2. A 18-a aniversare

Fata se retrase. Pentru prima data era speriata. In fata ei era un pheonix mai mare decat ea, mai puternic ca ea. Ii simtea puterea circulandu-i prin sange. Ii simtea aura inconjurand-o pe a ei cu putere si experienta.

Pheonicsi, flacari ale lui Hades, renasc pentru prima data la a 18-a aniversare, sub luna plina, sunt atat de putini incat doi se intalnesc odata la 1000 de ani. Iar ea avea unul in fata. Toti pheonicsi traiesc singuri, se nasc cu instincte si supravietuiesc pe cont propriu, dar niciun instinct nu o ghida in momentul acela.Bineinteles, au familie, dar ei sunt lasati sa traiasca printre oameni mereu, deci parintii nu-si vad vreaodata copiii. Barbatul insa nu parea atat de afectat de intalnirea cuiva din „specia” lui. Iar Marisol putea jura ca nu se ciocnira unul de altul intamplator.

Fata decise ca sa se poarte cu el ca si cu toti ceilalti nu era o optiune, el o cautase, deci voia ceva de la ea. Mai intalnise ea vampiri, amazoane sau demoni, dar pe ei ii gaseai pe toate drumurile. Toti se integreaza intre oameni foarte bine, dar sunt neamuri intregi de astfel de creaturi, pe cand cei ca ea…o specie pe cale de disparitie.  Vampirii arata ca oamenii, niste oameni morti cu aspect cadaveric si niste colti ascutiti pe care ii ascund atunci cand zambesc si vorbesc si care au invatat de-a lungul timpului unele trucuri ca sa traiasca in lumina zilei, amazoanele sunt, ei bine, un trib, unul raspandit in intreaga lume, un grup de femei ce absorb energia barbatilor si au dat nastere mitului despre „vampirii energetici”, dar nu au nimic special inafara acestei abilitati si a vitezei cu care se misca. Iar demonii, ei pandesc noaptea, dar multi iau forma umana si vaneaza si ziua. Astia sunt asa diferiti unii de ceilalti ca nu-i poti identifica. Singura trasatura pe care o au in comun e ca ard cand ating si se hranesc cu spaima si durerea celor din jur. Candva pheonicsi erau considerati si ei demoni fiindca Hades ii foleseste ca sa aduca oameni in abis, unde demonii au grija de „tratamentul” lor. Asta insemnand ca pheonicsi ii omoara si ei nu au parte de judecata, ajung direct in subteran. Dar din acest motiv toti pheonicsi au fost „scapati” de suflete, iar ei stiu asta.

Era obisnuita sa fie mai puternica decat ceilalti, dar acum nu mai era. Si asta nu-i placea. Dar mai mult nu-i placea sa fie neajutorata. Tipul o depasea la toate capitolele: viteza, forta, Putere mentala si in plus avea toate celelalte calitati de dupa transformare, cele pe care ea nu le experimentase si normal, nu i le povestise nimeni. Isi dadu seama ca, poate, ar fi fost o sursa bunicica de informatii, dar n-avea de unde sa stie daca atunci cand se intalneau doi pheonicsi mergeau intr-o cafenea si statea la taclale. Era mult mai mare decat ea…sa fi avut 200-300 de ani, judeca ea dupa aura. Marisol era obisnuita cu aurele, nu s-a intrebat niciodata daca este ceva normal sau nu, dar mereu a vazut aurele. Oamenii le au sterse, pale dar ale demonilor sunt stralucitoare si in culori vii, si-o putea vedea si pe a ei, dar acum aura celui din fata ei era atat de mare incat nu o mai putea deosebi de a ei. Erau la fel, aurii, desi nimeni nu are aura identica cu a altuia, dar ale lor pareau una singura. Barbatul zambi.

-Esti prea usor de gasit.

La asta Marisol isi recapata elanul, chiar daca nu era in pozitia de a riposta.

-Doar daca se intampla sa fii politist.

-Ei nu stiu ce sa caute.

-Atunci nu esti politist.

-Si tu nu ai destula putere ca sa ma infrunti.

Marisol isi musca buza batand in retragere. Barbatul rase scurt.

-Asta e doar o afirmatie, nu inseamna ca te provoc la lupta.

-Ei bine, scuza-ma ca nu stiu ce se face atunci cand intalnesti un al pheonix pentru ca nu se intampla decat la odata la cateva sute de ani. Rosti ea acid privind in alta parte. Se intoarse spre el, dar acesta disparu. Marisol injura in soapta si isi spuse ca asta va fi primul lucru pe care-l va face dupa transformare: sa invete sa se teleporteze. Tocmai ratase o sursa de informatii importante, isi dadu seama si se indrepta spre camera ei de hotel.

Marisol era speriata. Peste tot unde mergea ea, aparea si tipul ala, Ethan. Si nu fusese deloc multumit s-o vada in clubul, dansand. Apoi, cand reusise sa gaseasca „prada” ceea ce nu era usor cand el era prin preajma ei si se uita la toti baietii urat, acesta o trase de acolo.

-Cum ai de gand sa explici asta?

-Mi-e foame! Protesta ea.

-Si mie, dar nu pescuiesc dintr-un club plin de oameni! Daca te vede cineva dupa ce il omori?

-Sunt destul de beti incat sa creada ca tipul doar s-a imbatat manga, mai rau ca ei, iar prietena il duce acasa.

-Si daca nu cred asta?

-Ei bine atunci ii fac eu sa creada. Raspunse acid si se intoarse spre baiatul care astepta un pic mai incolo, va trebui sa-i spuna ca e tipul asta e fratele ei ca sa-l mai poata saruta. In definitiv, ochii sai erau tot aurii iar parul avea nuante roscate.

-Nu-i poti bate pe toti si sa-i convingi ca nu trebuie sa spuna. Marisol se opri din mers si se incrunta.

-Nu o sa-i bat.

-Si atunci cum planuiesti sa ii faci a nu spuna nimic? Fata se intoarse spre el cu o privire neincrezatoare.

-Ii constrang? Raspunse ea ridicand din sprancene cand acesta se uita confuz la ea. Stii tu…chestia aia cand te uiti in ochii lor si jonglezi cu mintea. Continua ea enervata, dar acesta tot derutat ramasese. Nu poti sa faci asta? Intreba devenind si ea confuza.

El clatina din cap in semn de negare. Marisol se incrunta.

-Poti sa te teleportezi dar nu poti sa constrangi. Ce fel de pheonix esti si tu? Il lua ea in deradere si se intoarse spre prada ei. Baiatul nu o intreba nimic, poate fusese destul de ostila cu Ethan cat sa nu para amici. Fata il trase de mana afara pe o usa ce ducea spre plaja si acesta o saruta cu forta in momentul in care usa se inchise in patele lor. Ii mangaie spatele cu mainile si Marisol marai. Inca nu se obisnuise cu baietii din Los Angeles, ca sa le ia sufletul trebuia un sarut fin si bland nu asa ceva, iar cei de aici aveau incredere ca tot ce vrea ea este pasiune. Baiatul isi trecu buzele pe gatul ei si continua pana pe umar cu saruturi apasate pana la breteaua rochiei pe care o apuca cu dintii si o trase de pe umar. Marisol isi pierdu rabdarea cand acesta incerca sa traga de fermuarul rochie si ii ridica barbia cu brutalitate si isi apasa buzele usor pe ale lui. O privi confuz si apoi resemnat, pana ce isi dadu seama ca nu era un simplu sarut.

Marisol se intoarse in camera ei dupa ce comanda la Room-service ceva mancare. I se parea o prostie ca trebuia sa sufere de doua tipuri de foame, dar nu avea ce face. Cazu apoi intr-un somn adanc, anormal de confortabil. Isi dadu seama ca era un vis, dar nu-l putea controla. Voia sa se trezeasca si nu se putea trezi. Nu era ca visele alea in care atunci cand esti adancita in el simti cum te apropii de realitate inainte sa deschizi ochii. Era unul in care se scufunda mai adanc cand voia sa ajung la trezire, ca nisipurile miscatoare, doar ca ea se scufunda intr-o moliciune cetoasa si atat de confortabila incat Marisol mai avea putin si o accepta, dar simtea ca nu era in regula. Isi aducea aminte cum oamenii, cand sunt prinsi in avalansa, nu trebuie sa adoarma ca sa nu moara. Cum simt ca adormind gasesc confort si scapa de rau, acelasi sentiment il avusese si ea. Ca si cum ar fi adormit din nou in vis. Iar asta nu-i placuse. Se misca incet, prea incet, ca si cum ceva atarna greu de picioarele ei si o tragea inapoi. Apoi isi aduse aminte. Demoni. Demonii induc vise care aduc moartea. Era singura metoda prin care puteau fi omorate anumite creaturi, precum si pheonicsi. ei renasc din cenusa, dar murind in vis, corpul ramane neschimbat. Asta insemna ca sufletul ramanea captiv intr-un unghier al mintii. Dandu-si seama de asta Marisol lupta mai mult. Stia ca exista in mintea ei „un parazit” care voia sa o omoare si stia ca isi putea folosi puterile pe el. Intr-un final scapa din orice ar fi fost lichidul sau materialul – pentru ca e o simtea ca pe o panza – in care se adancise atat si simtise prezenta altcuiva in vis dar disparu repede. Pheonicsi aveau control deplin asupra creierului lor, spre deosebire de oameni care se puteau lasa ghidati de subconstient. In locul acestui, ei aveau instincte, pe care le putea infrana. Marisol simti ca se putea trezi si atunci deschise ochii. Soarele era deja sus, camera era luminata, iar ea avea 18 ani. Fara indoiala, cel ce ii intrase in vis noaptea trecuta voise sa o omoare inainte de transformare. Si nu ii reusise. Marisol se gandi ca poate tipul ala fusese cel ce patrunsese in mintea ei, dar el era un pheonix, ei aveau control deplin asupra mintii, dar exista o bariera care nu-i lasa sa patrunda in visele altora. Pe demoni nu functiona bariera asta.

Un ciocanit in usa o facu sa tresara. Deschise usa precauta si in fata ei aparu un tip inalt, mult mai inalt ca ea cu cei 165 de centimetri pe care ii avea, era roscat si plin de pistrui. In brate ducea doua cutii frumos impachetate. Le lua fara sa zica nimic si ii inchise usa in nas tipului care incepuse sa se holbeze insistent.

Deschise prima cutie mica de bijuterii in care se afla un ceas argintiu foarte elegant, dar zambetul ii pieri cand citi mesajul scurt care se afla in cutiuta alturi de el. „Ai scapat in noaptea asta. Pana data viitoare, bucura-te de ziua ta!”

Nu ar fi mers un simplu „La multi ani!” daca planuiesti sa omori persoana respectiva, iar Marisol remarca asta.

La al doilea pachet ezita. N-avea nevoie de inca un mesaj de amenintare. Dar il deschise pana la urma si gasi un medalion argintiu, cu modele complicate pe care il deschise si vazu un ceas mic intr-un cadru vintage. Apoi vazu, prins de lantisor, un alt bilet. Il trase cu mainile tremurand si il deschise incet.

„La multi ani, Marisol! Ne vedem la 12 la restaurantul hotelului.
Cu drag, Tata.”

Fata incremeni. Trebuia sa fie o gluma. Pheonicsi traiau singuri. Nu-si intalneau niciodata familia! Niciodata! Cum nu exista vreun fel de comunitate a demonilor, nu avea de la cine sa afle de parintii ei.

Se hotari totusi sa mearga, diseara se va transforma complet si deja simtea puterea incepand sa-i curga prin vene. Nu era la fel de mare ca a cuiva care deja se transformase, dar era mai multa ca de obicei. Avand acea putere o inunda un val de incredere subita. Se schimba cu o rochie alba, diafana si isi puse niste sandale cu platforma in picioare. Isi puse la gat lantisorul si il asorta cu cercei lungi arginti. Nu credea ca isi va intalni tatal dar de ce sa nu incerce. In fata restaurantului, insa…o astepta Ethan. Acesta zambi cand ajunse in dreptul lui.

-Iti place lantisorul? Ochii lui Marisol i se marira instantaneu si murmura un „da” tremurat. Ethan o privi bland. Nu crezi, nu? Fata nu raspunse. Nu stia ce sa creada. Toti pheonicsi aveau, din cate stia ea, ochii aurii, dar parul lui era doar putin mai inchis la culoare decat al ei si acum parca toate asemanarile dintre ei deveneau mai evidente. Dar tot nu stia de ce o cautase. Tata, sau nu, pentru un pheonix nu era ceva normal.

-Daca te intrebi de ce am venit, nu stii dar cand implinesti 18 ani mama ta trebuie sa vina cand te transformi, un fel de indrumare, nu aveai de unde sa stii, e cam singurul caz in care se intalnesc parintii cu copii.

-Atunci de ce nu…
Incepu ea, nesigura de cum ar trebui sa continue. Ii era teama ca ar suna ca un copil imbufnat.

-Of, problema e ca demonii au devenit mai puternici si cred ca noi nu mai suntem de folos, desi probabil ca tu le-ai trimis destui oameni de chinuit. In orice caz…pe Scarlet au omorat-o. Continua el incet, apoi prinse privirea intrebatoare a lui Marisol. Scarlet era mama ta.

___________________________________________________________

Stiu ca e tarziu dar am fost blocata patru zile intr-un capat de lume cu un internet cu viteza melcului. Am numit-o pe mama lui Marisol Scarlet pentru ca trebuia sa aiba Marisol parul rosu de la cineva si cum Scarlet inseamna stacojiu…

Comment, please!

13 gânduri despre “2. A 18-a aniversare

  1. te omor!!!!! sincer, cum ai putut sa faci asa ceva??? deci in cele mai frumoase vise ale mele nu-mi inchipuiam ca e un phoenix…. si totusi… exact cand imi faceam si eu iluzii ca o sa dea peste un baietele frumos, un posibil iubit… vi tu si spui cai tatal ei… cu toate ca trebuia sa-mi inchipui avand in vedere ca avea aceasi aura…. si, mi-ar placea daca poti sa pui o poza cu personaje…. mi-ar fi mai usor

  2. Vaiii,nu-mi vine sa cred!Ador Pasarea Phoenix!:xxxxxxIn sfarsit gasesc o poveste cu ea.Credeam ca o sa fiu singura.Oricum,placeee muuultt:X
    Si cum a spus issaissabella,un baietel ceva pe acolo,dar frana,ca e taicasu.:)))

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s