Vie

Lumina aceea intensa direct in ochii mei m-a orbit.

Sunt oarba.

Vocea aceea dura m-a redus la tacere.

Sunt muta.

Nu pot sa scot un cuvant. Langa el, linistea pare asa completa, asa perfecta – o legatura pe care niciunul din noi nu vrea sa o rupa.

Dar inca pot auzi. Inca pot sa-i aud pasii, inca pot sa ii aud fiecare miscare, intreaga lume se misca in jurul meu si eu nu pot sa remarc, decat vag cand se intampla ceva. In schimb mintea mea se concentreaza pe pasii lui, pe miscarile lui, pe respiratiile lui.

Inca pot sa simt. Ii simt privirea asupra mea, ii simt prezenta uneori, o simt ca pe o energie ce pulseaza continuu, hipnotic. Cand simt, totul se naruie, nimic nu mai e real, doar eu si ceea ce simt.

E groaznic. Tot ce aud, tot ceea ce simt…e el.

Sunt muta langa el, sunt oarba langa el, sunt sclava a simturilor mele …degeaba. Tanjesc, doresc, astept, sper dar miracolele nu apar. Orbul nu vede si mutul nu vorbeste, este un simplu adevar, dar totusi inima lupta cu el si incearca sa-l invinga.

Eu lupt impotriva a ceva universal valabil.

Lipsita de vaz, de vorbire, dar daruita cu un auz fin doar pentru el, si cu un alt simtamant care sa ma doboare. Respiratii si batai ale inimii pe care nu mi le voi scoate vreodata din minte, o prezenta care si-a pus pe veci amprenta pe mine.

Sunt doar pe jumatate vie.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s