1. Rapitoarea de suflete

A doua zi de libertate. Gandi ea ironic inainte sa se ridice din pat. Sau a doua zi de chin… Ii era mult mai usor sa vaneze sub rolul de dansatoare la Webster Hill decat colindand strazile New York-ului. Incepuse sa devina geloasa pe vampirii care luau o data sange si le ajungea 4-5 zile. Fusesera prea multe morti in zona asta a New York-ului iar intr-o seara politia intrase in club si il luase la intrebari pe proprietar si doua colege ale sale. Ea se schimbase repede de costum si pleca cu valul de tineri suparati ca politisti le-au intrerupt distractia. Stia ca trebuie sa plece, dar nu stia unde. Singura sa varianta ca sa nu ramana nehranita era sa vaneze pe strazi, desi era riscant avand in vedere ca politisti stiau acum ce sa caute si daca cineva ar fi vazut-o ar fi trebuit sa fuga lasandu-si toate lucrurile in urma. Trebuia sa se hotarasca unde pleca.

Se imbraca cu o rochie neagra, scurta si incalta niste pantofi cu toc inalt.  Nu stia unde merge, dar isi indesa in graba toate lucrurile in geamantan si batu la usa doamnei Mirogan, proprietara apartamentului in care statea cu chirie. Cand deschise usa aceasta avea privirea acra pe care o adresa tuturor, dar dand in prag de Marisol expresia ei deveni blanda si docila, cum o obligase ea sa fie cand o vedea. Nu-i dadu ocazia sa spuna ceva, ii ridica barbia si o privi in ochi. Femeia isi pastra  expresia dulce chiar daca unghiile fetei ii intrau agresiv in in piele.

-Nu a fost nimic neobisnuit la cel ce a inchiriat apartamentul. Era un barbat, sigur nu o femeie, il chema Mason Saunders si a plecat de doua zile. Nu a fost nimeni altcineva acolo si banii de pe chirie i-ai imprumutat unei foste colege de liceu! Nu cunosti nicio Marisol Arisee LeReve. I-a spus repede si cat mai clar privind-o direct in ochi influentandu-i memoria. Femeia statu cateva clipe pe ganduri nestiind ce sa creada apoi se gandi ca trebuie ca gaseasca un alt chirias in locul domnului Saunders.

Marisol lua un taxi spre aeroport. Taximetristul se arata reticent in a lua o femeie la bord, avand in vedere ca se stia ca ucigasul in serie era de fapt o ucigasa. Dar probabil ca si-a dat seama ca nu intra in categoria asta sau s-a resemnat cu ideea ca sefului sau nu i-ar placea sa primeasca reclamatii pentru ca i-a fost lui frica pentru viata sa.

Aeroportul era aglomerat iar Marisol era sigura ca nu mai erau bilete la vreun zbor. Se indrepta spre cea mai departata toaleta. Era un culoar stramt si intunecos si la capatul ei vazu o iesire de urgenta, ceea ce ii usura cu mult treaba. Astepta sprijinita de perete pana ce o femeie singura trecu spre toaleta. Cateva secunde Marisol porni dupa ea si observa geamantanul mare pe care il tragea femeia in fata unei usi, deschise fermoarul unui compartiment exterior si apuca o hartie, un voucher la un hotel din Los Angeles. Bingo.Cand iesi ii puse mana la gura si ii stranse mainile la spate. Ii suci gatul si aceasta pica moale in bratele fetei. O trase intr-o cabina, in cazul in care apare altcineva si cauta prin geanta ei, gasind biletul de avion, pasaportul ei si alte cateva acte pe care le arse cu bricheta si le dadu drumul arzand in toaleta. Astepta pana sa ramana destul de mici cat sa nu infunde canalizare si trase apa, stingand astfel focul. Lasa pasaportul, biletul si voucherul in geanta si isi strecura si pasaportul ei. Apoi se intoarse la geamantanul femeii si observa ca era agatata o eticheta pe care era scris un numar de telefon si numele Aniela Blake si pe spate era lipita o alta eticheta goala. O rupse pe cea completata si isi scrise propriul nume pe cealalta. Apoi, luand ambele bagaje din moment ce era convinsa ca nu ar fi avut haine potrivite de Los Angeles si femeia parea ca se potriveste la marimi, iesi avand grija sa nu iasa din intunericul holului ingust.

Iesi prin iesirea de urgenta, folosindu-se de un pantof cu toc cui ca sa sparga sistemul de alarma. Tragand bagajele si tinand-o pe femeie pe un umar – avantaj al puterii supraomenesti – se strecura pe niste stradute intunecoase ca sa nu fie observata. Iesirea daduse intr-o parte umbrita a aeroportului, departe de piste si atunci cand considera ca e destul de parte se opri intre doua blocuri darapanate si ii dadu foc rochiei pe care o purta femeia, apoi pleca repede de acolo. Inainte sa intre din nou in aeroport cu cele doua bagaje auzi sirenele politiei indreptandu-se spre locul in care-i daduse foc Anielei. Apoi se indrepta spre un ghiseu la al carei ferestre era o fata un pic mai mare decat ea si ii dadu biletul. Aceasta ii spuse pe un ton de falsa parere de rau ca nu-i gasise numele in baza de date. Marisol se apleca sa o poata privi in ochi si aceasta o privi curioasa.

-Este o gresala. Numele meu trebuie sa fie in loc de Aniela Blake. S-a produs o gresala si va trebui reparata. Ii spuse pe un ton bine-voitor, dar hotarat, manipulandu-i mintea. Iti amintesti ca ai inscris un alt nume fara sa vrei si trebuie sa repari asta si sa suni la Los Angeles sa anunti. A fost o gresala, numele meu este pe acel bilet, nu-i asa?

Fata raspunse pe o voce tremuratoare.

-Da…e o gresala. Apoi clipi de cateva ori si totul ii deveni clar. Da, asteptati un moment, voi suna imediat ce rescriu pe bilet. Marisol vazu cum in locul numelui Blake aparea LeReve si la prenume numele ei. Apoi fata – Margaret, dupa ecuson – dadu un telefon si se intoarse zambitoare spre ea. Gata, totul este in regula. Si nu avusese nici-o problema nici la coborare. Margaret facuse o treaba buna si ea se indrepta spre Beverly Hills Hotel.

Se folosi de pasaportul Anielei, pentru ca superiorii receptionerului ar fi putut verifica si vedea ca nu e aceeasi persoana chiar daca-l influenta, desi rochia scurta si decolatata pe care o purta deja il manipula destul de bine. Il convinse ca era ea, desi a fost nevoie de mai multa Putere pentru a-l influenta. In fond, Aniela era blonda cu ochii verzi si cu tenul masliniu si provenea din Marea Britanie, in timp ce Marisol era o frantuzoaica, crescuta de la 8 ani in America dar tot frantuzoaica, roscata,  un rosu trandafiriu, nu culoarea stearsa asemenea morcovului pe care o au irlandezii si nicio urma de pistruii specifici,  avea ochii de un caprui-auriu cald, siret si o paloare angelica, in contrast cu natura ei demonica.

Il convinsese sa uite numele Aniela Blake si ca ea era cea care primise camera 214, sa nu-i spuna nimic acest nume cand il aude si, daca e intrebat, sa spuna ca actele au fost in regula si nimic ciudat nu s-a intamplat in legatura cu camera. Aflase ca nu era vreo calatorie de afaceri deci nu mai avea nevoie sa influenteze pe nimeni.

Dar imediat ce se tremina sejurul trebuia sa-si gaseasca un alt loc in care sa lucreze, trebuia sa se asigure ca are bani pentru o chirie, chiar daca avea un card de credit destul de umflat. Ii placea sa fie dansatoare in primul rand din cauza faptului ca era foarte bine platita, apoi pentru ca putea sa-si aleaga prada dintre mai multi tineri, chiar daca majoritatea erau alcoolici sau fumau, sau ambele, erau tineri, caci dupa 30 de ani nu mai au aceeasi energie, acelasi tip de suflet si in ultimul rand, era o meserie care o expunea. O facea sa iasa din cercul suspectilor pentru ca se presupune ca toata noaptea e pe o scena, dar cand ai posibilitatea de a-ti convinge seful sa te lase sa parasesti din cand in cand scena, atunci se prea poate sa fii ucigasa in serie de care se tot vorbeste.

Decise ca imediat ce va evalua obiectele furate ale Anielei va iesi in cautarea unui club cat mai ostentativ si batator la ochi care ar scoate-o imediat de pe lista suspectilor si poate in cautarea unei gustari din moment ce gatul ii era uscat dupa alcoolicul de care avusese parte cu o noapte inainte. Pana cand decise care obiecte trebuie pastrate si care nu, noaptea se instalase afara. Cand ea iesi din hotel pe strada aglomerata si vazut toate acele panouri stralucitoare de la magazine mai mult sau mai putin decente, majoritatea cluburilor erau inca inchise. Avea de asteptat cateva ore pana la prima oportunitate si deja ochise unul care ar putea fi promitator. Acum depindea daca avea ocazia sa discute cu patronul si sa-l „convinga” ca are nevoie de ea sau trebuia sa le influenteze deciziile altor angajati pana sa ajunga la ea.

Dupa ce inspecta mai multe magazine ii era sete. Nu genul de sete pe care o ai atunci cand stai prea mult fara apa. Trebuia sa gaseasca o victima repede, ii era sete si din cauza faptului ca schimbarea de fus orar ii intarziase masa cu trei ore. Desigur alcoolul ii atenua pofta de moarte, dar asta pentru un prea scurt timp.

In cele din urma remarca un baiat cu vreo doi ani mai mare care mergea in urma ei si o privea din ce in ce mai des. Aceasta ii prinse privirea si isi arcui buzele seducator, iar el zambi si ii facu semn spre un bar inchis. Aceasta se intoarse fara ezitare si merse in directia barului astfel incat sa se intalneasca cu el inainte sa ajunge in dreptul cladirii. Era brunet cu ochii albastrii, va fi o adevarata pierdere pentru fete, dar asta e. Daca nu i-ar fi fost asa de sete poate s-ar fi jucat cu el, ar fi mers intr-un club si apoi…cine stie? Poate mai mult. Dar nici lui nu-i ardea de club in acel moment. Cum ajunsera in spatele imobilului care parea abandonat de cateva luni o saruta pasional, nelasandu-i timp sa bea, ea marai. Nu un  marait improvizat, ci un marait adevarat, animalic pe care numai demonii reuseau sa-l creeze, dar fusese unul scurt si incet ca sa nu atraga atentia, iar baiatul o lua ca pe o incurajare si ii saruta gatul. Marisol nu putea sa nu spuna ca nu-i place dar ar fi apreciat mai mult sufletul lui decat sarutarile. In momentul in care o ridica fara sa intrerupa sirul de saruturi si o aseza in poala lui, aceasta ii ridica barbia si zambi usor in timp ce-si apasa buzele pe ale lui. Acesta zambi si el un moment dar apoi isi dadu seama ca Marisol lua mai mult decat trebuia.

Trupul inert se tranti de perete cand ea ii dadu drumul. Acum ca nu mai era manata de sete ii parea oarecum rau de el, era bun la ce facea inainte. Dar il ridica usor si il duse pe plaja pustie, unde, chiar daca isi udase sandalele, il arunca in apa, il scufunda de cateva ori pana ce pluti cu fata in jos si il impinse in larg ca pe o scandura.

Se intoarse apoi pe plaja la hotel si isi schimba pantofii. Nu stia cat timp trecuse, dar fusese destul de mult ca majoritatea cluburilor sa se deschida. Marisol intra in Playhouse, in care mai multi se inghesuiau si ajungeau sa nu poata intra din cauza taxei mult prea mari care era afisata doar inauntru, langa un bodyguard imens care nu-i lasa pe cei care nu au platit sau nu au depasit 16 ani sa intre. Era un noroc chior ca limita de varsta era 16 ani pentru ca nu ar fi putut sa-l influenteze pe bodyguard cu atata lume in jur, in primul rand pentru ca nu o putea auzi, iar pana la prima sa transformare cand ar fi dobandit mai multa putere mai era ceva timp si in al doilea rand pentru ca ar fi avut martori, iar la cei 17 ani ai ei arata mai matura dar remarca faptul ca li se cereau buletinele. Cu ceva timp in urma limita era 18 ani si fusese nevoita sa-l manipuleze pe bodyguard mai usor pentru ca nu era aglomerat. 400$ erau nimic pentru cardul ei de credit si a intrat fara vreo problema, sub privirile furioase ale altor tineri. Inauntru isi gasi un loc la bar, era primul loc unde puteai gasi pe cineva dornic sa te ajute sa ajungi la sef. Mai fusese in Playhouse cu alte ocazii si-l cunostea pe barman, iar acesta o recunostea pe ea, nu era usor sa uiti niste ochi aurii atat de stralucitori si atat de…insufletiti.

-Marisol, nu-i asa? Intreba el zambind intrebator. Aceasta afirma cu o miscare subtila a capului, atentia fiindu-i captata de dansatoarele de pe scena, era convinsa ca va putea sa o inlocuiasca pe roscata fara ritm din colt. Melodia se termina si fata isi indrepta atunci atentia spre baiatul din fata sa, Christian, dupa cate isi amintea. Ii zambi si acesta ii aduse un cocktail cu whiski pe care il cerea mereu cu cativa ani in urma.

Marisol risca sa-i gresasca numele adresandu-i-se, dar nu o inselase memoria:

-Christian, cine conduce aici?

-Marian Monroe, de ce? Ceva de reclamat? Intreba el vizibil alarmat.

Ea zambi si clatina din cap.

-Ma gandeam sa fim colegi de munca. Raspunse si baiatul se linisti si zambi mult mai entuziasmat decat era cazul. Ii facu semn celuilalt tip de la bar sa aiba grija si de parte lui si iesi din spatele barului. Ii intinse mana lui Marisol si o ajuta sa coboare de pe scaunul inalt. O conduse pe o scara in spirala dar nu se oprira la primele doua etaje unde erau separeuri in care putea zari cate un barbat inconjurat de femei sau invers. La al treilea se auzea o melodie provocatoare si in final la un coridor cu mai multe usi tacute, vestiare si birouri, isi dadu seama fata. Se opri in fata uneia si ciocani, o voce de barbat raspunse neatent si Christian deschise usa larg. Un barbat cu vreo 10 ani mai mare ca ea statea la un birou si scria la un laptop. Se opri si il privi intrebator pe Christian.

-S-a intamplat ceva? intreba acesta nederanajat de intrerupere. Parea genul de om maleabil, de la care ar fi putut obtine ce vrea usor.

-Sefu’ ea vrea sa va vorbeasca. Spuse el repede si se intoarse impingand-o usor pe Marisol in fata. Trebuia sa se intoarca la bar, isi dadu ea seama.

-Intra, te rog. Continua politicos Marian Monroe. Marisol isi indrepta spatele, intra si inchise usa dupa ea. Camera era izolata fonic. E vreo problema? Intreba el parand intr-adevar interesat dupa ce o analiza pe Marisol din cap pana in picioare.

-As avea o propunere, daca aveti nevoie de inca o dansatoare jos. Raspunse ea apropiindu-se ca sa-l poata manipula cand e nevoie. Acesta mai aruncea o privire asupra corpului ei.

-Vrei sa te angajez? Intreba inca analizand. Marisol isi musca buza de jos, nu se uita in ochii ei.

-Da, la primul nivel. Ridicandu-si privirea spre ochii ei, spuse usor, inca reticent.

-Esti potrivita, dar ce varsta ai?

Atunci Marisol ii prinse privirea si stabili legatura inainte sa-si intoarca atentia spre altceva.

-Am optsprezece ani, oricine te intreaba am optsprezece ani si ma angajezi in locul roscatei de jos. Ma cheama Marisol Arriana Leroy, nu ai nevoie de buletin pentru anagajare si am 4 ore de lucru pe noapte, de la 11 la deschidere pana la 3.

Acela fusese programul la Webster Hill si ii placuse, folosise acelasi nume si avea de gand sa insiste, era unul din cele mai mari cluburi si ar fi fost acoperirea perfecta.

-Poti sa incepi de marti. Joia si Lunea sunt zile libere. Spuse fara sa aiba vreo urma de indoiala ca era ceva neinregula. Actele vor fi gata pana marti, esti platita cu 700$ saptamana. La 9:30 sa fii aici, la mine la birou.

Atat a trebuit. Obtinuse slujba pe care o voia si acum era libera sa faca ce vrea. Mai statu doua ore in club si apoi se indrepta catre hotel. Inainte sa intre privi luna, aproape plina, exact joi va fi luna plina, ziua cand va implini 18 ani. Intotdeauna e luna plina de ziua ei, stia ca la a 18-a se va transforma. Prima ei transformare, care-i va mari puterile de 5 ori si va ameliora setea…

-Dragut, nu? Luna plina va fi joi. O intrerupse o voce masculina. Marisol isi indrepta privirea spre el in acelasi moment in care el privi spre ea. Si privi ca intr-o oglinda niste ochi aurii, stralucitori.

_________________________________________________

Stiu ca nu v-am spus ce e Marisol inca, dar mai intai trebuia sa-i descriu personalitatea. E un pic mai sadic de cat v-am obisnuit, nu?

Ei bine data viitoare aflati cine e fata! sper ca va place!

XOXO

TheoRyaMarya

17 gânduri despre “1. Rapitoarea de suflete

  1. Imi place Marisol, e o tipa pe gustul meu ( nu interpretati greseit, ma refer la caracter!). Imi place mult cum scrii, si mai ales ca e detaliat.
    Astept next-ul!🙂

  2. Un capitol luung si plin de descrieri ! Mi-a placut,scrii frumos si dupa cum am banuit ,imi place Marisol,are o personalitate interesanta.E si inteligenta,obtinand o slujba la unul din cele mai cunoscute cluburi,dupa cum scrie acolo,e acoperirea perfecta pentru cineva care nu vrea sa fie prins,si totusi vrea sa iasa in evidenta,prin normalitate . Sunt curioasa ce este ea,ma gandesc acuma la o specie mai deosebita,pentru ca isi ia energia din sufletele oamenilor din ce am inteles eu,imi place mult aspectul ei fizic, si faptul ca de ziua ei e mereu luna plina😀 e un detaliu interesant .
    Pupici , Bianca ^_^

  3. Nu mi se pare neaparat sadic dar totusi,isi asuma rolul de Bad Girl.Mai merge cate o crima doua,la puterile ei.:))Si m-ai facut foarte curioasa in legatura cu specia ei.
    AM fugit la next,si sper ca poate va fi ceva intre ea si Christian…:-„Sau,poate va interveni altcineva.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s