Poveste Premiul 2 ~ Frozen Touch/ Lexy

Mi-am strunit pasii de-alungul marii de oameni din ringul de dans. Ochii imi ardeau si stiam ca nu mai e mult pana sa explodez. Genunchii imi tremurau amenintator, facand mersul sa fie un adevarat efort. Cand am pasit pe balcon, aerul rece al noptii ma izbi fara mila. Lacrimile nu avura nevoie de mai mult caci imi si inundara obrajii.

Inca vedeam imaginile alea morbide, inca imi pluteau in minte…Manilie lui pe piciorul ei, gura ei pe gatul lui…suntelele alea…Cum de ceilalti nu remarcasera? Cum de nu i-a oprit nimeni din imbratisarea aia groteasca si dezgustatoare…?

Trupul imi tremura spasmodic, facandu-ma sa imi incordez si relaxez pumnii in continuu. Calmeaza-!Calmeaza-te odata , la dracu!

Dar cum sa ma relaxez cand arsita din sufletul meu mocnea pe carne vie? Cum sa pot respira cand gatul imi e plin de lava incinsa? Cum pot sa uit imaginea aia? Nu….

-Ce cauti aici singura?, sopti o voce ragusita in spatele meu.

Mi-am tinut privirea in golul din fata mea. Respira.Expira.

-Greu de crezut ca te poti plimba singurica pe aici.Mai nou te lasa si afara din lesa?

O pereche de pasi isi facura loc in lumina, aproape de mine ,dar ignorandu-ma in totalitate.

-Ar trebui sa fie mai intelept, as putea sa fac o miscare pe tine. Sunt sigur ca Nicole nu ar avea probleme cu asta, dar stapanul tau, ei bine…

Inconstient, un val de ras amar imi zgudui trupul.

-Esti sigur? Pestii isi vor prospaturile aproape de sanul lor, din cate am auzit, am replicat eu taios, unflata de un curaj nebun.

-Nicole? Dar ce treaba are…?

Vorbele i se pierdura in aer. O mana aspra ma apuca de umerii deja inghetati, rasucindu-ma spre lumina. Mi-am tinut privirea in podea; era prea prea aproape, prea tentant….

Pumnii i se incordara brusc. Cu un deget imi ridica barbia in sus si inevitabilul s-a produs. Ma inecam in doua cristale de topaz. Doua nestemate pline de furie si ura.Doua oglinzi ale sufletului unui nebun.

-Ce ti-a facut?

Vrobele lui ma incurcara.

-Spune-mi, iubito, si asta e ultima zi din viata lui.

Ah! El crede ca e din cauza lui John….

-Asa slaba ma crezi? Ai impresia ca John m-ar putea rani cu ceva?

Un chicot trist imi juca pe buze.

-Nu imi pasa de nenorocitul ala. Nimic din ce ar zice sau face nu m-ar putea atinge.

Mainile mi se ridicara ca prin vis spre chipul lui. Obrazul aspru imi umplu palma. Ochii ii sclipeau flamanzi, gata sa ma jupoaie de vie.

-Atunci cine te-a atins, Julliet?

In nici 2 secunde ura imi umplu din nou sufletul.Am dat sa fac un pas inapoi, dar mainile lui imi tinura captive incheieturile.

-Cine, Julliet? Cine e acela care te-a facut sa versi lacrimi? Cine-i nenorocitul care te-a impins spre prapastie in felul asta?

Mi-am inlantuit privirea cu a lui. Ar trebui sa te sinucizi daca mai continui asta, idiotule…

Ca si cum mi-ar fi citit gandurile, ochii ii explodara de scantei. Ura, Jale, Iubire, Regret….Dorinta.

Am tremurat in mainile sale.

-Inca nu am renuntat la el. Dupa usa asta inca ma mai asteapta a noua bolgie a iadului. Atingerile de gheata…inca nu mi-au dat drumul.

Ma trase cu putere spre el, dandu-mi drumul mainilor si prinzandu-mi in palme obrajii. Stiu, spunea privirea lui.Dar nu imi mai pasa…
Buzele sale imi atacara gura. O mie de emotii imi incercara inima. E ca si cum bucata lipsa din sufletul meu s-a intors acasa. I-am raspuns la fel de disperata, inlantuindu-mi degetele in parul lui. Lacrimile continuau sa imi curga, udandu-mi mainile. Se opri usor, stergandu-mi obrazii si oglindu-mi privirea zbuciumata.

-Nu le mai vreau,Eric.Dar depind de ele…

M-am rupt din bratele sale. Stiam ca ceea ce fac e gresit, stiam ca nu pot avea ceea ce imi doresc. Dar asta nu m-a impiedicat niciodata sa incalc regulile, si nici acum nu facut-o. Ma rugam la ziua in care voi putea sa scapa din mainile lui. La ziua cand ii voi putea intoarce ura inzecit si cand il voi putea ucide cu raceala mea. Visam sa evadez dar mereu ma trezeam prinsa alaturi de acelasi barbat. Stiam ca la un momentdat totul se va sfarsi, ca voi putea alege de una singura. Dar ceea ce ma macina mereu era: Daca el nu va fi acolo? Nu suportam ideea sa ii apartina altei femei.Dar nici al meu nu putea fi daca nu ii puteam intoarce gestul. Muream de o mie de ori la gandul ca voi gasi o lume goala, o lume in care el nu va fi acolo sa ma astepte.

Si totusi, cat de mult valoreaza o atingere de gheata?

Un gând despre “Poveste Premiul 2 ~ Frozen Touch/ Lexy

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s