Alta persoana. Inca o poveste.

10440980_811917968838502_1369851650133765909_n

 

Majoritatea persoanelor se schimba cu trecerea timpului fara macar sa-si dea seama. Dar se schimba lent, fara sa remarce cineva si la sfarsit intalnesti o cu totul alta persoana, dar nu realizezi lucrul asta fiindca esti obisnuit si nu iti dai seama de schimbarile produse. Cand intalnesti o persoana dupa multi ani iti dai seama ca e schimbata, foarte brusc. 
N-am fost vreodata genul de persoana care sa fie multumita 100% de cum arata, drept dovada am toate incercarile pe care  le-am facut: anul trecut, pe vremea asta, aveam bucle lungi si aramii, la sfarsitul verii aveam mai mereu parul lung, drept si suvite rosu inchis, in iarna am luat decizia drastica de a-mi reteza parul pana la umeri, l-am si vopsit la varfuri rosu iar restul vopselei pur si simplu unde mi-a ajuns mie mana sa dau cu vopsea – in combinatie cu suvitele mele deschise la culoare din nastere, parul saten inchis in mod normal, precedentele vopsiri si aceasta noua culoare…eram un curcubeu. Acum o saptamana mi-am vopsit tot parul saten inchis in speranta ca o sa fie la fel de la un capat la celalalt, dar  degeaba fiindca am reflexii roscate peste  tot si a inceput sa se deschida de la soare. Stiti si treaba cu sprancenele? schimba totul, intreaga fizionomie, le-am avut in 5 feluri pana acum si niciodata n-am fost multumita complet pana la cele actuale.
Problema mea e ca atunci cand simt ca devine banal totul in jurul meu, sau cand se prabuseste totul in jurul meu si nu vad nici o solutie, vreau sa fac o schimbare si schimbarea aceea porneste (ca in filmele acelea de copii) de la aspect si in general parul meu suporta toanele astea :)) Cred ca asa marchez eu trecere dintr-o perioada intr-alta, nu-mi explic altfel. Si toata treaba se intampla de un an.

In urma cu un an eram cu totul alta persoana. E adevarat ca postam mai des (shame on me😦 ) dar pentru mine, personal, acest prim an de liceu a insemnat mult mai mult. Am iesit mai des, am cunoscut oameni noi, am capatat cativa prieteni buni si foarte buni, am inteles cum sta treaba cu relatiile si nu din cauza relatiilor mele, ci a celor din jurul meu, am mai inteles si ca atunci cand placi pe cineva si sa n-ai sanse, am vazut si cum e sa fii in pozitia in care sa refuzi si sa iti fie intr-un fel mila, am fost intrebata la 12 noaptea de revelion asa ceva (lucru care trebuie sa zic ca a fost frumos, romantic bla-bla-bla dar tot l-am refuzat :)) ). Ideea e ca am inteles multe despre oameni si despre relatii si chiar si despre prieteni. Si tot nu stiu exact la ce concluzie am ajuns, deci…va urma.😀

Si e oarecum socant cand te opresti si privesti in urma si iti dai seama cat face un an – anul asta – diferenta, in urma cu un an eram, practic, altcineva. Cineva mult mai timid, speriat cineva mai putin increzator si cu mai putine pretentii de la mine si de la viata in general.

Si acum? Acum vreau sa continui schimbarea, oare oamenii care nu se schimba niciodata…nu se plictisesc? Anul trecut, pe vremea asta, ce faceati, cine erati? Eu eram o eleva timida care dadea examen. Voi cum v-ati schimbat, sau v-ati schimbat vreun pic? 

Schimbarea e un lucru bun sau rau? 

 

P.S. Nu vorbim de excese, evident.

 

 

5 gânduri despre “Alta persoana. Inca o poveste.

  1. Schimbările sunt bune, atâta timp cât le faci pentru ca vrei și pentru ca simți nevoia de ceva nou. Știu cum e a 9a, dar îți dau un pont pentru a 10a: va fi și mai și :))) eu anul ăsta am experimentat latura ăsta a relatiilor (combinări, inselari, dezamăgiri) și pot sa spun cu mana pe inima ca a fost mai ceva ca un episod din GG :))) și eu sunt la fel cu schimbările de look. Am avut tot felul de șuvițe, l-am avut tăiat în toate lungimile, a fost roșcat închis, saten, arămiu, ciocolata și acum e un brunet cu reflexii albăstrui :))) o și foarte lung, nu l-am mai avut așa de ani buni :))) mă tentează gândul sa mă fac roșcată, dar cred ca spre toamna am sa îi dau un stil de miley cyrus înainte de creasta blonda :)) mereu am vrut sa mă fac în stilul ăla de saten cu irizații de tot felul🙂 Oricum , schimbările sunt bine venite. Un singur lucru nu am reușit sa îl schimb niciodată și acela e vestimentația. Mereu i-am invidiat pe aia care au atât de mulți bani incat își pot arunca intr-o zi tot șifonierul la gunoi și a doua zi sa îl umple complet :)))

    • stii tu treaba aia „am asa un stil si un bun gust la alegerea hainelor…pana le vad pretul” :)) anul asta am reusit sa-mi „refac” tot sifonierul (s-a deschis si un nou mall si na, cand toata lumea are haine din alea …incerci sa tii pasul) si am invatat niste mici trucuri ideea e ca desi cica avem uniforma e mai mult o parada pe holuri :))
      M-am hotarat recent ca cel mai bine imi sta culoarea mea naturala de par😀
      Daca asa e a 10-a abia o astept, a devenit foarte monotona toata treaba fiindca desi as fi avut posibilitati, am refuzat pe toata lumea :)) inca visez la relatia aia super la care sa tinem amandoi indiferent ce greutati sunt si mi-e teama ca astea sunt cam multe pretentii totusi..
      Si eu cred la fel, schimbarea e buna, nu poti ramane la fel cand in jurul tau totul se schimba…

  2. Fata de anul trecut nu m’am schimbat mult, poate doar am inceput sa zic NU mai des pentru ca m’am saturat sa fiu folosita. Apropo de refuzuri, imi amintesc cun un baiat din clasa mea m’a invitat anul asta la balul bobocilor si s’a tinut dupa mine 2 zile ca sa ma convinga, dar l’am refuzat pt ca oricum nu m’am dus la nici un bal pt ca nu aveam chef si pt ca baiatul respectiv ma enerva de la inceputul clasei a9a. Dar fata de acum 2 m’am schimbat mult, probabil pentru ca mi’am impus sa fiu mai stapana pe mine cand incep liceul. Dupa ce terminasem a8a am scris o chestie in jurnal (pe vremea aia inca aveam jurnal :)) ) care suna cam asa: Daca gimnaziul a fost o jungla, liceul va fi un razboi si nu exista decat o optiune, VICTORIA. Mda, suna cam dramatic, dar dupa tot ce am indurat in 5-8 ma asteptam la orice. Dar liceul nu a fost un razboi, nici chiar o jungla… As spune ca este mai mult un circ :)) la care eu sunt prezentatoarea :)) Liceul are efectul asta de schimbare pentru ca intalnesti oameni noi cu care ai sansa sa o iei de la capat si sa le arati ce parte a personalitatii vrei. Mult succes pe mai departe, eu acum termin a10a si imi dau seama ce repede trece timpul, o sa ti se intample si tie😉 Btw, ce profil esti? (cred ca te’am mai intrebat, dar memoria mea nu mai e ce a fost de cand cu liceul)

    • filo-engleza, am mers pe ideea ca fac ce imi place🙂
      wow, cata determinare intr-o fraza :)) dar pentru mine nu e ca un circ, mai degraba un labirint sincer, incerc sa gasesc ceva, doar ca nu stiu ce – exact asa ma simt, dar presupun ca e mai mult varsta de vina :))

      • Labirint? Interesant. Nu m-am gandit la asta pana acum. Si mie imi place engleza, dar cum eu vreau sa merg pe medicina mai departe, mi-am zis ca stiinte ale naturii este cel mai potrivit. Sunt o groaza de lucruri pe care as vrea sa le fac, dar una dintre ele trebuie sa fie principala, restul sa ramana la nivel de hobby, astea fiind actoria, scrisul, engleza… Oricum nu ma las pana nu public o carte :)) Poate scriu o carte in engleza despre o actrita care vrea sa se faca medic, ce zici de asta? :)))) Le combin pe toate :))

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s