De 19 ori Katherine – John Green

Descriere: De 19 ori Katherine

K-5 spunea ca baietii sunt badarani.

K-10 voia doar o relatie de prietenie.

K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.

K-19 i-a frant inima.

Colin, ” un fost copil-minune ” pasionat de anagrame, pleca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste.

Cu 10.000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.

Recenzie:

Pe spate vorbea de 19 fete. Pe spate imi dadea de inteles ca o sa-mi zica niste povesti grozave si alambicate care l-au pus in situatia asta.

John Green e genul de autor care a dat lovitura cu o cart, poate doua fiindca n-am citit Cautand-o pe Alaska, iar la a treia m-a lasat in monotonia mea de vara. Aveam asa sperante mari de la cartea asta, speram sa ma tina in suspans, sa imi aduc aminte de ce imi plac de fapt cartile, sa vreau sa aflu lucruri noi.

In schimb mi s-a parut foarte previzibila: de la relatia finala si decizia lui Hassan, la aparitia porcului mistret. Adica, stai degeaba intr-o padure, ce se poate intampla? Apare exact chestia de care te temi si apoi, ca in desenele animate lovesti un stup si esti fugarit de viespi (serios ca eu asa am vazut lucrurile, un fel de Tom si Jerry cu copii minune si grasi amuzanti).

Cam toata povestea mi s-a parut neverosimila, esti un copil minune, intelegi o gramada de probleme ale universului pe care altii nu le inteleg si totusi cea mai mare problema a ta e ce sa faci sa fii remarcat… La cate posibilitati exista, draga Colin, de ce ai incerca sa descoperi ce? Lucrurile au fost deja descoperite si explicate, relatiile depind de oameni, oamenii nu sunt constanti iar variabilele nu se potrivesc mereu la alti oameni si toata lumea, pentru Dumnezeu, stie ca viitorul este  imposibil de prezis. Si totusi un copil-minune a vrut sa devina geniu incercand sa demonstreze contrariul, cand putea sa se gandeasca la o cariera in care sa-si foloseasca cunostintele astfel in cat chiar sa fie un geniu, in domeniul respectiv.

Adica toata dilema lui existentiala mi s-a parut inutila si stiu ca sunt dura si poate ca cer prea mult de la carti, dar mi se pare logic ca Augustus din TFIOS sa vrea sa faca ceva sa conteze, sa fie tinut minte: a avut cancer, aproape a murit si apoi chiar a murit. E logic sa iti doresti sa nu mori in van. (I sense a pattern here😉 )

Dar Colin: are viata inainte, o multime de posibilitati datorita capacitatilor sale si totusi are aceasta problema de a se face remarcat. Ideea cu Katherine-le era promitatoare, m-am asteptat la o istorisire care sa-ti puna mintea la contributie si totusi formulele matematice nu erau ceea ce imi trebuia mie.

In cartea asta s-au amestecat prea multe lucruri, dar Hassan si Linsdey au contribuit la succesul ei mai mult decat personajul principal, din punctul meu de vedere. Pe Linsdey o inteleg foarte bine, ea este un om normal care nu-si gaseste locul si care a invatat sa se prefaca ca stie unde ii e locul, imi place de ea, stie cum e acolo intre oameni si nu traieste intr-un glob de sticla. Si Hassan desi e mai putin realist intelege ce se intampla in jurul lui si stie ca nu se invarte totul in jurul ideii de a face ceva cu adevarat. El intelege ca viata nu urmareste sa atinga o anumita valoare ci sa fie traita, iar el stie si alege ce vrea, cum vrea, spre deosebire de Colin care a fost invatat de mic „sa conteze” si ii e frica sa vada lucrurile altfel.

Imi pare rau John Green, ma asteptam la mai mult:

2

2 gânduri despre “De 19 ori Katherine – John Green

  1. Am citi Sub aceeasi stea si Cautand-o pe Alaska. Prima mi s-a parut o carte buna, insa nu am avut acel sentiment ca ma leaga ceva de ea, poate ca asta se datoreaza si faptului ca toata lumea spunea ca e exceptionala si ca au plans cand au citit-o, iar eu am avut asteptari prea mari. Dar a 2-a mi-a placut mai mult, a fost plina de surprize. :))

    • Prima mi-a placut, a avut ceva…era realista, era potrvita pentru starea aia de meditatie pe care o ai cand ploua afara sau cand ceva te supara…era intr-un fel impartiala si totusi meditativa. A doua nu am citit-o, o sa mi-o iau, dar deocamdata fac pauza fiindca toata cartea asta mi s-a parut previzibila si neverosimila si m-a lasat cu un gust amar rau de tot.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s