Speranta

Poate el nu isi dai seama, dar in spatele sau, mainile ei se strang in pumni, ochii ei verzi ii urmaresc fiecare miscare iar buzele ei incearca sa formeze acele doua cuvinte in semn de salut…numai ca sa simta ca ii acorda putina atentie. E ultima zi, apoi vor fi despartiti un timp, se poate intampla orice. Oh, dar cate se pot intampla, mintea ei deja a gasit o sute de scenarii diferite, niciunul nu presupune ca ei doi sa fie impreuna. Asta ii ingreuneaza inima si inchide ochii, nu il mai saluta, se retrage si uita iarasi ca noaptea trecuta si-a promis sa il faca sa o remarce. Iar a dat gres.

Ii e teama ca va repeta acea zi oribila. Ca prima zi in care-l va vedea in anul urmator va fi o injunghiere dureroasa.

Ar prefera sa fie ca orice zi, placuta si chinuitoare in acelasi timp, decat sa simta durerea aceea ascutita cand afla ca nu mai are nici o sansa…cel putin un timp. S-a mai intamplat, iar acum traieste cu teama ca il va revedea la brat cu alta, poate cu cea veche. Ei ii pasa, stie ca a suferit dupa ea, nu i-ar face niciodata rau. Dar lui? Lui nu-i va pasa niciodata. Ea il priveste cu ochii plini de speranta iar el probabil nici nu se gandeste la ea.

Poate cineva o urmareste si pe ea in acest fel. Poate e cineva care tine la ea in acelasi mod cum tine ea la el… si ea nu vede si nu va vedea niciodata pentru ca asta e povestea unor suflete triste care tanjesc dupa ce nu pot avea sau chiar mai rau, dupa ceea ce doare.

Ea isi uraste corpul, vocea, uneori mintea… orice parte ar putea lui sa ii displaca. Vrea sa se schimbe, vrea sa uite, sa isi gaseasca acea sublima dependenta care sa-i tina mintea ocupata. Pentru ca deocamdata, singurul lucru de care depinde… e vocea si zambetul lui.

Si stomacul i se contracta de fiecare data cand el priveste spre ea… devine o boala si ii e teama ca nu se poate vindeca. O roade speranta pe dinăuntru si nu poate face nimic, e prea ratională, nu vrea să vâneze ce nu poate avea si totusi e in situatia asta. Fara voia sa il urmareste, ii simte prezenta ca si cum el ar fi singura lumina in intuneric. E prinsă intr.o atractie greu de inteles , nu e nici iubire dar nici ceva mai putin de atat. Are puterea de o distruge pe dinauntru, de a-i strivi fiecare fărâmă de fericire si de a o aduna la loc intr.o secunda si se joaca cu mintea ei, amestecând fire de speranta cu realitatea crudă.

O singura persoana care o termina psihic cu o singura privire. Cat de crud vi se pare ?

2 gânduri despre “Speranta

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s