    Sunt sigura ca in capitolele viitoare vom intelege mai bine toate notiunile.
    Ti-am mai spus pana acum ca avem stiluri asemanatoare de a scrie? Regasesc in capitolele tale aceasi constanta pe care o am si eu, si acelasi stil liniar si liber cu care te adresezi cititorului🙂

  2. Merci de apreciere, dar eu gasesc capitolele tale mult mai bune! Am momente cand lipsa de inspiratie ma face sa creez dialogul ala larg, care nu da prea multa informatie care a fost intre Marisol si Nathaniel in capitolul trecut…ei, istorioara aia era bine venita ca ma incurcam in specii si oricum, la tine erau multe specii de sine statatoare si cred ca e mai usor de inteles, eu m-am apucat sa fac descendente pe aici :))

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s