Povesti

Nu conteaza daca esti premier, profesor ori constructor, in ploaie toti suntem la fel. Toti umblam cu capetele plecate, toti fixam privirea asupra a ceea ce e in fata noastra, partiali inconstienti si cu gandul la alte probleme si mistere ale vietii. Toti, asemenea unor roboti, ignoram totul cu gandul la adapostul cald al casei, clasei sau biroului.

Printre picaturi de ploaie, separate de o perdea de apa, doua femei stau una in fata celeilalte. Cea din spate priveste fix pe sub marginile umbrelei elegante, iar cea din fata fixeaza pamantul cu o privire pierduta, strangand din cand in cand gluga in jurul fetei.

Doua figuri in multime, una stralucind in lux, cea de-a doua mulandu-se in anonimat.

Una din ele spusese adio iubitului si sotului ei, cel pe care-l cunoscuse cu ani in urma, persoana pe care se bazase tot timpul si care o lasase in urma acum, dupa ce o facuse sa creada ca va dura la infinit.

Cea de-a doua isi cauta de lucru cu ziua, se saturase sa fie o povara a parintilor, se certase cu ei si plecase fara sa aiba vreo destinatie. Un adult, dar si un copil, care-si cauta drumul.

Amandoua pierdute, amandoua in singuratate, amandoua in ploaie, doua suflete pe care nu le vei cunoaste niciodata.

Vei trece pe langa ele, vei remarca bijuteriile primei, tinuta impecabila si confuzia, tristetea din ochii ei, apoi hainele ude, mainile muncite si nesiguranta privirii celei de-a doua. Nu vei stii niciodata ca prima avea sa renunte la toata bogatia pentru iubirea vietii sale si ca cea de-a doua va fii in final o femeie independenta traind pe cont propriu. Sau poate dimpotriva, ambele vor sfarsi tragic, soferul autobuzului in care vor sta una langa alta v-a lovi un camion si ele vor fii printre victime.

N-ai de unde sa stii, nu-i asa? Vei trece, vei judeca si vei trai in continuare propria poveste, in care vei fi eroul principal, ele nu vor fi parte din viata ta, iar pentru ele tu vei fii la fel in fata lor. Un trecator ce nu le-a aruncat decat o privire cercetatoare si si-a vazut de propria viata, in timp ce ele au continuat sa joace rolul principal al altor povesti.

Niciodata personajul principal nu e cel mai important, e doar cel care ne este oferit…

2 thoughts on “Povesti

  1. Pingback: #inspiration | The fictional kiss

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s