12. All and nothing

Buzele li se unira scurt. Marisol privi distrata cand Nathan se aseza langa ea, o cuprinse in brate si apoi chicoti.

-Ce? Intreba ea incruntata. O trezise brusc la realitate, iar acum nu-si aducea aminte nici ce o distrasese, desi primul raspuns trecuse ca fulgerul prin mintea ei, avand un nume la care nu voia nici sa se gandeasca in preajma lui Nathaniel. Se intoarse spre el cand nu raspunse. Ce e!? Il privi suspicioasa.

-Nu-mi acorzi nici cea mai mica atentie! Raspunse razand. Aparent, nici nu conteaza ca te tin in brate, probabil canapelei i-au crescut maini. Marisol il plesni jucaus, incercand sa nu arate cat de usurata era ca fusese doar o gluma.

-Mdah, ei bine ala n-a fost sarut…replica ea ridicand o spranceana arcuita elegant. Nathan rase si o impinse intr-o margine fara sa-i lase vreun loc prin care sa scape.

-Atunci sa rezolvam problema… Isi apasa buzele pe ale ei si mainile ei se impletira in parul lui. Un moment nici nu crezuse ca acum doua zile nici macar nu era acolo, iar ea sarutase alte buze. Simti un junghi de panica, dar nu indrazni sa se opreasca si el s-o intrebe ce s-a intamplat. Solutia cea mai simpla era ca el sa nu afle. Dar pe Marisol o rodea mai mult asta, ar fi trebuit sa-i spuna, dar nu se indura. Nu stia cum ar fi reactionat si nici nu-i era atat de teama de ce ar spune despre ea, cat de ideea ca nu-i parerea rau pentru ce facuse. Nu se simtea vinovata pentru ca il inselase, nu se putea forta sa se simta asa si o ardea furia cand isi se gandea ca ei chiar ii placuse.

Putea sa se opreasca, putea sa nu accepte si totusi ea ii raspunsese…Lui…cu aceeasi intensitate. Se temea ca Nathan inca mai poate reface legatura, ca in acel moment ii auzea toate gandurile, dar nu se putea abtine. Il vedea, ii simtea buzele calde peste ale ei si mainile plimbandu-se furioase pe corpul sau, dar totusi gandurile ii erau inca indreptate catre Eric. Si parca-l vedea zambind atotcunoscator cu un aer de invingator si spunandu-i pe tonul acela superior:

-Cand esti cu el te gandesti la mine. Voia sa chicoteasca ca o eleva ce tocmai fusese salutata de vedeta echipei de football a scolii, dar in urmatoarea secunda realiza ca nu era simpla ei imaginatie, vocea aceea infumurata chiar era acolo, in capul ei, iar prin fata ochilor ii treceau imaginile intrerupte, cateva secunde era acolo cu Nathan, apoi era in intuneric, singurul pe care-l putea vedea fiind Eric cu zambetul ala dracesc. Sangele ii urca in obraji. Marisol se concentra cateva clipe sa imparta puterea intre mintea ei si realitate, inca simtea atingerile lui Nathan si ii raspundea si ea, insa nu-l vedea, era in intuneric cu Eric, pregatindu-se sa urle la el din toate puterile.

-Inainte sa spui ceva – am impresia ca va fi de rau – ar trebui sa-mi fi recunoscatoare, nu saruta nici pe  departe la fel de bine ca mine, comenta el amuzat, iar ea incepu.

-Nu pot sa cred ca faci asta! Iesi naibii de aici si vorbim cand chiar n-o sa am altceva mai bun de facut! In plus, nu saruti asa bine cum crezi!

-Si eu ma bucur sa te vad si…hey! Sunt net superior oricarui alt pretendent al  tau! Replica pe un ton jignit.

-Multumesc lui Dumnezeu ca nu, altfel ar fi insemnat ca am standarde foarte joase!

-Ouch, eu care incercam sa fiu dragut!

-Defineste „dragut”, replica ea acid.

-Amabil, binevoitor, frumusel, dragalas, gratios.

-Nici una nu ti se atribuie!

-Nici macar frumusel? Intreba el privind-o pe sub gene.

Ea ii arunca o privire urata si-si stranse mainile la piept – in minte, in realitate erau inca impletite in parul lui Nathan.

-Gata? Nicio replica usturatoare? Ce dezamagire…

-Ce vrei?

-De ce trebuie sa vreau ceva sa intru in mintea ta? E foarte amuzant pe aici, mai alesc cand nimeresc in momente din astea… de cate ori v-ati sarutat de cand s-a intors, trei? Patru? Daca eram eu, ar fi fost sute!

-Probabil ca de asta nu esti tu! Dumnezeu are mila de mine! Comentariul se voia rautacios, dar in schimb, Eric zambi din coltul guri in felul ala superior-viclean.

-Da, nu ar dori nimeni sa lesini de placere… Marisol isi inclesta maxilarele de furie iar cand se incrunta, el ii intoarse o privire angelica. De ce trebuia sa-i dea peste cap toate replicile? Nu putea fi si el ca unul din barbatii aia care spun „Da, draga! Cum vrei tu.”

-Nu, pentru ca atunci n-as mai vedea fetisoara asta indignata pe care o afisezi chiar acum. Chicoti el, atragandu-i atentia, astfel, ca nimic din ce gandeste nu mai e doar al ei.

-Ei bine, eu si fetisoara mea ne intoarcem la realitate! Se rasti ea intorcandu-se cu spatele si incercand sa se concentreze pe ceea ce real…si pe faptul ca tatal ei era undeva prin casa iar ea simtea mainile lui Nathan alunecandu-i pe coapse, pe canapeaua din living.

-Oh, haide, nu ma lasi pe mine singurel pentru…el. Eric spuse ultimul cuvant ca pe vreun blestem pe care n-ar fi trebuit vreodata sa-l pronunte iar Marisol ranji si atunci el apela la o ultima arma. Si in plus, daca pleci, atunci eu umblu liber pe aici, vad tot ce gandesti, doar ca sa stii, imi mangaie orgoliul faptul ca te gandesti la mine, cand il saruti pe el. Continua el privind-o cu superioritate.

-Intr-o zi o sa sarut o fata, poate asa o sa incetezi sa apreciezi tu cum sarut eu sau cel care ma saruta. Pufni cu dispret si ranjetul ingerului se mari.

-Dubla placere. Daca saruti o fata, nu mai plec de aici, am descoperit raiul.

-Da, vezi tu, asta e problema cu raiul pentru tine, esti un decazut, nu ajungi acolo niciodata!

-Ei, atunci cu atat mai bine ca vrei sa-mi creezi tu raiul meu personal. Cu alta ocazie, Marisol ar considera acel zambet pervers, de la el venea, insa, ca o provocare.

-Uite un motiv in plus sa nu-mi schimb orientarile peste noapte, merci ca ai facut aceasta decizie mai usoara.  Era randul ei sa zambeasca, dar reactia lui nu fusese nici pe departe ce voise ea. Se asteptase la o replica pe un ton plangaret sau ceva asemanator, in schimb el ii raspunse pe tonul lui sarcastic:

-Pentru ca daca nu-ti schimbi tu orientarile inseamna ca eu nu mai pot sa intru aici? Nu, nu merge asa, scumpo! Si, apropo, daca nu ma vrei aici, de ce nu tai legatura?

Marisol pregatise un raspuns inteligent la prima parte a replici, insa intrebarea ii opri vorbele. Evitase sa se gandeasca la legatura, sperase, de fapt, sa nu se fi formase vreuna, iar aparitia lui azi ii nimicise cel mai mic dubiu. Isi calca in picioare intregul orgoliu nevrand sa rupa legatura. In fata ei Eric zambi satisfacut citindu-i mintea, dar Marisol il ignora si pretinse ca e doar ea cu gandurile sale si ca nu exista niciun intrus-parazit – expresia lui Eric se schimba intr-una de profunda jignire, insa renunta cand vazu ca pheonixul nu-i acorda niciun pic de atentia. Era concentrata sa-si gaseasca o sursa de hotarare sa taie acea legatura chiar atunci, dar, mai important, gaseasca motive pentru care sa-l pastreze, iar „E mai amuzant sa ma cert cu el decat cu Nathan.” nu il lua in calcul, desi era adevarat. Nathan o lasa sa castige, Eric ii raspundea cu aceeasi incapatanare. Nu ar fi putut spune sigur niciodata daca  ea castigase sau el avea a vina cu o replica isteata. Da, provocarea era unul din motivele pentru care nu se hotarase sa-l arunce afara din mintea ei, dar nu unul destul de bun.

Si nu voia sa credea ca-l accepta acolo doar pentru ca…il accepta. Era mintea ei, mai intim de atat nu se putea. Si totusi, desi el ii distrusese legatura cu Nathan, nu fusese nici pe departe atat de furioasa cum s-ar fi cuvenit sa fie, pe Nathan il daduse la o parte, iar acum nu voia sa-l dea pe Eric. Ii arunca o privire fugara si el ii raspunse cu acelasi zambet din coltul gurii, dar ea nu zabovi cat sa prinda si sclipirea de bucurie din ochii lui. Ar fi trebuit sa taie legatura. Asta trebuia sa faca, iar asta ar fi lucrul logic si normal de facut. Regulile universului spuneau ca nu e corect si cinstit fata de Nathan. Doar ca ea nu ascultase nici inainte de regulile universului. Se indragostise de persoana care trebuia s-o ucida. De doua ori.

Icni in momentul in care acel gand ii traversa mintea, dandu-si seama ce gresala facuse. Atunci isi dorea doar sa poata sa-i citeasca si ea gandurile lui Eric, dar inghiti in sec asteptand replica usturatoare sau zambetul superior, insa buzele lui formara un zambet stramb, de parca n-avea idee cum ar fi trebuit sa reactioneze si in acel moment firul se intrerupse si-l avea din nou in fata pe Nathan, un Nathan rosu in obraji care privea spasit. Marisol isi inabusi pufnitul dezamagit. Apoi isi dadu seama ca lasase un inger (rau, decazut, negru ) in capul ei si se intampla sa fie una din cele mai curioase si incapatanate persoane pe care le cunoscuse. Si intre timp descoperi ca nu erau doar ea si Nathan in camera, precum sperase se nu se intample, Ethan state in prag cu mainile stranse la piept asteptand ca ea sa-l remarce. Marisol isi stranse buzele si privi tinta camasa lui Nathan pe podea mototolita si deveni constienta de faptul ca primi 3 nasturi ai bluzei erau descheiati. Sangele ii urca in obraji si auzi oftatul zgomotos al tatalui ei.

-O sa ma prefac ca n-am vazut cum ii atacai corpul ficei mele daca si tu vei astepta pana la noapte, cand o sa fie intuneric, eu o sa dorm si voi o sa fiti incuiati intr-una din camerele de la etaj.

Nathaniel dadu din cap mecanic, culese de pe jos camasa si o imbraca evitand sa priveasca spre Ethan iar Marisol isi incheie bluza adoptand o pozitie teapana, cat mai cuminte si cuviincioasa pe canapea.

-Venisem sa va caut pentru ca Eleea a gasit asta in apropiere. Cred ca e a decazutului.

Ethan legana un lant argintiu de care atarna un madalion cu o piatra azurie. Marisol se incrunta, nu era a lui Eric. Eric purta un medalion, intr-adevar, dar era rosu, probabil cu un rubin.  Si nu-l avea pe un lant asa de lung, il purta la baza gatului pe una din acele fasi ciudate de piele. Stia asta pentru ca ea se chinuise sa-i desfaca inchizatoarea cu mainile tremurande dupa ce o zgariase acum doua zile. Dar n-avea de gand sa protesteze, ar fi trebuit fie sa dea o multime de explicatii, fie sa minta foarte mult sa se asigure ca nu banuiau ei nimic. Simti acel junghi de vina din nou privindu-l pe Nathan ridicandu-se sa ia pandantivul in mana. Il rasuci pe toate partile, apoi desfacu primi doi nasturi ai camasii lui – Ethan se incrunta – si scoase la iveala un lant la fel de lung de care atarna un medalion cu o piatra verde.

-Deci toti purtati cate unul din asta? Intreba ea aplecandu-se sa zareasca cele doua pietre.

-Demonii da. Doar ca noi nu avem voie sa purtam rubine, sunt ale decazutilor, iar ei nu poarta argint.

-Ca varcolacii?

-Nu, nu-i arde, doar le este interzis. Cum si noi putem purta bine-mersi rubine, atata timp cat Hades nu ne prinde si e cam greu sa-l ocolesti pe Hades si regulile lui.

-Deci asta nu-i a ingerului, atunci e altcineva pe aici care trebuie indepartat. Nathan aproba usor, dar Marisol avea o alta intrebare. Daca Hades ii urmareste si daca ea i-a atras atentia intr-atat incat sa trimita un decazut dupa ea, atunci il urmareste si pe Nathan. Si probabil nu e multumit ca e de partea lor. I-a lasat in pace atata timp, niciun atac, desi atata timp cat Eric era acolo sa se lupte cu ei in fiecare zi se intampla cate ceva. Iar acum, trecusera aproape trei zile. Si ii venea greu sa creada ca intregul imperiu al lui Hades era construit dintr-un sucub si un decazut, deci trebuie sa fii avut ceva resurse cu care sa atace.

Asta doar daca nu era cineva acolo, gata sa atace si cineva acolo sa-i distraga. Cineva care sa-i capteze atentia atat ei, cat si lui Ethan si Eleeei si lui Dierys si lui Ryan. Si acum ochii verzi ai lui Thelis si ochii verzi ai lui Nathan ii invadasera mintea. Aveam amandoi 18 ani, semanau leit. Thelis avusese grija sa o inspaimante pe Dierys, sa-i tina ocupati pe Eleea si Ryan iar Nathan…se ocupase de ea si de tatal ei. De asta lipsise atata timp. Marisol era speriata, dar spera sa nu o remarce niciunul din ei si nu putea sa-i spuna lui Ethan, nu cat Nathan si Thelis erau aici, iar Thelis nu pleca niciodata nicaieri.

Iar Eric…putea sa aiba incredere macar in el? Oricum scotocea prin mintea ei in acest moment deci, probabil, nici nu era la alegerea ei daca sa-i spuna sau nu. Iar daca erau implicati sucubi, mai mult ca sigur erau si decazuti.

O ultima licarire de optimism sugera ca nu era adevarat, ca era doar imaginatia ei si ca in niciun caz nu erau in pericol de moarte, insa impotriva acelei urme de speranta se ridica stralucirea smaraldului din fata ei.

_______________________________________________________

Stiu, n-am scris de saptamani intregi dar n-am stiut ce sa zic si azi mi-a venit hotararea. Nu prea stiu ce sa zic de ultimele 3-4 paragrafe, in rest sunt destul de multumita de ce a iesit si am revenit si la dimensiunile originale ale capitolelor, desi cred ca sunt cam lungi. Voi ce ziceti? Si, nu, nu stiu ce-am vrut sa zic cu titlul ala, cred ca nu poate sa se increada in nimeni desi avea atat de multi in jurul ei…cred.

6 gânduri despre “12. All and nothing

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s