4. Orbit de dragoste

Marisol intinse mana impotriva luminii. Renunta si o lasa sa cada langa ea, pe cearsaful moale. Inchise din nou ochii, se incrunta si se ridica brusc in sezut, tragand in jurul ei cearsaful. Auzi mormaitul somnoros si apoi simti cum mana cuiva se infasoara in jurul ei si o transteste inapoi pe pat. Colturile gurii i se ridicara usor privind acei ochi caprui  analizand-o jucaus si ii simtea mana calda, protectoare prin materialul subtire al tricoului lui. Era minunat sa poata inspira acel miros familiar, atat de placut si care ii apartinea doar lui.

Nu stia cum de mai existau locuri ca acestea – pur si simplu pasnice. Camera era scaldata in lumina diminetii care patrundea pe ferestrele imense. Stia ca acolo unde erau ai ei nu era asa si se intreba constant daca tot peisajul acela si toata frumusetea care o inconjura erau sau nu reale. Un loc atat de linistit parea o iluzie, dar Eric o dusese departe de orice pericol. Se simtea uneori prost stiind ca altii traiesc cu teama fiecare clipa si ea era protejata si ascunsa.

Mainile lui o mangaiau neincetat de parca ar fi putut sa se sparga sau sa dispara in neant in cateva secunde.  Buzele li se unira intr-un sarut scurt, atat de simplu si atat de inocent. Marisol ar fi dorit mai mult, dar el nu-i oferea cat voia ea. El o atingea de parca nu era acolo si o privea de parca era un copil, in adancul ei, Marisol se simtea jignita, dar cel mai mult nervoasa.

Eric nu realiza asta, insa, pe de alta parte nici ea nu realiza cat de „umana” era. De parca isi lasase intreaga putere in acel mormant. Exact asta era: un copil nestiutor ce trebuia aparat. El era constient de asta, era constient de faptul ca Hades il putea gasi daca voia si stia foarte bine ca trebuia sa o lase pe ea acolo si sa plece daca voia sa mentina aparentele.

Se ridica, isi trecu o mana prin parul ciufulit si ofta vazand acei ochi aurii, mari si curiosi urmarindu-i fiecare miscare. Ii zambi incurajator, se imbraca cu prima camasa pe care o gasi si pleca adresandu-i doar un o ultima privire trista si un zambet incurajator fetei care stia doar ca o lasa acolo, de una singura. Incuie usile, toate, si iesi grabit pe aleea inconjurata de flori pe unde se plimbase cu ea de mana in ultimele zile, doar ca sa o vada zambind si sa stie ca ea e fericita. Era multumit de sine, gasise un loc in care sa-i poata mentine impresia de siguranta.

Dar, Marisol, lasata singura in acea casa imensa avea altceva in cap. El plecase, nu-si amintea totul, dar stia ca plecase undeva unde e periculos. Franturi din mintea aceea agera si din amintirile mai mult sau mai putin placute ramasesera la ea. Isi daduse seama ca nu mai e ca inainte, dar nu realizase si ce se schimbase. Privi printre draperii cum el se indeparteaza si scrasni din dinti. Nu o sti ea ce se intampla acolo afara, dar stia foarte bine ca acolo afara existau pericole, multe. Isi amintea durerea, isi amintea chipul acelui demon privind-o cu superioritate in clipa in care ii infipse pumnalul in inima si plansetele unei fete, da, sora ei? Nu, nu avea sora, dar pumnalul ala a strapuns-o pe ea ca celalalt pheonix sa nu moara. Stia ca acolo afara demonii, pheonicsii si toate speciile se lupta, chiar daca Eric incerca sa-i ascunda asta. Credea ca va ramane aici, sa stea cu groaza ca el nu se va mai intoarce?

Sarmanul Eric, a uitat oare ca fata asta fusese o ispita? A uitat ca poate sa minta privindu-l in ochi? Eric, orbit de dragoste. Ea luase sufletele atator oameni cu ceva timp in urma, invatase atat de bine sa minta, sa asunda si sa insele, iar asta ii intrase in sange. Moartea schimba oamenii? Da, dar nu si pheonicsii.

Marisol nu-l mai vedea pe Eric. Deschise fereastra larg, se catara pe marginea ei si refuza iluzia si siguranta pe care i le oferea Eric.

Se arunca.

__________________________________________________

O.o am scris! Daaaa! Am scris!

De fapt, e a doua oara cand scriu capitolul asta, primul iesise aiurea, asa ca am pastrat inceputul care-mi placea si am continuat, chiar daca e mai scurt, daca mai scriam ceva in plus stricam😀

Si nu uitati:

Intrebati-ma orice: aici.

Urmariti-ma prin tumblr: aici.

 

14 gânduri despre “4. Orbit de dragoste

  1. Pingback: Capitol!! |

  2. O-M-G!!Fato,tu ma omori cu zile!Pur si simplu,povestea asta e un izvor nesecat de sentimente si metafore.Imi place Eric,defapt,il ador pe Eric.Nu stiu de unde te-ai inspirat sa-i creezi portretul si sa-i conturezi personajul insa felicitari!E superb si ma bucur ca te-am putut stimula sa scrii!😀

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s