Recenzie – nymphette_dark99 Cristina Nemerovschi

Cristina_Nemerovschi-nymphette_dark99-ed2“Am 13 ani şi 4 luni. În ghiozdanul meu nu găseşti bomboane pe băţ, nu îmi prind părul cu bentiţă, nu port pantofi cu baretă şi nici rochiţe albe. Fac sex pentru că e fun. Îmi testez limitele şi nimic din ceea ce ai putea bănui despre mine nu este adevărat. Mă cheamă Vicky. Ai grijă să nu îmi spui Victoria, port un cutter cu mine tot timpul.”
***
Rămasă singură în mijlocul Braşovului, fără bani şi fără baterie la mobil, Vicky, o adolescentă de 13 ani, are o noapte la dispoziţie pentru a ajunge în Bucureşti, unde a doua zi este petrecerea de majorat a iubitului ei, Dev, petrecere pe care în niciun caz nu vrea să o rateze. Un TIR opreşte, iar bărbatul pare fascinat de nurii tinerei Lolite, propunându-i o partidă de sex în pădurea de la marginea drumului. Ea acceptă imediat, însă şoferul nu ştie că a făcut o greşeală care îl va costa poate chiar viaţa.
Situaţiile neprevăzute şi personajele întâlnite pe parcursul a doar câteva ore gravitează în jurul atracţiei sexuale şi al aventurilor extreme, al rememorării unor evenimente decisive din trecut şi reflecţii despre persoanele importante care au marcat-o. Fata ascunde totuşi un secret – Întâmplarea.
Live fast, die young, bad girls do it well.

Recenzie: Practic nu am ce spune mai mult despre actiune, o serie de intamplari oarecum socante petrecute pe drumul lui Vicky din Brasov catre Bucuresti. Ce pot zice, cartea in sine a fost scris sa socheze si a reusit. Ca sa intelegeti, primul lucru care te socheaza: limbajul. Mama a lasat-o dupa 15 pagini si eu am facut marea prostie de a o lasa pe ea sa citeasca prima (fara sa stiu, evident, ce o asteapta). Al doilea lucru socant, Vicky, chiar ea te socheaza. Ati citit primul alineat? Da, la 13 ani cu siguranta nu te astepti la asa ceva. Al treilea lucru socant? Faptul ca toate astea pot fi, de fapt, reale. Poate ca are un limbaj colorat, poate ca nu se abtine de la detalii, poate ca unii or s-o numeasca „porcoasa” sau vor crede ca nici macar nu este literatura, dar oh…cat se insala. Vicky are o gandire matura si reala, dintr-o perspectiva rece. O gandire poate uneori nesanatoasa, dar multora le-ar trebui o mica doza de „vicky” in ei.

“Faza e că niciodată nu trebuie să-ți propui să trăiești la limită, ca să-ți și iasă. Din contră, ca să-ți iasă așa cum trebuie, e musai să uiți că trăiești, că ești alive, să nu mai fii conștient de persoana ta și să te lași să plutești liber în orice direcție ar vrea vântul să te împrăștie.” 

E adevarat ca actiunea e cam neverosimila, insa eu cred ca ideea cartii nu e nici sa scoata in evidenta „generatia de azi” ori sa spuna povestea unei adolescente rebele, ci sa deschida ochii oamenilor intr-un fel filozofic, de fapt.

“Nu, i-am spus, nu cred că există viitor. Adică eu, cel puțin, nu mi-l pot imagina. Cred că îți poți imagina viitorul doar atunci când ești fericit sau când simți că poți să depinzi de oameni. Nici unul, nici celălalt nu era cazul meu. Dacă încercam să-mi imaginez viitorul, tot ce puteam vedea era un azi nesfârșit”. 

In concluzie, eu cred ca aceasta carte are de spus multe, dar trebuie sa fii deschis la minte, sa treci peste acele bariere ce tine de societate si de moravuri si sa privesti mai adanc fiindca printre toate aceste lucruri socante Cristina intentioneaza de fapt sa ne lase in urma o mica parte a perspectivei acesteia, mai simpla, mai clara si mai usor de folosit in viata: a trai dupa propriile reguli. Evident, cartea este o exagerare, insa o exagerare la care ar trebui sa luam toti aminte. Ii dau 4/5 din cauza limbajului al faptului ca uneori se pierde in detalii, insa daca nu ar fi aceste doua motive si alte cateva mici imperfectiuni din loc in loc, scene un pic fortate, i-as da cu draga inima 5/5.  4

6 gânduri despre “Recenzie – nymphette_dark99 Cristina Nemerovschi

  1. *Cristina Nemerovschi

    Nu am apucat să citesc nymphette, dar m-a prins trilogia Sânge Satanic de la ea. Ar trebui să încerci cărţile. Din recenzii, mi se par a fi mai uşor digerabile decât asta. Şi prin cărţi digerabile mă refer la cele care nu mă ofensează prin exagerări nefondate.
    Mi-a plăcut să le citesc, însă doar ca lectură de metrou şi nu ca modalitate de ‘deschidere a ochilor şi lărgire a perspectivei’ sau alte căcaturi. Şi în niciun caz nu le-am văzut ca pe ceva filozofic şi plin de înţelesuri ascunse. Ce e exagerat e exagerat.

    • Am auzit de serie, nu stiu de ce niciodata nu m-a tentat… cred ca daca nymphette nu avea aceste substraturi nu rezistam sa o citesc, pentru ca daca tot e atat de explicita bine ca a avut si ceva bun care sa te faca sa citesti mai departe. Merci de corectura, mi se pare incredibil de ciudat numele asta🙂

  2. Pingback: Chocolate Book Tag ! | The fictional kiss

  3. Pingback: Aparitiile socante...ori moderne? - carti romanesti

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s