9. Vanatoarea

O devoreaza din interior. Simte cum se apropie incet incercand sa ii patrunda in sange, sa ajunga la ea, nebanuind ca acea putere i-ar apartine de drept.

Micuta parte pe care ea o folosea, acele calitati pe care le avusese pana acum in plus fata de ceilalti pheonicsi nu inseamna nimic in fata a ceea ce i se oferise. Marisol era, voit sau nu, o arma vie. Iar ea simtea asta si nu dorea sa se lase pe sine sa devina prizoniera a unor puteri prea mari, sau nu dorea sa recunoasca(,) ca ii era teama sa accepte toata acea Forta.  In ultima vreme cunoscuse frica mult prea bine, ajunsese sa se urasca pentru teama constanta ce i se ascundea in suflet.

Cu fiecare pas tresarea de teama sa nu se intample ceva pentru ca o mica gresala si n-avea sa mai vada ziua de maine. Si nici pe Eric…bietul Eric, oare ce o fi simtit in momentul in care vazu camera goala? Cand realiza ca ea pregatise asta din ziua in care plecase el pentru prima data si ea intelesese ca avea ocazia. Tot ce i-a trebuit au fost cateva zile in care sa-l urmareasca, nu s-ar fi asteptat ca micuta Marisol, atat de oarba in fata a ceea ce se intamplase, atat de lipsita de aparare sa se hotarasca sa fuga, sa-l urmareasca si sa astepte momentul potrivit… nu ii placuse sa il minta, sa isi ascunda foamea si Puterea care o indemna sa vaneze, dar asta era. Oricat de teama i-ar fi fost de data asta, dupa ce vazuse ce inseamna moartea, el trebuia sa se astepte ca ea sa vrea razbunare.

Marisol ofta, aplecandu-se in fata. Simtea succubul apropiindu-se, era al 7-lea pe care il vana, iar de data asta…avea nevoie de informatii si poate de un mic antrenament in ale torturii… Daniel iesi din bar.

~ ~ ~

Fata isi simtea parul negru lipit de fata transpirata si lacrimile evadandu-i printre gene. Mana barbatului inclestata in jurul gatului ei se incorda din ce in ce mai mult. Putea sa jure ca izbucnisera flacari in jurul lui si irisurile ii devenisera aproape rosii. Rosti aceleasi cuvinte pe vocea sugrumata din nou si din nou…

-Nu stiu nimic…

Eric pufni dispretuitor, emanand mai multa furie cu fiecare clipa, insa firava ratiune ramasa il facu sa ii dea drumul. Fata se prelinse pana la piciorele lui respirand cu greutate si nu observa lacrimile care ii scapara si lui, dar pe care le sterse repede cu ura si cu hotarare. Isi lasa aripile sa se materializeze in urma lui si se avanta in neant.

 

13 gânduri despre “9. Vanatoarea

  1. Pingback: CAPITOL | The fictional kiss

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s