10. Passion

376113_152092584891438_1467343941_n_large

Din nou ii simtea buzele fierbinti luptandu-se cu ale ei. O saruta cu furie si ea raspundea cu aceeasi intensitate. Nu deschisese ochii sa vad pe cine saruta da fapt, nu incercase de teama ca se va destrama visul sau ca se vor opri. Stia ca e un vis, dar nu voia sa se termine, pur si simplu il simtea pe El atat de…perfect, doar al ei, doar pentru ea si nu indraznea sa deschida ochii si sa-l piarda. Mainile ei i se odihneau pe pieptul lui iar ale lui se sprijineau pe talia ei, dar apoi deschis ochii, nu voia sa se imbete cu apa rece, stia ca e un vis si hotarase sa renunte la el…oricum avea sa-l aiba din nou noaptea urmatoare.

Visase despre El, oricine ar fi in fiecare noapte de o saptamana. De fiecare data cand deschidea ochii, il pierdea, se trezea in intunericul din camera ei si nu mai adormea urmatoare cateva ore. Prima data a crezut ca e genul de vis indus, ca o vraja sau o legatura mentala si a incercat sa lupte dar nu avea cu ce. Nu exista nimic acolo sa opuna rezistenta, era mintea ei de vina. Nici macar nu avea idee pe cine visa, nu stia daca era vorba de Ryan, care intotdeauna era acolo pentru ea si pe care nu si-l putea scotea din minte, sau Nathaniel, care era mereu in mintea ei, fie ca voia sau nu, dar care in toata cicaleala si incapatanarea lui, o proteja si o ajuta cu tot ce poate, nici macar nu mai parea o datorie.

Ethan incepuse de curand sa se uite urat si la Ryan de fiecare data cand erau ei doi impreuna, ca sa nu mai aminteasca si de incruntarea eterna de pe fata lui cand vine vorba de Nathaniel. Niciunul nu putea crede ca un sucub ar fi in stare sa se ofere sa protejeze un pheonix.

Rasfoi din nou jurnalul lui Leon. Descoperise cateva lucruri ascunse, cum ar fi coperta in care se afla un desen ciudat semnat de el in care aparea el insusi si cativa oameni cu flacari in jurul lor – tot pheonicsi – peste care el arunca o sfera azurie pana la ultimul care avea mai multe flacari. Tot ce era in jurnal era in rusa, Marisol stia bine sa vorbeasca rusa, in fond, daca nu mergi la scoala din cauza riscului de a-ti ucide un coleg, trebuie sa inveti ceva, cumva.

Marisol rasfoi repede paginile jurnalului, se taie usor in hartie si o picatura de sange curse pe pielea cu care era invelit. Rana i se inchise imediat, dar pielea maronie devenea din ce in ce mai alba, ajungand la culoarea hartiei, un pic mai inchisa din cauza vechimii ei, dar nu la fel de ingalbenita ca celelalte demonstrand ca nu trecuse prin mai multe maini.

Dar in loc sa fie pur si simplu o foaie care sa dezvaluie ceva nemaintalnit, cand fata incerca sa dea pagina alba la o parte in cautarea a ceva scris, mana ii intra ca prin apa in pagina vrajita. Marisol se sperie si vru sa-si traga imediat mana de acolo, dar nu reusi, ceva o trase cum multa forta inauntru si realiza ca era Putere. Multa Putere fara un corp, fara ca cineva sa o controleze. Se asteptase la orice, dar nu la o palma mentala. Orice fusese acea pagina, acel portal, o adusese in mintea cuiva…sau poate era in mintea ei? Oricum, o izbise  in acelasi mod in care un copil ar primi o palma, scurt, rapid si dureros. Dar apoi tot ce vazu fura imagini desfasurandu-se rapid, alergand prin fata ochilor sai si trecand prin ea de parca n-ar fi existat. Singura dovada ca o vedeau sau ii gaseau pozitia era faptul ca veneau din toate directiile spre ea. Se afla in mintea unui pheonix. Marisol incerca sa incetineasca toate acele imagini dar cand incerca se elibereze puterea necesara se lovi de un scut dur si nu reusi sa treaca de el cu niciun chip. Era ca si cum nici macar nu avea puteri. Incepuse sa se teama ca va ramane acolo, blocata, in mintea vreunui pheonix mort de mult timp. Si apoi venise intrebarea, daca era mort, cum de mai gandea? Si daca nu era mort, cum de o adusese acolo din moment ce nu crease o legatura cu mintea ei? O a doua palma mentala, de parca voia sa-i abata gandurile din acea directie, de parca trebuia sa se concentreze pe altceva.

Daca era Leon? In fond, era jurnalul lui. De data asta se intamplase ceva diferit. Toate amintirile, toate imaginile se aranjara pur si simplu, de parca ar fi fost in mintea unui demon. Marisol injura si primi in schimb o inghiontire mentala sau ceva asemanator cu o ciupitura. Dadu sa spuna ceva, dar din toate amintirile alea se forma un sir indian in fata ei. Acum nu mai era inconjurata de ele, dar veneau mai repede si nu mai treceau prin ea. Ii intrau pur si simplu in memorie, ca si cum ar fi fost ale ei din totdeauna. Apoi un branci mintal si Marisol avu senzatia ca pica in gol, ca in acele vise cand visezi ca pasesti intr-o prapastie si te trezesti speriat. Se indrepta de spate in acelasi moment in care-si reveni din simtiri si privi speriata spre jurnalul care se inchisese. Parca cineva o aruncase de acolo, era sigura ca nu fusese un vis pentru ca daca ar fi fost, nu si-ar fi amintit prea multe despre ce se intamplase…dar ea acum isi amintea si lucruri care nu se intamplasera, cel putin nu in viata ei. Isi putea aduce aminte ca si cum ar fi fost acolo, i-ar fi vazut, pe cei trei baieti ai lui Leon, crescand cu puteri mult mai mici decat ale lui si de o vrajitoare, o femeie umana care semana bine cu cei trei…care era mama lor. Marisol stia, intelegea de ce erau din ce in ce mai slabi pheonicsii, partea de om, partea de vrajitoare, ii slabea cu fiecare generatie. Acel sange, chiar si cu doza de magie pe care o avea in el, nu era destul de puternic ca sa pastreze puterile unui original, iar partea umana devenise mai puternica cu trecerea timpului. Iar Leon voise sa repare asta, trimitandu-si puterile peste generatii intregi, ca sa gaseasca pe cineva care sa poata suporta toate diferentele fata de cei „normali”. Iar ea avea puterile alea si era singura care putea sa duca mai departe acele puteri – doar daca nu dadea si ea peste vreun om special.

Marisol se ridica din pat ametita si iesi din camera in cautarea a ceva de mancare. Peste tot era intuneric, dar pentru ochii ei nu era o problema. Coborase scarile cate doua si trecu in viteza prin camera de zi, fara sa-si dea seama ca mai era cineva inauntru. Deschise frigiderul cu brutalitate si mormai nemultumita tragand de pe un raft o felie de pizza cand auzi pasii in urma ei. Inchise frigiderul si pipai dupa vreo arma. Nu mai conta ca putea folosi flacari oricand voia. Apuca usor cutitul si apoi auzii o respiratie usoara in ceafa. Se intoarse brusc si ceva o prinse de mana inainte sa ridice cutitul.

-Serios? Un cutit? Zise Nathaniel amuzat. Doar daca nu planuieste sa te jefuiasca vreun om, nu-ti foloseste la nimic cu mine. Marisol pufni si se intinse dupa felia de pizza dar el nu-i dadu drumul. Ii zambi draceste.

-Pizza nu face bine la silueta.

-A fi nesuferit nu face bine la seductivitate. Nathaniel ridica din sprancene si zambi strengareste. Isi apropie buzele de obrazul ei si respiratia lui o mangaie usor.

-Serios? Marisol nu raspunse, dar cutitul se lovi de gresie cu un zanganit scurt cand sucubul isi lipi buzele de ale ei. Mainile ai ajunsesera cumva sa se joace cu parul lui si ale  lui ii mangaiau usor talia in timp ce sarutul se adancea.

______________________________________________________________________

Lumina o deranja si nu-i convenea ca o obliga sa deschida ochii. Era asa de bine acolo, in bratele lui, nu voia sa dispara ca celelalte vise. Doar ca atunci cand deschise ochii nu disparu.

20081211201649_large

Nathaniel zambi. Ii ridica barbia usor si isi apasa buzele pe ale ei, apoi se ridica si intra in baie. Marisol isi trase repede pe ea tricoul si pantalonii scurti si iesi din camera. Nu simtea aura nimanui in casa si rasufla usurata, dar apoi usa de la intrare se tranti si cineva urca scarile in fuga. Ryan o prinse exact cand voia sa intre in camera ei, o examina cateva secunde.

-Neata! Incerca ea sa salute un pic prea vesel. Si el arata somnoros dar parea ca avusese timp sa se schimbe.

-E ora doua, Marisol. Si casca larg, fata se intreba ce facuse toata noapte, dar decise ca subiectul trebuia inchis.

Apoi se mai auzira niste pasi si Ethan aparu, imbracat si el in pijama. Ea il privi intrebatoare. Deschise gura sa zica ceva dar tatal ei i-o luase inainte.

-De ce porti tricoul pe dos? Marisol se imbujora instantaneu si Ethan se uita urat la Ryan. Acesta facu ochii mari si dadu sa riposteze dar nu reusi. Sti ceva? Nu cred ca vreau sa stiu. Concluziona el. Marisol dadu din umeri. Avea noroc. Ryan incerca sa mai zica ceva dar ea se decise ca era mai bine ca el sa creada ceva despre Ryan decat despre Nathaniel, avand in vedere toate „principiile” tatalui ei conform carora sucubu erau, cu siguranta, rai. Marisol voise sa-i spuna ca fara sucubi nu ar fi fost nici ei aici, din moment ce un sucub era tatal sau mama lui Leon. Ceea ce-i aminti sa se uite din nou in jurnal sa vada ce mai putea afla, avea banuialaca portalul, vraja sau ce-o fi fost aceea era activata datorita sangelui ei, din moment ce altii din familia asta gasisera jurnalul, probabil ca numai ea reusise sa activeze vraja, deci era vorba de Puterea din sange iar ea era compatibila.

-Si tu de ce porti pijamale? Intreba fata.

-Thelis facea vrajile de protectie si Dierys m-a trezit la sase dimineata sa nu o las singura cu ea.

Intr-adevar, Marisol le simtea aurele la cativa metri de casa, dar nu o simtea pe Eleea. Ethan ghicise intrebarea.

-Eleea e la vanatoare.

Marisol mormai nemultumita ceva ce semana cu „Pe ea o lasati singura si pe mine nu, ce fel de pheonix original mai sunt?”. Ryan zambi si Ethan isi dadu ochii peste cap. In clipa urmatoare usa camerei din capatul holului – de unde venise ea – se deschise larg si Nathaniel iesi relaxat. Marisol se intoarse pe calcaie si intra in camera ei.

Se sprijini de un perete si lacrimile ii invadara obrajii. Nu mai plansese niciodata, dar nu stia ce altceva sa faca. Nu stia daca fusese doar un premiu, o provocare sau asa ceva, dar s-a simtit slaba. Ii cazuse in plasa, iar ea nu voia sa fie „usoara”, mai ales pentru un demon. Nici macar nu stia daca-l iubea…ba nu, era sigura ca-l iubea, dar ii era teama ca el n-o iubeste, era un demon, la ce te astepti de la un demon? Printre toate ciondanelile si toate incapatanarile lor, ajunsese sa-l iubeasca, dar nu avea destul curaj.

Auzi usa trantidnu-se si ridica imediat capul, dar inainte sa spuna ceva buzele ei fura acoperite de ale lui.

_______________________________________________________________

Iar l-am facut mai scurt, nu? Eh, nu cu mult. Oricum m-am razgandit de 200 de ori pana sa-l fac asa din cauza scenei asteia. Stiun ca n-am scris eu cine stie ce, dar mi-au iesit sau nu scenele de sarut?

Theo Rya

17 gânduri despre “10. Passion

  1. sincer?!?!?! capitolul a fost interesant… scurt si interesant… totusi mi-ar fi placut sa daca ai fi descris mai bine sarutul…. si sentimentele lui marisol-ah cemi place numele asta!!! -atunci cand a inceput sa planga…. in fine, succes la scoala si o zi frumoasa, pe care sper ca nu ti-am stricat-o!!!!

  2. Aaaaaaaaaaaaaaa,mi-a placut!!!A fost extraordinar,stii ce inseamna asta?Ca esti o scriitoare excelenta!Ma bucur ca am reusit sa citesc si capitolul asta,si sa stii ca eu de putin timp am inceput sa detaliez pasajele mai..intime!Felicitari!!!

  3. Eric?Ryan? Nathaniel?Unu din 3 tot o fi:))Desi as prefera sa fie Nathaniel.:XDe fapt Eric ar fi cam exclus.Nu ar intra el intr-o casa plina cu Phoenicsi,cu un vampiri si un sucub.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s