5. Putere si pericol

Nathaniel privi in jur, nu era decat intuneric. Nu intelegea ce se intampla, acum cateva secunde cauta un mod de a scapa de corpul lui Marisol, apoi se trezi in intuneric. In plus, nici nu avea idee cum sa-si foloseasca puterile, pur si simplu nu le simtea. Stia ca oamenii nu au niciun fel de puteri, mintale, fizice sau chimice, dar nu se putea convinge ca e la fel de slab ca un om. Nu putea sa-si extinda Puterea si nu simtea aure, ori nu exista niciuna, ori isi pierduse si abilitatea asta. Brusc se auzi un zgomot puternic si apoi un „buf” ca si cum ceva ar fi picat pur si simplu. Marisol se ridica derutata in fata lui.

-Ce naiba faci?!

-Ce naiba faci tu? Din cate stiu, e mintea mea! Se rasti ea.

-Asta e mintea ta?!

-Da’ tu ce credeai ca e?!

-Pai, de unde sa stiu? Si oricum, nu e cam goala?

-E in intuneric, nu e goala!

-Adica nu ai o minte luminata? Intreba el. Marisol se chinui sa-i citeasca si expresia fetei dar era imposibil in intuneric chiar si cu ochii ei. Intunericul din mintea ei era mai intunecat ca intunericul noptii.

-Decat una cu atat de mult spatiul liber ca a ta?

-Oh, da, ce cautai tu in mintea mea?

-Acelasi lucru pe care-l cautai tu intr-a mea, probabil il cauti si acum, nu?

-Nu, de fapt, cred ca tu m-ai adus aici, eu n-am intrat de bunavoie.

-Eram cam ocupata cu inconstienta!

Nathaniel nu  comenta nimic un timp si Marisol crezu ca a plecat.

-Deci acum esti inconstienta?

-Pai treaza sigur nu sunt!

-Atunci din acest motiv e intuneric! Se auzira niste pasi si un zgomot infundat de ciocnire. Apoi Marisol auzi o injuratura foarte creativa si se hotari ca nu-i pasa prea mult ce se intamplase cu el, in fond, incercase s-o omoare.

-Sigur nu ai un intrerupator pe aici pe undeva?

-Scuza-ma ca nu m-am gandit sa-mi montez lustre si veioze in cap! Si tu nu poti sa pleci?

-Nu, pentru ca dintr-un motiv oarecare, poate pentru ca nu ai tu veioze si asta iti blocheaza mintea, n-am puteri.

-Si cand te gandesti ca ratez ocazia de a te omori!

-O ratezi?

-Ih, ai spune ca in propria minte as controla totul dar se pare ca nici eu nu am puteri.

-Daca tu nu m-ai chemat, eu sigur n-am venit singur, atunci cum naiba am ajuns aici?

-Eu pot sa te chem?

-Nu stiai?

-Asta inseamna ca si tu ma poti chema pe mine.

-Prefer sa vin aici din propria vointa decat sa vi tu in capul meu.

-Dar am fost in capul tau. De doua ori.

-Da, exact ca un parazit. A gasit un loc bun, se intoarce de multe ori.

Marisol pufni. Cateva minute de tacere in care Nathaniel verifica toate posibilitatile pe care le avea sa scape de acolo, ajungand la concluzia ca acestea nu exista. Risca sa mai dea peste „mobila” din mintea ei din nou, doar doar ar gasi un intrerupator sau ceva.

-Cum e mintea mea? Intreba el cand Nathaniel era cocotat de un obiect – sau mai multe, nu avea idee – cu forma nedefinita.

-Cum adica cum e mintea ta?

-Pai nu stiu cum e mintea mea. Stiu cum e a ta.

-Cum e a mea?

-Eu am intrebat prima. Raspunse ea tafnoasa.

-eu sunt mai mare.

-Eu sunt fata.

-Ne comportam ca niste copii de 10 ani.

Asta aduse mai multe intrebari.

-Cati ani ai?

-Nu-ti spun.

-Nu avem ce sa facem altceva decat sa vorbim.

-Ce-ar fi sa cautam o cale de scapare?

-Pai, ultima data cand am verificat, in lumea reala, eu muream, deci as prefera sa stau aici, iar tu esti prizonierul meu. Tata va fi multumit ca te-am prins si o sa te tortureze. Zambi sadic si Nathaniel putuse identifica o usoara umbra in intuneric. Apoi isi dadu seama ce zisese si privi arogant.

-Nu e destul de puternic.

-Dar eu sunt. Tot ce trebuie sa faca tata e sa ia niste agheasma si o cruce de metal si sa inceapa sa te impunga cu ea si iei foc.

-nu ma poti omori cu foc. Nu intotdeauna lupti cu focul cu foc.

-Esti un sucub? N-am intalnit niciunul pana acum. Dar cunosc vreo doi wasuu care ar fi destul de speriati sa ma ajute cu magia lor de apa.

-Wasuu nu sunt prea puternici si nu sunt buni de nimic daca nu sunt aproape de apa. In schimb eu pot porni flacarile oriunde. Voise sa adauge un „ca si tine” la sfarsit dar se gandi ca poate nu aflase inca cum sa-si controleze toate puterile si nu voia sa o ajute.

Marisol pufni, nu stia chiar asa multe despre demoni. Putuse sa observe zambetul superior de pe fata lui si atunci isi dadu seama ca se trezea, probabil ca nu mai murea acum, daca se trezea. Se lumina cu greu, dar il vedea mai clar. Totusi, in jur nu putea zari nimic. Avea senzatia ca erau amintiri intr-ujn colt al mintii, chiar in spatele ei erau niste idei si le simtea prezenta dar nu le vedea. Nathaniel insa, vedea totul foarte clar. Locul era plin, dar nu in sensul de „gramada” . Si se simtea…impins afara. De parca pana acum a fost bine ca se afla acolo dar acum nu mai trebuia sa stea.

Isi dadu seama ca e nu vede nimic din ce vedea el, la fel cum nici el nu stia cum era in mintea lui.

-E ordonata! Ii raspunse inainte ca amandoi sa revina la realitate. Era tot noapte, erau tot in spatele clubului, dar acum era alta melodie, iar luna coborase mai aproape de orizont, erau exact la fel ca inainte sa lesine, el o tinea in brate, in secunda urmatoare disparu si ea ramase singura pe plaja. Oricine s-ar fi bucurat sa fie vie si nevatamat, in conditiile acelea, Marisol era mai mult ingrijorata de legatura dintre ei. Isi daduse seama ce se intamplase, dar profita de faptul ca era „intuneric” si el nu-i putea citi mintea si nu-i spuse. Legatura aceea o mentinuse in viata. De fapt el o mentinuse in viata. Amandoi fusesera inconstienti in tot acel timp si amandoi fusesera prinsi intr-un loc despre care nu stia sigur ca e mintea sa. Inainte sa se trezeasca simtise ca se afla in acel moment in mintea sa, dar si el se departa spre mintea lui deci avea senzatia ca fusesera prinsi undeva, posibil intre lumi. Stia ca atunci cand un om moare parcurge un fel de calatorie, de aici faza cu „nu te duce spre lumina!”. Credea ca ei fusesera prinsi acolo iar atunci cand ea isi revenea, se intorceau in mintile lor, apoi in realitate. Legatura aceea il trasese pe el alaturi de ea, sau el o trasese inapoi. Din moment ce era aproape moarta, legatura aceea a tras-o inapoi.

Se mustra pentru lipsa de atentie fata de aure. Daca voia le putea bloca si nu le mai dadea atentie, iar acum uitase cu totul de ele si nu simtise vibratia sucubului.

 

Intre timp, Nathaniel se retrasese in abis. Hades nu era multumit ca inca nu o omorase, dar Nathaniel nu ar fi renuntat. Era mai puternica decat ceilalti pheonicsi daca nu murise dupa atacurile acelea, avea nevoie de o  putere mai mare. Nu stia de ce e diferita, dar semana prea mult cu pheonicsii originali, venerati, egali ai demonilor zei.

-In slujba inaltimii voastre. Anunta barbatul inalt, saten cu ochii negrii din fata lui, dar nu facu nicio plecaciune, spre enervarea lui Hades.

-Eric, vrei sa ajungi bazil?(Nota: Bazil – un grad inalt pe care il pot obtine decazutii – prin care devin conducatori ai legiunilor de demoni) Barbatul zambi stramb dar cu o privire hotarata.

-Cu cat e gradul mai inalt cu atat mai bine.
Hades se incrunta. Putea sa nu fie o idee buna. Era puternic, dar nu-l putea controla, era incapatanat si nu respecta regulile. Era obisnuit cu lumea oamenilor, insa avea o slabiciune: era tanar, oricum decazutii nu imbatranesc dupa 20 de ani, dar Eric avea reputatia de cuceritor. Lui Hades nu-i placea asta, era mai importanta propriile placeri decat misiunea pe care o primea, iar acum il trimite dupa o fata. Asta ar fi putut sa-l impiedice.

-Atunci ai ocazia sa-mi ajungi secund. Se hotari ca o motivatie mai mare ar fi buna. Zambetul baiatului se mari si privirea aceea hotarata deveni una sireata.

Asteptase de mult timp sa ajunga intr-o pozitie buna ca sa-l ucida pe Hades, sa scape din Abis. Mereu trebuise sa faca misiunile lui ciudate, el voia sa colinde prin lume si sa faca ceea ce-i placea mai mult, sa „agate” fete. Acum avea ocazia.

-Te vei duce in Los Angeles, vei ucide un pheonix.

Eric il privi confuz. Se asteptase la ceva mai dificil.

-Nu pentru asta sunt demonii?

-L-am trimis pe Nathaniel dupa ea, nu a putut s-o omoare.

Eric isi linse buzele, pheonicsii arata intotdeauna bine.

-S-a indragostit sucubul?

Hades pufni.

-A supravietuit mai multor atacuri.

Barbatul zambi sadic.

-Va fi pedepsit?

-Nu e problema ta, te vei duce acolo si te vei ocupa de Marisol.

-Marisol, suna exotic… Hades ii arunca o cautatura urata si Eric rase scurt si pleca fara sa mai spuna ceva.

 

Nathaniel iesi furios din templul lui Hades. El stia ca poate sa o omoare! Nu avea nevoie de ajutor de la niciun decazut afurisit!  Pe deasupra, isi gasise si pe cine sa trimita, n-avea nevoie de un obsedat de afemeiat pe langa el. O putea omori pe Marisol si singur. Adevarat, uitase asta pentru cateva secunde in timp ce o saruta, dar totusi, o putea face singur. Eric avea reputatia lui pentru ca el considera ca fiecare femeie e o provocare si se mandrea cu el, dar majoritatea demonilor erau asa, decazutii intrau rar in lumea oamenilor. Sucubii nu faceau exceptie, insa pe Marisol trebuie s-o omoare fara alte intentii.

 

Eric iesise deja in lumea oamenilor si intra in clubul de care i se spusese. Simtea deja prezenta Puterii, dar putea la fel de bine sa fie si un alt demon acolo si sa mareasca cantitatea de putere dinauntrul cublului, nu putea sa aiba doar ea o asemenea putere. Isi spuse ca va termina repede si va mai zabovi prin lumea oamenilor un timp. Cand intra il izbi Puterea instantaneu, dansatoarea roscata era un emitator foarte luminos si puternic intre atatia oameni. Accea trebuia sa fie Marisol si ea ii simtise prezenta deasemenea.

 

Marisol  nu-si mai blocase aurele de atunci si nici nu-l mai vazuse de doua zile pe Nathaniel, iar cand o alta fiinta supranaturala intra, se retrase cat de rapid putu, constranse cateva persoane care protestara si se schimba in fuga. Cand deschise usa sa fuga de acolo, Ethan statea in prag asteptand-o la fel de alarmat ca el. O trase spre iesirea din spate repede.

-Stiam ca vor trimite si decazuti dar n-am crezut ca deja esti o tinta importanta. Trebuia sa stiu ca Hades te-a urmarit, Anastatis e o familie care atrage oricum atentia.

-Anastatis?

Ethan rasufla usurat cand ajunsera la receptia hotelului si se hotari sa-i explice ce se intampla. Scrisoarea din buzunarul interior al sacoului sau il sacaia de ceva timp.

Marisol se tranti pe o canapea cu totul, atragand o privire urata din parte unui hamal, dar nu-i zise nimic. Ethan se aseza vis-a-vis de ea intr-un fotoliu atragandu-i atentia ca nu e frumos sa stea asa. Marisol isi dadu ochii peste cap.

-Mda, peste ani, cand poate voi muri, am incredere ca nu, dar sa ne imaginam asta, as prefera ca pe mormant sa nu scrie „Aici se odihneste Marisol – s-a purtat frumos”, nu cred ca ar fi vreo realizare prea mare. Ethan isi dadu si el ochii peste cap. Deci ce-i cu „familia anastatis”?

-Tu esti ultima Anastatis, mama ta era prima fata nascuta in familia asta, deci numele nu s-a pastrat.

-Si asta ar trebui sa insemne ceva?

Ethan ofta.

-Primul pheonix se numea Anastatis. E cel mai puternic nume intre pheonicsi.

-Si atunci de ce mama nu a putut lupta cu demonul care a omorat-o?

-Puterile se slabesc cu fiecare generatie, nu-mi dau seama cum de tu ai o putere asa de mare. Dar mama ta stia ceva. Scoase scrisoarea si i-o dadu privind-o serios. Marisol ridica o spranceana dar nu zise nimic. Citi repede scrisoarea cu o privire din ce in ce mai uimita, o impaturi si o baga in buzunar. Scrisul semana cu al ei dar numele de la semnatura era Scarlet.

-Aveam o casa veche de sute de ani?

-Da, casa stra-stra-stra-bunicului mamei tale a ramas pe numele ei, acum ai mostenit-o. Vrei sa mergem acolo? Ar trebui oricum sa plecam, daca au trimis deja decazutii inseamna ca Hades e enervat si cred ca tu esti motivul.

-Stiai de decazuti? Orice ar fi ei…

-Ingeri decazuti, ingeri de parte lui Hades, da, exista acolo un vampir care fusese prieten cu mama ta inainte sa moara, mi-a spus despre planul lui Hades. Dar prioritatea acum e sa plecam de aici.

____________________________________________________________

Ok, capitolul 5 aici, profilul lui Eric apare dupa capitolul 6, e prea misterios inca :)) Sper ca va place! Spor la citit!

10 gânduri despre “5. Putere si pericol

  1. deeeci…..mai trebuie sa mai precizez ca eu o sa te omor?!?!? cum ai putut sa ne lasi asa… in aer??? si… cumva miros in posibil triunghi amoros???

  2. hahaha, ce imi place dialogul de la inceput:
    -Ce naiba faci?!
    -Ce naiba faci tu? Din cate stiu, e mintea mea! Se rasti ea.
    -Asta e mintea ta?!
    -Da’ tu ce credeai ca e?!
    -Pai, de unde sa stiu? Si oricum, nu e cam goala?
    -E in intuneric, nu e goala!
    :))))

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s