Recenzie noua – Cincizeci de umbre

Scriu recenzia asta – din nou – doar pentru ca mi s-a reprosat ca la 13-14 ani nu o inteleg. Au trecut aproximativ 3 ani, am citit cartea din nou, au citit toate prietenele mele cartea, a citit mama cartea – la naiba, si bunica se poate s-o fi citit. Si toate astea, pentru ca apare un film. Un film la fel de slab, sau poate si mai slab decat cartea.

cincizeci-de-umbre-ale-lui-grey-fifty-shades-vol-1_1_fullsize

Un roman erotic, un bestseller mondial absolut, numarul 1 in vanzari… o carte prin care mi-am irosit (de 2 ori) cate 2-3 zile din viata. Sincera sa fiu, n-a meritat nici banii, nici timpul si nici macar simplul efort de citire.

Cartea asta, pe langa faptul ca e cu adevarat lipsita de valoare literala din cauza faptului ca n-are cine stie ce figuri de stil, expresii sau pasaje artistice, e dovada clara a degradarii omenirii. De ce spun asta? Pentru ca sa fii Ana Steele ar fi cu adevarat umilitor, dar sa fii una din miile de femei care isi doresc sa fie ea – ei, sa zicem ca in locul lor n-as iesi din casa. Ca sa nu mai zic, sa fii E.L. James, este, probabil, o povara greu de indurat.

Nu spun, felicitari, cartea ta este un bestseller cu fane in intreaga lume…ar fi putut fi un bestseller cu valoare totusi. Desi stiam ca nu am la ce sa ma astept din clipa in care am auzit ca a inceput prin a fi fanfic dupa Twilight, am sperat ca are ceva special.

Singurul lucru bun, pe care n-am sa i-l neg, este personajul masculin, Christian Grey. Sincera sa fiu, este singurul motiv pentru care nu m-am oprit din citit, intr-adevar are un farmec aparte. Insa, la fel ca si Ana, este un personaj incomplet. Psihicul nu e atat de bine conturat precum mi-as fi dorit si nici povestea din jurul  lui nu e prea realista.

Dar, daca el mi-a placut, daca el a fost relativ reusit ca personaj, Ana mi se pare doar o schita contradictorie. O fata inocenta care accepta relativ repede sa fie sclava sexuala – desi e virgina si n-a avut nici un contact cu asa ceva. Curiozitatea nu e o scuza, orice persoana atat de inocenta si neprihanita este, prin definitie, relativ pudica. Nu-mi explic cum Ana se arata interesata de idee, psihologic ar fi trebuit sa fie speriata, chiar sa o respinga. In plus, Ana este un personaj stereotip care nu e deloc conturat. Trasaturile ei nu sunt dovedite de actiuni, desi e descrisa intr-un fel ceea ce face contrazice aceste trasaturi.

Nu o sa comentez pe subiectul „degradarea femeii”, s-au spus destule, adevarul e ca gusturile nu se discuta si ca fiecare priveste actiunea erotica din cartea asta in felul lui. La fel si legat de Christian, unora le place, unora nu.

Mi-as fi dorit, totusi, ca E.L. James sa se raporteze si la realitate cand s-a decis sa scrie o carte, Ana ar fi putut fi mai veridica. In plus nu era chiar asa copil, in ziua de azi varsta ei e una la care ar trebui sa fie in stare sa judece mai obiectiv si rational, dar o lasam la latitudinea fiecaruia, oricum stiu ca se vor gasi persoane care sa-i caute scuze.

Cartea NU mi-a placut. Nu a avut ce, Christian nu o putea salva mai ales ca nici el nu era un personaj nemaipomenit. E.L. James nu a reusit nici macar sa o imbunatateasca prin stilul de a scrie…

Si asta a fost, o recenzie serioasa care sa satisfaca si persoanele nemultumite de  „perspectiva mea copilareasca”

Recenzie – nymphette_dark99 Cristina Nemerovschi

Cristina_Nemerovschi-nymphette_dark99-ed2“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”
***
Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.
Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.
Live fast, die young, bad girls do it well.

Continuă lectura

Recenzie: Uite, asa arata fericirea – Jennifer E Smith

DACĂ SOARTA ȚI-AR TRIMITE UN EMAIL, AI RĂSPUNDE?

Graham Larkin și Ellie O Neil nu s-au întâlnit niciodată, dar
ajung să se cunoască – fie și numai virtual – atunci când
Graham îi trimite ei, accidental, un e-mail despre purcelușul
său, pe care-l ține ca animal de companie. Între cei doi tineri
de șaptesprezece ani – care locuiesc în părți opuse ale țării și
nici măcar nu-și cunosc prenumele adevărate – debutează o
relație sinceră și spirituală, prin corespondență electronică.
Graham și Ellie își împărtășesc detalii despre viețile,
speranțele și temerile lor. Însă nu-și destăinuie unul altuia
totul. Graham nu cunoaște secretul din familia lui Ellie, iar
Ellie n-are habar că viața lui Graham se desfășoară în lumina
reflectoarelor.
Când Graham profită de ocazia de a-și petrece o bucată de
timp în Henley, orășelul lui Ellie, din statul Maine, el încearcă
să mute relația din mediul online în cel personal. Dar e posibil
ca două persoane aparținând unor lumi atât de diferite să fie
împreună?
Întinzându-se pe perioada unei veri caniculare, și
surprinzând un punct de răscruce din existența celor doi
protagoniști, acțiunea noului roman al lui Jennifer E. Smith
dovedește, într-o manieră subtilă și fermecătoare, că viața –
la fel ca și dragostea – este plină de neprevăzut.

Recenzie:

Cealalta carte, „Probabilitatea statistica de a te indragosti la prima vedere” a fost una din preferatele mele, am cumparat-o pe a doua cu asteptari mari, poate din acest motiv am fost usor dezamagita cand am terminat-o. Poveste pur si simplu nu s-a lipit de mine, de parca era genul ala de film la care te opresti din cand in cand sa iti verifici telefonul, sa mai stai pe facebook…te plictisesti, nu te tine cu sufletul la gura, stii foarte bine ca nu va fi nimic nemaipomenit. Macar daca ar fi fost ceva spectaculos si ar fi trebuit sa admit la sfarsit ca intr-adevar, uite ceva interesant, cartea asta a meritat! Nu, a fost plictisitor de la un capat la altul.

Actiunea… nu mare lucru, dialogul dragut dar nu se compara cu cealalta carte, frumoase email-urile presarate ici-colo, dar in rest nimic special. Nu pot sa zic ca am detestat-o, in nici un caz, doar ca m-a plictisit rau. N-am putut sa ma concentrez pe ea fiindca nu era ceva pe care sa te concentrezi, nu era nimic iesit din comun, ba chiar intriga cu tatal lui Ellie mi s-a parut foarte slaba, fiindca pana la urma nu a rezolvat nimic.

O scena care mi-a placut.. pariul facut de Graham ca sa o ajute pe Ellie. Mi s-a parut o idee draguta si bine-venita in tot oceanul ala de banalitati.

Nu mi-a displacut, dar nici nu am ce zice despre ea. E ok… atunci cand n-ai pretentii de la carte. Eu am ramas dezamagita, multa descriere inutila, multe saptamani peste care s-a trecut fara evenimente, fara ceva important… nimic de laudat nici prea multe de criticat…

Probabil problema a fost faptul că au fost prea multe subiecte, niciunul dus până la capăt. 

Povestea de dragoste, inceputa in primele pagini si terminata brusc… au vorbit, s-au vazut, s-au placut.. nici macar marea intalnirea nu a fost atat de „mare”. Apoi banii, problema ce s-a mentinut pe tot parcursul cartii si desi a fost rezolvata intr-un mod dragut prin acel pariu… a fost foarte brusc si fara mari divergente cum te-ai astepta. Practic te-a tinut un pic in suspans si la sfarsit, de fapt, nu s-a intamplat ceva extraordinar. Iar apoi tatal lui Ellie, lucru care n-a fost rezolvat macar, Ellie s-a retras exact inainte si ne-a lasat cu ochii in soare. Lucru care, iarasi, face din cartea asta o poveste banala.

Presa si hartuirea pot spune ca au mai fost oarecum subiecte importante, dar din nou, nu s-a pus accent, doar temerile mamei si fiicei, care au fost totusi degeaba, nu s-a intamplat nici in cazul asta ceva foarte spectaculos, dar macar s-a intamplat ceva cat de cat interesant pentru vreo 50 de pagini.

E un roman simpatic, daca nu vrei ceva ce sa-ti puna mintea in functiune. Eu nu m-am regasit nici cu personajul si nici nu am reusit sa ma concentrez pe poveste, fiind simpla si lasata oarecum neterminata din punctul meu de vedere.

Stiu ca e o recenzie scurta, dar nici nu cred ca am altceva mai mult de spus.

3

Recenzie – Alegerea – Kiera Cass

Descriere oficială:

Pentru treizeci şi cinci de fete, Alegerea este o şansă unica în viaţă. Le oferă posibilitatea de a fi transportate, ca nişte cenuşărese, într-o lume a luxului şi strălucirii, a rochiilor elegante şi bijuteriilor sclipitoare. De a locui într-un palat şi de a lupta să cucerească inima unui prinţ. Pentru America Singer, să fie Aleasă e însă un adevărat coşmar, căci asta înseamnă să îşi părăsească familia şi pe omul iubit, pe Aspen, cel care face parte dintr-o castă inferioară. Numai că, uneori, realitatea depăşeşte aşteptările şi, atunci când eroina noastra descoperă că Aspen o înşală şi că prinţul Maxon nu e, nici pe departe, snobul îngâmfat care i se păruse, totul se schimbă şi romantismul începe să plutească în aer.

Recenzie:

Mi-ar fi placut sa o citesc in engleza. Nu spun despre multe carti asta, nu o spun fiindca a fost foarte buna sau foarte proasta, o spun doar fiindca asta a fost singurul regret dupa ce am citit-o. Mi-a placut, a fost originala (pentru o carte, caci deja exista tone de emisiuni de genul asta ^_^ ) si a fost usor de citit. Nici nu m-am plictisit nici nu m-a tinut cu sufletul la gura. A fost o carte draguta, care merita citita, nimic complex sau greu de inteles… O poveste originala, o eroina pe care am indragit-o de la inceput…

Nu pot sa spun ca s-a ridicat chiar la inaltimea asteptarilor, dar nu a fost o dezamagire. E o carte usurica, autoarea are un stil lejer, simplu si din acest motiv cred ca n-ar trebui sa astept sa apara cartile in romana, cred ca ma descurc cu cele in engleza foarte bine. E genul de carte pe care s-o citesti nu ca sa te afunzi in ea si sa uiti de probleme, ci doar ca sa adaugi un pic de relaxare unor zile foarte aglomerate dar frumoase. Genul asta de carte nu se potriveste atunci cand tot ce vrei e sa evadezi si sa uiti de probleme, nu e destul de complexa pentru asta, parerea mea.

Alegerea e un roman distopic, cu elemente de basm de tip „Cenusareasa” dar e placut sa o citesti. Nu voi da spoilere, voi spune despre actiune doar ca este oarecum surprinzatoare, ca asteptam intrigata care va fi urmatoarea intalnire dintre protagonisti si daca se va intampla ceva mai mult, am fost surprinsa si de turnura luata de prima relatie a Americai ( nu, nu va spun :)) ) si sunt multe lucruri la care nu ma asteptam. Kiera a avut grija sa presare cate o surpriza din cand in cand, mentine cartea interesanta. Si doar dorinta de a vedea drumul Americai (sper ca asa ar trebui sa fac acordul :)) ) in continuare te face sa vrei sa citesti urmatoarele carti.

Cum am spus, nu este o carte stralucita, nu se remarca prin nimic nemaipomenit, dar merita citita pentru o lectura usoara, frumoasa dar cat de cat intriganta. Intreaga poveste se sprijina pe diferenta dintre caste si pe triunghiul amoros dintre America, printul Maxon si Aspen. Intre printul Maxon si aspen fiind o discrepanta ca de la cer la pamant.

Adevarul este ca, inca de la inceput l-am indragit mai mult pe print, sper sincer ca vor ramane impreuna. Faptul ca America nu e impresionata de el cred ca o face fascinanta. Celelalte 34 de concurente, evident ca sunt bucuroase ca au primit aceasta sansa, insa America se deosebeste de ele din simplul motiv ca nu isi doreste sa fie acolo.

Personalitatile celorlalte fete difera, iti dau senzatia la un moment dat ca esti pe holul unui liceu, nu intr-un palat pentru a cuceri inima unui barbat. Presupun ca intr-adevar asa se intampla si intr-un astfel de show tv, ma asteptam oarecum la o nota adolescentina din partea acestei carti.

Alegerea e o lectura usoara dar bine conturata, personajele sunt realiste si lumea „lor” are radacini bine infipte in realitate totusi, daca ne gandim la aceste caste si organizarea lor. Oamenii saraci, sunt saraci, oamenii bogati sunt bogati si foarte greu schimbi asta.

Copertile mi se par superbe (si cea de la noi este foarte frumoasa) si o sa ma apuc de a doua – in engleza – cat de curand.

Nota mea: 4 din 5 4

Recenzie – Memoriile unei gheise – Arthur Golden

Inainte de toata lasati prejudecatile legate de gheise si de „meseria” lor, daca intr-adevar credeti ca nu-si merita cele 5/5 puncte pe care i le acord eu… atunci, imi pare rau ca nu puteti vedea si dincolo de reputatia proasta ca sa intelegeti ca nu e decat o fata a unei culturi si a unor obiceiuri mult mai interesante si complexe decat ce ati intalnit pana acum.

V-am spus de la inceput, cred ca aceasta e una din cele mai BUNE carti pe care le-am citit vreodata (si am citit cate ceva din clasici si din contemporani, nu pot spune ca foarte mult, sunt sigura ca sunt oameni care au citit mii de carti, dar sunt si altii care nu au citit nici 5 de la cap la coada, vreau sa spun doar ca sunt undeva la mijloc si ca am cateva pretentii de la o carte)

973-50-1254-5

Bestseller international, numarul 1 in topurile din Europa si America, vandut in peste 4 milioane de exemplare si tradus in peste 35 de limbi. Ecranizarea romanului poarta semnatura regizorului Rob Marshall si a primit in 2006 un premiu Globul de Aur, 3 premii Oscar si 3 premii Bafta.

Ce este o gheisa? Un obiect al dorintei. O opera de arta in miscare. Un actor, un artizan, un entertainer, dupa traditia japoneza. Un tip uman la granita cliseului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care poseda, in cea mai inalta masura, rafinamentul artelor lumesti.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

In primul rand, am cumparat cartea asta din 3 motive, probabil cam superficiale, dar ma bucur ca au existat, altfel nu m-as fi atins de ea: in primul rand, e reeditata si foarte laudata de toata lumea, in al doilea rand ar fi fost prima carte care implica (,) cultura japoneza de care sunt de ani de zile atrasa si in al treilea rand, tatal meu are o parere atat de proasta despre femeile din Japonia din cauza acestor gheise…deci ca micul leu incapatanat ce sunt, a trebuit sa fiu sigura ca pot sa il contrazic – ca nu are dreptate. Iar acum pot.

In Gion, unde se petrece cea mai mare parte a actiunii, daca ai ocazia sa fii gheisa, e ca si cum poti sa ai succes sau nu. Daca nu reusesti, devi slujnica ceea ce e, ca in orice alta civilizatie si tara o „meserie” dificila, iar gheisele, intr-adevar, sunt privilegiate din punct de vedere material, dar sunt private de tot ce inseamna libertate, viata, iubire. Gheisa nu mai este o persoana, este mai mult o proprietate care, daca nu-si gaseste un stapan, se considera pierduta. O gheisa cu succes are un danna bogat, o persoana care, pentru compania gheisei si anumite privilegii, ii ofera tot ce isi doreste. Si, in ciuda faptului ca suna oarecum degradant, gheisa nu este acelasi lucru cu o prostituata… O gheisa se retine uneori de la orice placere, iar platite sunt doar povestile si prezenta ei, nici de cum alte servicii.

„Memoriile unei gheise” e povestea unei gheise remarcabile si povestea unei fete ce a ravnit la ce nu poate avea. Este o perspectiva optimista a vietii, dupa parerea mea, Sayuri (ador acest nume) trece prin momente grele la inceput, dar fiind un copil nu le da atat de multa gravitate. Apoi, cand dificultatile materiale se rezolva, cele sufletesti se intensifica. Totusi, in final primeste ceea ce isi doreste.

Cartea e si o lectie bunicica de istorie – incluzand al doilea razboi mondial. Iti ofera ceva ce nu esti invatat la orele de istorie, cum era razboiul pentru oameni, nu conjunctura politica, nu cine cu cine se lupta, ci cei ce ramaneau acasa si erau nevoiti sa indure.

Pe tot parcursul acestei carti n-am putut sa-mi imaginez gheisele ca niste femei normale, vedeam ori acele masti de teatru ori niste fete cu trasaturi atat de frumoase incat devenisera aproape fantastice, in mintea mea. Acum 20 de minute am terminat de vizionat filmul, ceea ce mi-a dat inca o perspectiva. Desigur, erau schimbari, dar ce m-a uimit a fost Hatsumomo. Sayuri era frumoasa, dar am vazut-o transformandu-se in gheisa, pana in punctul in care atinsese acea frumusete fantastica pe care eu mi-o imaginam. In schimb, Hatsumomo a fost asa de la inceput, cu sau fara acel machiaj mi s-a parut superba.

Si este atat de previzibil si atat de uimitor in acelasi timp…ca sub un chip atat de frumos se ascunde o fire atat de razbunatoare.

Mameha, desi s-a dovedit a fi platita, mi s-a parut o oaza de bunatate in lumea plina de nedreptati a lui Sayuri. Pentru ca ar fi putut fi stricta, rea si sa nu-si dea toata silinta s-o invete, dar a avut grija de ea.

Romanul acesta trateaza o tema sensibila pentru multi oameni. Majoritatea se gandesc la prostituate cand aud cuvantul „gheisa”. Insa sunt departe de adevara. Ca sa fii gheisa iti trebuie inteligenta, talent si dedicare. Posibil sa fie una din cele mai grele ocupatii intalnita de mine pana acum si cere foarte multe sacrificii pentru a avea parte de oportunitati.

Lectura curge usor, te tine cu inima stransa iar nararea la persoana intai te transpune acolo. Aceasta carte dezvaluie atatea secrete ale unei culturi pe care am admirat-o  de mult timp dar la care nu am avut acces. Te apropie foarte mult de o civilizatie complexa si de niste reguli stricte – unele chiar ridicole dar create sa mentina acel farmec specific, acea traditie care nu trebuie uitata. Gheisa este artista sexului frumos si puteti intelege asta abia dupa ce va lasati patrunsi de aceasta carte.

5/55

V’day si alte lucruri :D

Poate va intrebati de ce nu am mai postat nici o recenzie.

PENTRU CA NUME DE COD: VERITY ESTE O CARTE PREA DETALIATA PENTRU MINTEA MEA.

Si pentru ca m-am ocupat de alte cateva lucruri, adica Les Ames si un proiect nou-nout de care sper sa ma tin. In plus m-am gandit eu sa fac pe isteata si sa ma duc la sala si acum si cand tusesc ma doare abdomenul si cand ma ridic ma dor coapsele 😐 *dar in schimb mi-am vazut pinguinul meu (aka baiat dragut de care am devenit obsedata 😀 ) si s-a meritat*

Deci o sa renunt la Nume de cod: Verity, o sa o las pentru o zi din viitor cand o sa ma pot concentra pe ea si o sa ma apuc de Uite asa arata fericirea; sper sa fac si recenziile cat de curand.

Si cand o sa invat sa nu ma mai apuc de ceva nou cand nu am terminat ce aveam deja? 😦

Oricum, de V’day (ati ghicit, forever alone 😀 ) profa de engleza s-a deci sa facem ceva origami in forma de inima. Citez: „Sa puteti sa le dati si voi vineri.”

Eu si colega mea de banca in acelasi timp:

-SA LE DAM CUI?!

Altceva, fiindca suntem singure si iubibile de V’Day, eu si o prietena ne luam breloc in forma de inima care se desface. Daca intreaba cineva, le-am primit cadou, nu ni le-am cumparat singure =))

+ DUMINICA, da ati citit bine, am olimpiada la engleza. Iar eu n-am repetat nimic. Nada. Deci o sa fie interesant…

 

Recenzie Fericirea incepe azi – Jamie McGuire

Doamne, de cand nu am facut o recenzie? :O

Anyway… Eu maine am teza la romana, insa ca sa imi revin si sa apar aici pe blog cu ceva dragut, o sa aduc recenzia la ceea ce am numit in ultima vreme „cartea mea preferata” . Si nu, nu ironic.  Nu e plina de mister, nu m-a tinut cu sufletul la gura sa aflu ce se intampla, insa a fost ceva. Un ceva care pur si simplu m-a lasat masca si o sa va spun ce.

Fericirea incepe azi – Jamie McGuire (Continuarea, abia mi-am cumparat-o, o sa o citesc in vacanta asta – Fericirea mea esti tu, titlurile pot parea alese cam la intamplare, dar la prima carte… a rezumat-o simplu si poate e doar ideea sau parerea mea, dar o sa va zic punctul meu de vedere, evident )

Iubirea adevărată scoate la iveală tot ce este mai bun în tine…
Abby Abernathy s-a hotărât să devină altcineva. Acum e o fată bună, nu bea şi nu vorbeşte urât, are haine cuminti în şifonier. Crede că s-a distanţat suficient de lucrurile întunecate din trecutul ei, dar când ajunge la colegiu împreună cu prietena sa cea mai bună, dorinţa de un nou început este supusă provocărilor.
Travis Maddox, şiret, isteţ şi acoperit cu tatuaje, reprezintă tot ceea ce Abby vrea – şi trebuie – să evite. Travis îşi petrece nopţile câştigând bani din lupte, iar ziua e seducătorul numărul unu al campusului. Intrigat de rezistenţa lui Abby la farmecele sale, Travis o face să intre în viaţa lui printr-un pariu.
 
„Povestea relaţiei dintre Abby Abernathy şi Travis Maddox constituie o excelentă radiografie a adolescenţei, cu toate frământările, visurile şi frumuseţea ei.” -Reading, Eating & Dreaming
„Vă garantez că veţi fi atât de captivaţi de această carte, încât veţi lasa orice altă activitate deoparte!” – BookWhisperer Reviews
„Am făcut o adevărată pasiune pentru personajele acestui roman.” – The Daily Quirk
„ …Noul meu romance preferat, cu o doză subtilă de erotism rafinat.” – Nightly Reading Review

Tin sa mentionez ca am renuntat la a citi una din cele mai bune povesti de pe wattpad cu Harry Styles pentru a face recenzia asta si la Masterchef si asta spune multe.

( #OffTopic Ca sa ma explic, wattpad Romania e un fiasco pentru mine, plin de copile de 10-11 ani sau de „scriitoare” care nu stiu cand sa scrie verbul „a fi” cu un i sau cu 2 i si care confunda site-ul asta cu facebook-ul. Nu vreau sa fiu rea, dar daca vrei sa citesti ceva bun despre One Direction sau orice artist cunoscut, trebuie sa citesti in engleza sau sa mergi dupa recomandarea cuiva, desi multe „recomandari” sunt la fel de slabe pentru ca observ ca lumea asta citeste – ceea ce e dezamagitor.  Ma bucur ca Blogosfera – cel putin ceea ce cunosc eu din ea – se mentine la anumite standarde inca. Nu spun aici ca eu stiu ce fac foarte bine, spun doar ca citesc, iar ca cititoare ma simt dezamagita de Wattpad Romania )

In primul si in primul rand pot spune ca nu e o carte care sa straluceasca prin felul in care e scrisa sau printr-un stil aparte. Este doar plina de artificii.  Ce m-a lasat pe mine uimita a fost faptul ca nu te asteptai la ceva „wow” si ti se parea chiar normal si poate plictisitor, dar in clipa urmatoare se intampla ceva: o cearta, un lucru nou, ceva interesant, ceva la care nu te astepti, ceva impulsiv. Cartea asta e modelul meu de „ce vreau sa fiu cand o sa fiu mare”. Cand ma mai intreaba cineva la ce facultate vreau sa merg sau ce vreau sa fac in continuare, o sa spun ca vreau sa ma indragostesc cum s-au indragostit Abby si Tavis.

Este o iubire cat se poate de adevarata, desi e doar intr-o carte. Abby nu s-a indragostit subit, nu a inceput sa aiba fluturasi in stomac si sa isi muste buzele cand l-a vazut prima data. Ba nu, chiar s-a impotrivit. A fost o prietenie, o prietenie jucausa. Genul de prietenie despre care oricine poate spune ca se va transforma in ceva frumos, inafara de cei doi. Si asta a fost magia: stiai ce se va intampla – in minutul urmator, pana sa ajungi la ceea ce astepti de mult, se intampla ceva ce schimba lucrurile sau te facea sa le vezi in alt sens.

Faptul ca Travis o da de multe ori in bara in prietenia asta, faptul ca Abby il iarta si trece peste – e exact ca in realitate, amandoi se straduie sa faca lucrurile sa mearga iar asta e definitia mea pentru iubire. Din punctul meu de vedere, e posibil daca amandoi isi doresc la fel de mult. Iar daca unul doar un pic indecis, atunci nu o sa mearga. Oricate certuri au avut, finalul a fost prea frumos. E ceea ce te astepti de la o carte, sa aiba un final fericit. Chiar ma intreb ce ar putea sa aiba continuarea sa completeze prima carte. Insa nu ma ingrijorez, pana acum, de fiecare data cand ma asteptam ca totul sa mearga ca pe roate, Jamie gasea o piedica sau ceva imprevizibil sa strice un pic lucrurile si sa le faca mai interesante. Iar asta a fost tot farmecul cartii.

Despre titlu, fiindca am promis ca voi explica, voi spune doar ca are dreptate. Fericirea incepe azi. Intr-o zi ca oricare alta. De multe ori nu-ti dai seama, dar stii cand se termina. Cred ca fericirea lor a inceput in ziua in care au devenit prieteni. Pentru ca e usor sa fii fericit cu persoana care stii ca te iubeste si cu care ai reusit sa treci prin atatea. Ei vor fi fericiti, iar fericirea aceea a inceput intr-o zi, fara ca ei sa-si dea seama.

„Nu am stiut ca sunt pierdut pana ce m-ai gasit tu. ” – pg 266

Fiindca e atat de adevarata si de fiecare data cand parea banala, ceva se schimba : 5

Recenzie Jurnalul unui adolescent timid – Stephen Chbosky

Să stai pe margine poate fi un avantaj.
Dar vine o vreme când trebuie să intri în ring.Primul an de liceu e cel mai greu.
Îţi faci noi prieteni, te îndrăgosteşti cu adevărat, nu te mai înţelegi deloc cu părinţii.
Să creşti mare e mai complicat decât ţi-ai imaginat vreodată.
Intră în lumea lui!
Aflat în pragul adolescenţei, Charlie se hotărăşte să-şi povestească viaţa unui prieten imaginar, căruia îi trimite o serie de scrisori intime.
Prins între dorinţa de a şi trăi viaţa şi tendinţa de a fugi de ea, Charlie, se trezeşte obligat să exploreze un teritoriu până acum necunoscut. Acela al primelor întâlniri şi al casetelor cu compilaţii, al problemelor de familie şi al prietenilor adevăraţi. Şi caută neîncetat „melodia perfectă” a unei „călătorii perfecte” în care „să se simtă infinit”.„Jurnalul unui adolescent timid a făcut senzaţie la apariţie, dobândind statutul de carte cult, vânată asiduu de adolescenţi.” – The New York Times

„O poveste despre trecerea de la copilărie la adolescenţă în tradiţia celebrului De veghe în lanul de secară. Reflecţiile lui Charlie asupra vieţii, dragostei şi prieteniei sunt profunde şi înduioşătoare, iar vocea narativă are o muzicalitate aparte.” – USA Today

Recenzie:

Toata lumea spune ca e o carte buna. Si este o carte foarte buna. Charlie vede totul atat de clar si simplu incat te face sa-ti pui tu insuti o intrebare: de ce nu suntem la fel ca el? Pai pentru ca nu putem, Charlie n-a fost atins de rautatea celor din jur, sau cand a fost atins nu a pastrat-o in el, cum facem cu totii.

Continuă lectura

Recenzie Cincizeci de umbre ale lui Grey – E.L. James

AM TERMINAT-O!!! * de ce nu m-am oprit la jumate? de ceeee?*

50 de umbre ale lui Grey sau „Oameni care nu stiu sa faca un compromis”

Un roman erotic devine bestsellerul mondial absolut
# 1 Amazon.com
# 1 New York Times Bestseller
# 1 Amazon.co.uk
# 1 Bookseller

Cele 50 de vicii ale Domnului Grey, primul volum al trilogiei, a beneficiat de articole pe prima pagina în celebrele publicaţii New York Times şi Wall Street Journal şi un prim tiraj de 750.000 de exemplare. Această prima tipărire s-a dovedit în câteva zile insuficientă, astfel că editorul american s-a văzut „obligat” să retipărească romanul. După doar şase săptămâni de la lansare cartea s-a vândut doar în SUA în 10.000.000 de copii, după cum a anunţat New York Times. Apărută şi în Marea Britanie, cartea urmează să fie tradusă în peste 30 de ţări.
Drepturile de ecranizare ale romanului au fost câştigate de Universal Pictures.
Citeşte cartea despre care vorbeşte toată lumea!

Recenzie:

Dupa ce am tanjit dupa ea vreo luna din cauza lui B (da, tu! ) am reusit s-o pun pe mama sa mi-o cumpere (dubios ca ma si intreba cum e, cred ca e interesata ^_^ :)))

Ce trebuie sa stiti din start: nu este in nici un caz cartea de 5 stele pe care o asteptam. E.L. James are ceva de muncit daca vrea sa ma faca a o plac pe Ana (btw, nu va suparati pe mine, dar numele asta mi s-a parut intotdeauna ca arata pe cineva care face pe martira, deci nu, nu mi se pare melodic, elegant sau in vreun alt fel, daca toata lumea i-ar fi zis Anastasia sau altfel, da. Spun doar ce gandesc. ) pentru ca, ia sa ne gandim un pic: poarta Conversi, are o masina veche care ii place la o nebunie (si iubitul ei ii cumpara una de ultima generatie, wow! ), se impiedica la fiecare pas si ii place literatura clasica. Suna cunoscut? Inca nu? Ei bine, Christian e cu adevarat fascinat de fata asta care n-are mai nimic special, vine imediat cum are ea nevoie de ceva – apreciez ca personajul lui e mult mai bun decat cel la care fac referire, schimbarile de temperament facandu-l mult mai interesant desi in esenta e acelasi.

Da, povestea mi s-a parut cliseica intr-un punct si personajele stereotipuri, dar cum am spus Christian are elementul acela care te face sa vrei sa il descoperi. Din cauza asta voi citi si restul si nu mai voi intoarce spre cartile ( bune ) pe care le mai am in biblioteca.

Ceea ce vreau sa spun nu e ca il aseman  pe Christian cu Edward pentru ca ar fi o gresala imensa, ci o aseman pe Ana cu Bella. Imaginati-va in locul ei o fata cu atitudine, care pune piciorul in prag si care nu-i accepta scuze. O carte despre o lupta intre orgoliile lor. Parerea mea, intr-o carte cu atatea scene sexuale s-ar fi potrivit mult mai bine o eroina cu tupeu si mult mai indrazneata. Ce, barbatii se indragostesc doar de fetitele plangacioase care asteapta sa fie ajutate? Trebuie sa gasesc o carte in care eroul e atras de o fata care ii da o palma peste ochi la prima intalnire. Ar fi o carte nemaipomenita (inainte sa zici ceva, B, mi-a venit ideea asta chiar acum si da, o s-o folosesc *evil smirk* te las sa fierbi ) in care mi-ar placea sa ma pierd, care ar oferi o oare care incredere cititorului.

image

 

Ana are prea putin respect de sine. Uite d’asta o ador eu pe Richelle Mead. Rose, Georgina si Sidney nu se lasa duse cu zaharelul.

Acum despre Christian. Inafara de cliseul cu obsesia, este un personaj destul de reusit – si un barbat la care probabil ca orice fata ar incerca sa arunce privirea:

Ok, canta la pian. Bun, asta merge, asta mi-a placut si la Edward (DAMON, invata sa canti la PIAN! )

Nu inteleg de nici o culoare de ce sa nu-l atinga…se transforma in piatra sau ce? Il iau eu drept statuie!

In orice caz. I-a lipsit persoana care sa-l provoace, desi autoarea a incercat sa o ridice un pic pe Ana prin mail-urile alea, dar nu prea i-a iesit, lui Christian ii trebuia o persoana cu care sa faca schimb de priviri hotaratoare si pline de tensiune sexuala (CAND AM DEVENIT EU ASA EXPLICITA>?! trebuie sa incetez sa citesc de pe fanfiction.net)

Si ce-i mai trebuie lui Grey? Povestea mea ar fi fost cam asa: Ana (varianta increzatoare si cu alt nume) ar fi profitat de obsesia lui Grey pentru ea si i-ar fi aruncat niste replici dragute, i-ar fi trantit un „NU” clar la tentativele lui de a-i oferi lucruri pe care nu si le dorea, ar fi ridicat din sprancene provocator la vederea camerei de jocuri, incet-incet l-ar fi scos din mediul lui normal, poate l-ar fi imbatat un pic 😀 si i-ar fi aratat ca viata e mai frumoasa cand lasi pe cineva inauntru cu care sa imparti. Asta cred eu ca are nevoie Christian.

Cat despre camera de jocuri…

Si faza cu OB-ul. Sper ca e doar o fantezie a autoarei, totusi.

image

Cum poate rezista Ana la toate schimbarile lui de comportament ale lui? Omul ala probabil abia a aflat sensul cuvantului compromis.

Grey are nevoie de cineva care sa-i arate ca nu intotdeauna poate fi seful. El, am inteles, este e puternic, domina etc, ca orice barbat. DAR exista o limita de care se pare ca nici el nici Ana nu stiu. Ana accepta totul cu prea multa normalitate iar Grey decide sa incerce sa-i se „normalizeze” putin, dar pe mine nu m-ar fi deranjat atat de mult tendintele lui…sadice (si sa nu va treaca nimic prin cap, am 15 ani!! :)) ) cat felul cum se comporta fata de ea. Schimbarile acelea din nimic m-ar fi enervat groaznic.  Finalul mi se pare pus acolo ca o scuza sa mai poata scrie si cartea urmatoare. Incercarea autoarei de a dovedi ca Ana se impune si ii taie groaznic din caracter lui Christian. In ultimele pagini nu e acelasi ca in restul cartii, iar ea doar fuge. Ma gandesc, dupa ce ai trecut prin toate astea, mai are rost sa fugi? Ce Dumnezeu, stim ca in cartea urmatoare sau in a trei tot la el ajungi! Esti tipul ala de eroina!

In concluzie, e vina Anei pentru nota asta in principal. Scenele sexuale presupun ca trebuie luate ca atare, n-au fost groaznice – desi cam…um, ciudate e punti spus – si am avut carti mult mai dezgustatoare la capitolul asta, deci doar din cauza Anei dau 3/5 cartii.

3

Imi cer scuze Christian, dar pana nu primesti o palma sau o replica usturatoare le Ana nu pot sa dau mai mult. Esti un personaj bun, dupa care as saliva ca toata lumea daca nu m-ar enerva atat Ana.

Recenzie Naluca si Naucul – Stacey Kade

Năluca

Nu e vina mea că m-am născut frumoasă, cu păr blond şi mătăsos şi un simţ ascuţit a ceea ce lumea NU trebuie să poarte. Şi totuşi, viaţa mea nu e perfectă, mai ales de când am murit. Călcată de autobuzul şcolii plin cu tocilari ─ să existe oare o soartă mai oribilă? Se pare că da… mă fac nevăzută, făptura mea dispare şi reapare, fără să o pot controla. Şi, peste toate, singura persoană care poate să mă vadă sau să mă audă este Will Killian, un ratat şi un fraier TOTAL, iar el refuză să mă ajute!
Trebuie să capăt control asupra vieţii mele de după moarte, şi asta repede, înainte să dispar pentru totdeauna. Dacă l-aş putea convinge pe Will să vorbească cu mine, aş avea o şansă. Dar asta înseamnă să-i încredinţez secretele mele… iar eu nu mă încred în nimeni, viu sau mort!

Năucul

Mama crede să mi-am pierdut minţile.  Psihiatrul meu vrea să mă închidă într-un ospiciu. Practic, viaţa mea e tare naşpa. Şi asta a fost înainte ca Regina Balului să înceapă să mă bântuie. Alona Dare a fost o adevărată pacoste când era vie; moartă, e şi mai rău.

Mda, eu pot să văd, să aud şi să ating fantomele. Acum, când mai am doar câteva săptămâni de şcoală, tot ce vreau e să termin cu bine liceul şi să plec de aici.  Dar cu o majoretă moartă care nu vrea să mă slăbească deloc, şi o nouă fantomă violentă care mă vrea mort… am încurcat-o.

Alona şi cu mine am putea să ne ajutăm reciproc… asta dacă am încerca să nu ne mai urâm atât de tare.

Da, vezi să nu!

Recenzie:

Chiar nu ma asteptam la asta. Mi-a placut mult! Alona are personalitate, nu e genul de mica printesa care daca isi rupe o unghie face criza (desi probabil ca ar fi totusi o problema imensa pentru ea) insa lupta si stie sa lupte bine.

Priveste ceea ce i s-a intamplat mult mai obiectiv decat ma asteptam si are replici istete. Cum spune si Will, Alona Dare nu e doar frumoasa. Este si inteligenta intr-un fel degajat. Faptul ca devine mai putin egoista pe parcurs era de asteptat dar este un pic cam brusc, insa dialogurile bine plasate si replicile naturale compenseaza asta. Alona spune ce gandeste si are niste idei foarte amuzante, nu sunt incantata de ideea de fantoma, insa pentru Alona mi-as schimba parerea.

Will este un pesimist dragut. Si cu replici usturatoare absolut delicioase! Desi la inceput nu mi-a parut un protagonist prea dragut, dar Alona il pune in cu totul alta perspectiva. Nu stiu cum decurge relatia cu o fantoma, cred ca destul de greu, iar daca Alona e fantoma, cred ca e si mai greu! :))

In concluzie, personajele acestei carti sunt printre cele mai bune intalnite. Bine conturate, evidentiind clar ideea de „aparentele insala” si formand un cuplu „cu nabadai”.

Cred, personal, ca aceasta carte a fost facuta dupa personaje, actiunea venind dupa pe lista prioritatilor. N-a fost ceva surprinzator la modul „wow”! Dar nu a fost nici rea, destul de „usoara” si draguta. Nu spun mult fiindca nu e mare lucru de spus.

Din partea mea cartea primeste 4/5 🙂 O gura de aer dupa vreo 2 carti proaste. Citeam cu atata bucurie fiindca imi placea! Stacey are un stil lejer, direct si foarte natural, iar dubla perspectiva nu face decat sa evidentieze asta 🙂

4