2. Despite everything

Pentru Eleea urmara nopti lungi de veghe. Astepta sa-l vada din nou, spera sa gaseasca ceva cat de mic, un indiciu, sa-i prinda mirosul, sa afle daca era cine credea ea ca e.Daca el era, nu avea idee ce va face. Stia doar ca va sta in fata unei creaturi foarte periculoase si indurerate, a carei fiinta iubita murise protejand-o pe Eleea. E corect fata de el? Nu avea de unde sa stie. Singura persoana pe care o iubise ea in felul „ala” nici nu vrea sa-i arunce o privire, stiind unde isi petrece ea noptile. E dureros, confuz si nedrept, dar ea e multumita numai cu gandul ca el e in siguranta. In timp ce ea isi risca viata incercand sa surprinda o „umbra fugara” vazuta intr-o noapte.

Se intreba daca Ryan i-ar fi purtat destul de multa dragoste cat sa planga la mormantul ei si refuza sa se gandeasca prea mult la raspuns, durea prea tare. Se concentra pe locul acela care ei ii oferea alinare si care era singura legatura pe care o mai avea cu Marisol, sperand sa auda sau sa simta ceva.

* * *

El privea tanarul pheonix din departare. Atat de diferit de Marisol, atat de naiv si usor de atras. Cat noroc avusese ca nu daduse peste altcineva, ci peste el. Marisol ar fi stiut ca locul ala nu mai era sigur din momentul in care a pus acolo piciorul un locuitor al abisului, dar Eleea venise si mai des si il asteptase. Trebuia sa recunoasca, il surprinsese prima data. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns ca risca seara de seara sa se apropie cat de putin de Marisol, in noaptea aceea crezuse ca fusese prins. Fusese prima data cand se apropiase atat de mult… o parte din el era tinuta captiva acolo, o parte care ar fi urlat, ar fi plans si s-ar fi infuriat, iar o alta parte ardea in interiorul lui sa faca ceva, sa se razbune cumva sau, macar, sa ii ajute pe pheonicsi insa si aceasta fusese biruita de simtul autoconservarii si de faptul ca pheonicsii o tratau pe Marisol ca pe un tabu. Nimeni nu trebuia nici macar sa se gandeasca la ea, iar asta il durea pentru ca stia ca ea fusese singura care luptase atunci cand restul doar asteptau ceva cumplit sa se intample.

O vazuse inca de prima data pe Eleea venind aici. El stia ca mormantul era ascuns de pheonicsi dar nu se asteptase sa fie asa aproape de  demoni si asa departe de ei. Atunci a iertat-o pe Eleea. Era singura care voia sa o pastreze pe Ea aproape, era singura care ii arata recunostinta – iar Eleea era cea care ii era cea mai indatorata lui Marisol.

Isi trecu mainile prin parul matasos incercand sa nu-l lase purtat de adierea vantului. Vazu pheonixul indepartandu-se  si pierzandu-se in intuneric. Aproape ca zambi, parea dezamagita, ca in fiecare seara cand nu-l gasea acolo. Doar ca ii era greu sa zambeasca in acel loc. Simtea mangaierea fina a aurei ei de un auriu dens, aproape il durea cat de vie parea… Stia prea bine ce ostila putea sa fie acea putere ce o inconjura, dar si cat de suava, dulce si mangaietoare era uneori. Stia ca e fericita cand mangaie incet piatra fina. Simtea caldura fericirii si tremurul plansului ei in aura ce-l inconjurase. Ii era aproape imposibil sa creada ca nu mai e cand se afla aici. Lacrimile aparura si in ochii lui si le lasa sa-i alunece pe obraz. Cine ar fi crezut ca dintre toti… Eric ar fi vrajit de o femeie in felul asta?

* * *

„Arde, simt pur si simplu cum arde. E prea intuneric sa pot vedea cine e, dar imi arde inima in piept de cata durere provoaca…atat de crud, as vrea sa intreb de ce eu, dar n-are cine sa-mi raspunda. Si totusi nu as vrea sa se termine niciodata, nu as vrea ca cel ce-mi face asta sa inceteze. Vreau sa fie cu mine mereu, dar de fiecare data pleaca. Ma arde, dar macar asa stiu ca inca mai sunt aici…decat sa nu simti nimic? Decat sa stii ca esti doar tu si intunericul? Asa sunt sigura ca exista si altceva, altcineva, ca pot evada din locul asta – orice ar fi acest loc – si in toata durerea asta e ceva familiar, ceva de care sa ma agat…”

9 gânduri despre “2. Despite everything

  1. Pingback: Chapter! O flacara in noapte II |

  2. Eu totusi sper sa nu se fi intamplat nimic cu Marisol,sa fie o simpla strategie bine pusa la punct pentru a iesi din vizorul celor care o vor moarta.Mi/au placut foarte mult ultimele cuvinte,cele cu ghilimele pentru ca a fost foarte emotionant,pe mine una m-a atins. Felicitari!!

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s