3. Minti complexe

Marisol se incrunta.

-Adica vrei sa-mi spui ca toate datele despre cei ca noi pe care le aveam in minte inca de cand m-am nascut, erau gresite?

-Nu. Nu stiu de unde ai crezut tu ca pheonicsi nu stau cu familiile lor. E adevarat, din intamplare nu dai peste unul decat la 200-300 de ani, dar…iti amintesti de noi?

-Ar trebui? Vrei sa spui ca am stat cu voi un timp?

-Exact. Dar cand ai implinit patru ani, Hades a decis ca ar trebui sa cresteti printre oameni. Nu au reusit sa ia decat trei sau patru copii, si pe tine printre ei. Te-am gasit dupa ravagiile din New York pentru ca vampirii de acolo stiau de tine, doar ca le era prea frica sa spuna cuiva ceva.

Fata inchise ochii. Tatal ei, daca intr-adevar era tatal ei, pentru ca nu era pe deplin convinsa, dadea peste cap tot ce stiuse ea.
Si daca era asa, de ce reusisera sa o ia, unde fusesera el si mama ei, se presupunea ca ei chiar erau o familie.

-Pe cei mai mari nu reusisera sa-i ia pentru ca se impotriveau ei insisi, iar pe cei mici ii ascunsesera familiile ca sa-i creasca fara ca demonii sa stie. Cei de varsta ta fusesera singurii pe care demonii reusisera sa-i subjuge.

Asta o deranja si mai mult pe Marisol, demonii, creaturi josnice, pline de sine, tembele si slabe reusisera sa tina sub control, ba chiar sa terorizeze Pheonicsi, considerati candva zei. Tot ce stia ea, e ca Hades le spusese ca trebuie sa stea departe de parinti, ca toti fac asa. Asta isi aducea aminte si cu asta traise pana atunci, cu ideea ca ei trebuiau sa stea singuri printre oameni, ca o mantra. Tot ce stia ea despre pheonicsi putea fi gresit, acum.

-Am intalnit demoni si nu sunt asa puternici.

-Nu. Sunt mult mai puternici decat stim noi. Poate ca un pheonix original ar fi putut sa-i invinga, dar noi nu. Concluziona el.

-Original? Imi pare rau dar nu gasesti carti despre istoria supranaturalilor in bibliotecile umane. Replica ea acid.

-Pheonicsi originali sunt cei vechi, cei preamariti de mayasi, incasi si azteci. Aveau puteri mintale asemenea demonilor, puteri spirituale asemenea zeilor si puteri de blestem precum shamanii.

-Deci ce vrei sa-mi spui mie e ca, toti demonii aia pe care i-am batut ar fi putut sa ma omoare daca ar fi vrut?

-Nu, doar ca exista un grup de demoni pe care Hades i-a dezlantuit. Le-a dat permisiunea sa-si foloseasca puterile la capacitate maxima, ca sa-i fie loiali, iar acum, ca sa ne vaneze.

Marisol privi in jos. Cel de la care primise ceasul era cel ce o vana pe ea. Nu era sigura ca era tatal ei, desi o parte din ea era fericita si increzatoare la aceasta posibilitate, parte pesimista ii spunea ca putea fi un escroc, dar oricum ar fi fost, era un pheonix. Nu avea vreun motiv sa o minta despre demoni deci ii povesti despre cel ce ii atacase mintea.
Acesta o privi confuz cateva minute.

-Esti absolut sigura ca era un demon?

-I-am simtit prezenta. Sublinie ea.

-Un atac mintal ar fi trebuit sa se petreaca foarte rapid. Scurt si la obiect. Scarlet asa a murit. Chiar daca tu stiai ca poate ataca doar in timpul somnului, poate fi folosita in orice moment, acum ca au puterile mult mai mari.

-Ajuta cu ceva daca ai trecut de 18, daca poti sa te transformi?

-Nu, nu ar trebui sa fim capabili sa ne luptam cu demoni in minte. Nu ar fi trebuit sa reusesti, nici n-ar fi trebuit sa realizezi, ar fi fost foarte rapid.

-Ei bine, imi pare rau, dar totul mergea foarte incet, esti sigur ca tu stii cum funtioneaza chestia asta? Intreba ea ridicand din sprancene.

El ofta si se lasa pe spate in scaun.

-Voiau sa te prinda inainte de transformare, inseamna ca se tem de tine.

-Da, la cati ca ei am batut…Mormai Marisol incet. Trecand peste, care e diferenta dupa prima transformare? Cum e cu teleportarea? O pot folosi si acum? Continua ea mai entuziasmata.

-Este ceva ce toti pheonicsi au, dupa transformare. E un farmec de disparitie. Mai important decat asta, vreau sa stiu ce voiai sa spui cu constrangerea.

Marisol folosea influentarea de cand se stia, nu i se parea ceva greu de inteles, in plus era convinsa ca un pheonix normal ar fi trebuit sa poata face asta. Sau mai degraba voia sa fie sigura ca nu e ea ce anormala.

-Nu ai facut nicioada asa ceva?

-Nici macar nu am habar despre ce e vorba. Nici eu, nici mama ta si nici tatal meu nu am putut face asta.

Marisol se incrunta, asta insemna ca ea e cea diferita si nu-i placea asta.

-Pur si simplu ma uit in ochii celui cu care vorbesc si…nu stiu mintea ni se conecteaza si pot sa-i modific eu ce vreau in creier.Ethan se incrunta.

-Merge si pe supranaturali?

-Nu stiu. Ma lasi sa incerc? Intreba ea parca simtind o siguranta ciudata ca nu va fi refuzata. Barbatul se gandi cateva secunde si accepta reticent. Marisol banui ca-i era teama ca-i va inlocui cine-stie-ce din memorie, dar avusese totusi incredere s-o lase. Pana acum nu mai ceruse permisiunea nimanui sa-i „umble” in creier, dar considera ca era o reactie destul de normala. Inca nu putea crede ca el nu stia sa faca asta.

Dar cand il privi in ochi si simtii cum mintea ei si a lui se conecteaza, in locul simplei legaturi pe care o simtea atat de puternica la oameni, se trezi explorand amintiri. Pur si simplu veneau spre ea foarte rapid si cand ea se pregatea de impact trecea prin ele ca prin apa si aparea o alta. Nu erau foarte clare, dar putea vedea miscare in imaginile cu forme nedefenite de parca s-ar fi focusat doar pe anumite lucruri. Pe cele pe care si le amintea tatal ei, isi dadu seama. In unele existau goluri, aletele se opreau brusc.

Nu-si dadu seama dar imaginile veneau de peste tot, nu doar din fata, era inconjurata si asta nu-i placea, chiar daca erau doar niste amintiri. Din cine stie ce motiv, toate se concentrau intr-un punct. Ea. Si apoi veneau mai rapid si in curand nu-si mai dadu seama din care parte veneau fiecare. Se afunda mai adanc in memoria unui tip de vreo 200 de ani, iar asta insemna multe amintiri.

Fara sa stie intr-adevar ce face incerca sa impinga cateva dar mainile ii trecura prin ele, apoi prin altele si toate treceau prin ea ca si cum nu exista dar era evident ca spre ea se indreptau. Era coplesita. Prea multe imagini, ii era frica sa se miste, in orice directie, daca una din ele devenea solida si se ciocnea de ea? Incerca sa se feresca de ele dar nu reusi. Si atunci isi dadu seama. Intrase acolo cu mintea, trebuia sa iasa tot cu mintea din locul ala. Nu stia daca Ethan ii simtea prezenta, daca ea este in vreo stare ciudata de somnambulism acolo cu el sau pur si simplu cazuse cu capul pe masa, sau daca el e ca voluntarii de la spectacolele de magie false pe care le difuzau la TV, hipnotizat, cu ochii goi, privind-o.

Se concentra puternic pe o anumita imagine si aceasta incetini – foarte mult. Marisol nu era o fire foarte rabdatoare si precauta, dar de data asta ignora celelalte imagini din jurul ei si pasi incet spre ea. Cand ajunse in fata ei o opri. Simtea Putere prin vene chiar si acolo si stia din instinct cum sa si-o foloseasca. O concentra in jurul ei si toate imaginile incetinira, nu devenira mai clare, iar ea nu avea idee cum sa le faca mai clare, dar atinse usor suprafata celei pe care o alesese. In loc sa se intample ca si cu celelalte, aceasta forma cercuri asemenea apei acolo unde o atinse. O putea simti. Marisol stia ca nu era bine si ca nu era calea de intoarcere pe care o cauta, dar curiozitatea o impinse sa isi introduce mana pana la cot inauntru. O percepea ca pe un lichid, unul gros, ca mierea. Intra cu totul inauntru si peisajul se schimba complet. Nu mai era urmarita de formele nedefinite ale amintirilor, era inconjurata de copaci. O femeie ii striga numele si ea raspunse, dar nu fusese luata in seama. Apoi auzii vocea lui Ethan strigand-o si se intoarse spre el. Era chiar in fata lui, dar nu o vedea. Intelegea. Era doar o entitate martora la ceva din trecutul ei. Apoi un tufis se misca violent si din el, cu frunze prinse in parul stacojiu iesi o fetita de 3-4 ani. Purta o rochita rosie cu fundita in talie si suspina adanc. Cand ridica privirea, Marisol isi dadu seama ca ii era mult prea familiara, mult prea…ea. Cand o vazu – cand il vazu pe Ethan de fapt – isi sterse lacrimile de la ochi si si zambi larg. Ii sari in brate si acesta o mangaie pe par linistitor.

-Je l’ai trouve! Am gasit-o! Tipa el apoi. Shh, mon Soleil! Tout e bien maintenant! Shh, soarele meu! Totul e bine acum!

(NOTA: SOLeil=soare, numele ei e MariSOL, o modalitate de alint, cu scris inclinat sunt traducerile, tin sa precizez ca locuia in Franta deci vorbeau in franceza)

Dintre copaci iesi o femeie un pic mai inalta decat Marisol, cea de 18 ani, cu parul mai rosu chiar decat al ei, dar la fel de palida si cu aceiasi ochi aurii, insa nu la fel de stralucitori.

-Oh, mon Dieu! Ma petite!Tu m’as fait peur! Oh, Dumnezeule! Micuta mea! M-ai speriat!

Marisol se simti trasa de acolo si nu stia cum sa se prinda de memorie. Aceea era mama ei, aceea era ea, ea avandu-si familia, familie care fusese ingrijorata pentru ea. Dar acea forta o smulse de acolo. Era sfarsitul memoriei si simtea ca ar fi ramas blocata acolo daca nu iesea. Opri din nou valul de imagini care prinsese viteza din moment ce ea se afundase in amintirea aceea si incerca sa se indeparteze de ele, nu stia cum, trebuia sa plece de acolo. Pur si simplu nu voia sa rascoleasca prin mai multe amintiri despre o familie de care nu-si aducea aminte. In schimb prinse o legatura, o alta, era la fel ca la oameni. Isi dadu seama ca diferenta dintre fiintele fantastice si oameni era faptul ca erau mai stransi legati de ea. Prin legaturi puternice si slabe, iar ea tocmai intrase pe una slaba, un pe care oamenii o aveau. Se pare ca, oricine crease fapturile astea fara puteri, nu ii lasase chiar fara aparare. Aveau ei fragilitatea lor – puteau muri foarte usor – si nu detineau puteri prea mari, dar oamenii erau aparati mental. Sau, macar era ceva acolo care nu o lasase sa exploreze mai mult. Iar acum avea ocazia, simtise mai multe legaturi si o alese pe asta pentru ca ii era familiara. Isi simti puterea controlandu-i mintea, dar reveni in corpul ei ca si cum nici n-ar fi plecat. Era in fata lui si o privea in ochi speriat, zgaltaind-o si strigand-o pe nume.
Rupse conexiunea. Isi dovedise clar ca putea actiona asupra lor. Avea de gand sa verifice si un om, candva. Voia sa stie daca exista vreo metoda ca sa treaca de acel scut de putere care proteja legaturile importante ca cea pe care „o vizitase” in mintea tatalui ei. In plus acum era convinsa ca era tatal ei, iar asta o inspaimanta, sa tii la cineva insemna sa fii slab, iar ei nu-i convenea sa fie slaba.

Cand rupse si ultima legatura Ethan termina cu zgalatitul. Aparent nu simtise nimic din calatoria ei, dar ea fusese cea care intrase in „transa”.
Marisol banui ca, cu cat e legatura mai puternica, cu atat ea se departeaza de realitate si stranse din buze. Asta era un risc mare. Ranile corpului nu ar fi afectat-o prea mult. Dar tot ar fi durut-o. Si daca nu era destul de grav, nu putea „renaste”, si asta se intampla, oricum, dupa prima transformare.

Nu se transforma in cine stie ce pasare, stia deja asta. Cu exceptia invierii din cenusa, legendele nu se potrivesc deloc. Dupa transformare ar putea sa foloseasca flacari dupa bunul plac si mai ales cand se transforma, lucru care-l putea face oricand, spre deosebire de varcolaci sau alte creaturi. Nu stia exact cum ar arata transformarea, dar rasese cu pofta prima data cand afla despre legendele oamenilor, stiind din instinct ca sunt ridicole. Desi acum ii era teama sa creada asta, dupa ce tatal ei pusese la indoiala existenta ei de pana acum, tare ii era frica ca ar putea avea pene in urmatoarea noapte.

-Nu a functionat, nu-i asa? Intreba Ethan pe un ton neutru. Marisol clatina din cap.

-A functionat mai bine decat credeam ca e posibil.

_________________________________________________________

Ok, scuze pentru intarziere, mi-as dori sa pot sa scriu cate un capitol pe zi, dar spre deosebire de Prin Paranormal, nu am inceput sa scriu cu povestea in minte. Mai degraba cu personajul principal si cel negativ, deci povestea a venit pe parcurs. Trebuie sa scriu si la Again&Again dar e o treaba complicata acolo, ca sunt multe actiuni in acelasi timp. Sper ca va place!  Si legat de personaje, o sa va pun paginile pe la capitolul 5-6 ca dezvaluie cam mult din ce se va petrece in continuare. Am spus mai sus, in ficul asta, povestea pleaca de la personaje deci multe date vin de la ele. As putea totusi sa-i pun pe Ethan si Scarlet dar mai asteptati un pic pentru Marisol!

Theo

13 gânduri despre “3. Minti complexe

  1. wow!!!!! deci, sincera sa fiu, am cam ramas masca…. chiar nu ma asteptam la asa ceva… ea pana la urma e mai speciala decat un phoenix normal, nu??? in fine, acu, sper ca nu o sa o pui sa se indragosteasca de cine stie ce demon, care vrea sa o omoaree, nu???? in orice caz, sunt curioasa ce le pregatesti…

  2. e absolut mirific.o ador pe marisol cu toate „darurile” ei si faptul ca e speciala,cum ma si asteptam,a fost absolut wow.nu exista cuvinte pentru a descrie aceasta idee minunata!!Apropo,de unde pana unde ai ajuns la Pheonicsi,adica,din atatea fiinte supranaturale!!Inca o data,te aplaud pentru ca ai avut ideea asta nemaipomenita

  3. Mama de cand nu am mai citit povestea :)) Imi place putereaa asta a lui Marysol, si mai ales ca persoana respectiva nu simte.Cat de tare ar fi sa putem sa facem si noi asa ceva, viata ar fi tare simpla :))

  4. Deci,Marysol e speciala,deci totul se va complica din ce in ce ma mult si,Doamne,puteam sa jur ca va fi vorba de un Demon si numai cand am vazut comentariile de mai sus.Ah,ador povestile de iubire interzise.:x

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s