4. Vanata

Instinctul o ghida pe Marisol, chiar daca si tatal ei era acolo sa o ajute daca trebuia, insa ea stia ce trebuia sa faca. Luna era sus si se simtea coplesita, avea atat de multa Putere si ii placea sentimentul de „plin”. Pur si simplu, putina putere pe care o avea inainte parea infima in comparatie cu ce simtea acum. Puterea ii curgea prin vene foarte repede, si cu ea, adrenalina. Simtea ca ar fi putut face orice. Isi lasa Puterea sa-i invadeze corpul si s-o invaluie. Nu mai simtea pe nimeni in jur pentru cateva secunde, era doar ea, inconjurata de valuri de Putere. Simtea cum o schimba, si apoi deschise ochii. Inainte, toata Puterea aceea parea ca ea prea mult ca s-o controleze, dar acum simtea ca o asculta, ca-i era supusa.

Erau intr-o padure, cand au venit, doar luna lumina totul, dar acum Marisol stralucea. Ethan o privea admirativ, fara sa inteleaga ce se intampla, flacarile ei umplea poiana, oamenii ar fi putut crede ca era un incendiu imens, dar ea le controla, arata ca o zeita in mijlocul lor, iar Ethan isi dadu seama ca Marisol detinea o putere incredibila. Flacarile se unduiau in jurul ei, in jurul mainilor ei asemenea unor bratari si in spatele sau ca niste aripi protectoare.

Marisol le modela dupa bunul plac, era incantata de toata forta, toate posibilitatile pe care le avea. Stia ce poate face si ce nu. Stia, spre exemplu, aripirile pe care le avea in spate asemenea unei pasari le putea folosi sa zboare, le misca de cateva ori doar gandindu-se la asta si se ridica la doi metri de pamant. Ethan era acum inspaimantat, fetita lui avea multa putere, iar multa putere insemna multa responsabilitate. Dar pentru ce era responsabila? Putea fi doar o coincidenta ca Hades a trimis un demon dupa ea inainte sa se transforme, sau stia ca avea multa Putere si incerca sa o prinda inainte sa se transforme si sa o poata controla. Totusi, era mai relaxat din cauza asta, fiica lui se putea proteja si singura, dar il si speria. De ce era Marisol diferita si ce implica asta erau cele mai ingrijoratoare lucruri in acel moment, dar nu pentru ea.

Pluti pana in fata tatalui ei, facu o pirueta, dar se opri brusc.

-Ar trebui sa le sting, daca demonii ne urmaresc…eu cam atrag atentia, nu? Tatal ei dadu din cap in semn ca „da” si aceasta, cu o miscare a maini, stinse toate celelalte flacari din jur, ramanand ea ca un punct luminos in mijlocul padurii. Retrase si ultimele urme de Putere si reveni la normal, in rochia ei alba si sandalele cu toc inalt.

Marisol fusese intotdeauna constienta ca are cu ce sa araga atentia, dar acum, in mijlocul noptii o flacara inalta, si oamenii ar remarca-o usor. Dar nu ajutase prea mult pentru ca era urmarita, oricum.

Undeva la marginea padurii, un barbat brunet, cu ochii de un albastru-turcoaz stralucitor, o privise nemultumit. Se incrunta adanc cand vazu puterea ei. Deja stia ca era ceva special la ea, nimeni nu ii rezistase atacului sau mintal, nici chiar mama fetei, de ce ar fi ea diferita? Dar avea si el puterile lui speciale. Era si mai nemultumit, acum Hades, daca o urmarise la fel ca si el, avea sa trimita intariri. Dar el era convins ca se poate descurca. Era a lui, doar a lui. Nimeni alticineva nu avea dreptul s-o ucida, el trebuia sa fie acela si el va fi. Nu avea sa lase pe nimeni, niciun decazut, nicio bestie a abisului, niciun alt demon, nici pe Hades insusi sa-i ia asta. Era a lui.

Ethan ii spuse ca nu mai vazuse asa un pheonix si moralul i se prabusi instantaneu fetei.

-Vreau sa spun, asa puternic! Nu e nimic in neregula cu tine! Esti cel mai frumos pheonix pe care l-am vazut! Si Marisol se lumina la fata cand auzise complimentele.

„Exact ca Scarlet…” Se gandi Ethan.

A doua zi dimineata, acelasi baiat adusese alt cadou. Dar nu mai ezita sa il deschida, simtea putere si asta ii dadea chiar mai multa incredere. Mai ales ca, inainte sa bata la usa tipul cu cadoul, ea se juca cu o flacara asemenea unei pisici cu o mingie. Era fericita, stia ca se poate transforma oricand, dar nu mai mancase de doua zile, si tanjea dupa un suflet. Desfacu funda si, in entuziasmul ei, aprinse o flacara mica in varful degetului, iar deasupra unghiei lungi, frumos ornate cu strasuri aparu un foc pe care il apropie de funda lunga si il urmarii cum innegreste materialul. O mari incet pana ce ajunsese aproape cat funda si in scurt timp nu mai ramasese nimic din ea. Zambind satisfacuta, desfacu incet capacul cutiei gasi un colier al carui medalion era un ochi egiptean cu un diamant negru in locul irisului. Si-l puse la gat, chiar daca nu se schimbase si era posibil sa vina de la posibilul ei viitor-ucigas, dar gasi un bilet cu acelasi scris caligrafic al tatalui ei, pe care nu-l observase la primul cadou din cauza amenintarii subtile cu moarte pe care o primise alaturi de ceas de ziua ei. Aparent, tatalui ei ii placea sa aleaga drept cadou coliere, iar ea nu se plangea, ii placeau bijuteriile.

„Ma revansez pentru 13 aniversari pe care le-am ratat, sper ca-ti place, Scarlet avea o colectie intreaga de bijuterii, iar tu era fascinata de ele de cand erai un bebelus! Ne vedem diseara. Tata”

Diseara. Deci nu avea sa-si petreaca ziua cu ea, dar oricum, diseara insemna in club, pentru ca era Vineri si era, probabil o seara aglomerata de la care nu putea lipsi, in special in prima ei saptamana. Asta insemna o vanatoare grea.

Neavand o ocupatie, sau o librarie in jur, se plimba printre magazine intreaga zi simtind ca indiferent ce demoni o pandeau putea face fata la orice.

Inainte cu doua ore sa isi ia in primire postul in club proba o rochie albastra din dantela, dar privindu-se in oglinda din cabina de proba simti cum ii era foarte somn, la inceput voia sa adoarma chiar acolo, dar isi dadu seama ca asta nu era ceva normal. Se forta sa-si pastreze ochii deschisi dar imediat ce demonul care o ataca renunta, simti durere, ca si cum toti muschii ei erau extenuati. Nu mai putea vedea clar, nu mai auzea, nu mai simtea nimic, nu mai lesinase, dar presimtea ca asa se simteau oamenii cand erau cat pe ce s-o faca. Dar in loc sa pice pur si simplu in inconstienta, ea se trezi in intuneric, impinsa de Putere mult mai brusc in acea senzatie de confort periculoasa.
Dar acum stia cum sa lupte cu ea si in curand reusi sa simta prezenta intrusului. Era mintea ei deci putea sa-l prinda aici, daca voia…iar daca nu putea, cel putin avea acum Putere cu care sa il forteze sa stea aici. In loc sa-l captureze pe cel ce-i invadase mintea, insa, Marisol simti legatura pe care o crease cu mintea ei si, nestiind cum sa-l prinda, aluneca pe acea legatura pana in mintea sa. Era altfel decat in aglomerarea din mintea tatalui sau.  Era mai…spatios, ca si cum era totul controlat, cunoscut, ca si cum era ordonata chiar de el. Se intreba daca toate mintile sunt diferite si cum ar fi fost a ei, era impresionant sa stie ca demonii isi puteau „organiza” mintea, dar poate era ceva specific acestora. Incercand sa exploreze, insa, se izbi de un scut de Putere invizibil si isi stranse buzele nemultumita. Spera sa obtina acelasi avantaj pe care il avea dusmanul asupra ei, sa afle date pe care doar el le stie despre el. Trebuia sa invete si ea sa faca asta. Totusi doza de putere care era folosita pentru scut, era mai mica in unele zone iar ea isi putea folosi propria Putere ca sa impinga mai mult scutul, fiind invizibil, ar fi putut sa citeasca, sa vada sau sa simta ceva. Insa simti legatura slabita si isi dadu seama ca, intrand in mintea lui, formasera o dubla legatura. Ar fi fost interesant daca nu ar fi simtit ca nu mai era singura acolo. Acum era, probabil, acelasi lucru ca si atunci cand intrase el in mintea ei, doar ca acum ea era intrusul si nu incerca sa-l omoare desi isi propuse sa descopere cum sa faca asta curand. Insa ea ii simtea prezenta si el o simtea pe a ei deci incercand sa afle ceva cat mai repede impinse scutul intr-o zona mai fragila si nu reusi sa prinda decat o amintire, ea transformandu-se cu o seara in urma inainte sa simta prezenta aceea ca si cum incerca s-o prinda, spre deosebire de ea, el stia si cum. Se retrase pe legatura creeata si reveni in cabina de proba, nu parea ca cineva isi daduse seama ca statuse in cabina aproape o ora.

Demonul se trezise in barul in care fusese inainte sa intre in mintea ei, era un separeu dar vazu oameni ingrijorati pe langa el si, desi multi protestara, pleca repede de acolo ca sa evite orice alte complicatii. Sa-i atinga nervii cerebrali fusese o idee proasta, il incetinise legatura prea stransa cu mintea ei si facuse aceasta legatura mai vizibila, deci nu o putuse impiedica sa-i patrunda in minte si avusese noroc ca nu-si controla puterile cum trebuie, altfel ar fi trecut de scut imediat avand in vedere ca ea nu-si folosise puterile decat sa treaca in mintea lui, nu sa identifice alte legaturi, nu sa se chinuie sa-l pozitioneze asa cum facuse el cu ea. Legatura dintre mintii, cea mai puternica se forma greu si se identifica la fel de greu pentru ca era ascunsa, daca cel ce o creease voia asta, dar el nu avusese destul putere sa o mentina ascunsa, iar acum ea ar fi putut-o folosi de una singura.

Ethan nu aparuse in seara aceea in club iar Marisol nu stia cum sa se simta. sa fie fericita, pentru ca el ii ingreuna cu mult vanatorile, sau trista ca nu-si facuse timp pentru singura, spera ea, fiica pe care o avea, mai ales ca n-o vazuse de 14 ani.

Termina de sters machiajul stralucitor, iar cand se strecura printre oameni cativa dintre ei o recunoscusera, dar nu-i bagase in seama un timp. Nu ii era foarte foame dar in cateva ore i-ar fi fost, deci trebuia sa se hotarasca pe cine sa vaneze. Dupa vreo trei tentative la care a renuntat repede, privirea ei intalni doi ochii albastri-verzui stralucitori. Baiatul, probabil de aceeasi varsta ca si ea ii facu semn cu capul spre usa din spate. Nu stia de ce, dar ceva din ea voia sa refuze si sa se intoarca la tequila ei, dar isi spuse ca nu va mai apuca sa manance daca tot face mofturi desi la acesta chiar nu avea de ce refuza. Se ridica gratios de pe scaunul de langa bar si porni spre el, ii zambi usor, pastrandu-si aerul seducator, iar apoi trecu mai departe spre usa din spate. Ii auzea pasii chiar si cu toata galagia din club, datorita noilor sale puteri. O urma, deschise usa pentru ea si imediat ce se inchise in urma lor, il saruta pasional, avea chef de joaca, la fel cum o pisica se joaca cu prada. Acesta nu-i raspunse prima data la sarut, dar apoi o saruta cu mai multa forta. O lua in brate si o aseza pe nisip fara sa intrerupa sarutul, dar apoi se opri brusc, de parca si-ar fi amintit ceva. Marisol nedumerita il saruta usor, dorind sa termine daca tot se intrerupse dar nu reusi. Ii prinse privirea si incerca sa-i intre in minte, dar tot ce prinse fusese numele.

-Nathaniel…Apoi recunoscu acea senzatie de lesin si cu asta inchise ochii.

Demonul si-a amintit la timp ca era acolo s-o omoare.

_________________________________

Scuze! Stiu ca e cu vreo 200 de cuvinte mai scurt si ca e postat tarziu, dar la mine acasa e santier! Peste tot ciocane, bormasine, faianta, praf si eu ma chinui aici sa scriu. Nu stiu cand mai apuc sa scriu capitolul 5 deci va rog aveti rabdare. O sa incerc sa-i fac profilul lui Nathaniel, cat de repede pot!

Theo

10 gânduri despre “4. Vanata

  1. wow!!!! deci, am ramas masca….. deci nathaniel il cheama pe frumuselul asta…imi place, e un nume dragut… dar acum…. mi se pare mie sau chiar s-a indragostit de ea? sentimentul de posesivitate….. plus ultima replica…. si ai dreptate, capitolul chiar a fost mai scurt….sper ca dupa ce ,,dispare,, santierul sa vi cu un capitol nou.. dar pana atunci, o vacanta frumoasa…

  2. IL ADOR!!!Nathaniel la mine de obicei apare in minte ca un baiat cu ochi albastri blond-saten…oricum,si asta imi place!Abia astept sa vad ce va face in continuare cand se va trezi din lesin!!!Si chiar daca a fost mai scurt,a fost fenomenal!

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s