Recenzie Insurgent – Veronica Roth

OH GOD! I LOVE VERONICA ROTH! A devenit oficial idolul meu! :))

Titlu original: Insurgent

Nr pagini: 444😀

Autor: Veronica Roth

Editura: Leda

O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…
Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte — şi pe ea însăşi —, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.
Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune.
Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.
As fi facut si eu un rezumat, dar sunt foarte multe lucruri pe care ar trebui sa le mentionez si toata treaba e foarte complexa, cu multe intorsaturi de situatie, personaje noi, lucruri care se schimba repede…
In acest volum ne intalnim mai mult si cu celelalte factiuni, atat Prietenia cat si Candoarea servind drept loc de refugiu, dar si cu comunitatea celor fara factiune care se presupune a nu fi, de fapt, o „comunitate” ci doar oameni lasati pe dinafara.
 –
In plus ii intalnim pe lideri mai des: cel din Candoare m-a surprins, nefiind la fel de dur si de rigid cum mi l-am imaginat, ba chiar lasandu-se condus de Jeannine, iar cea din Prietenie, desi nu era cu adevarat lider ci doar purtator de cuvant, m-a uimit hotarand sa se opuna deciziei Prieteniei din dorinta de ai ajuta pe ceilalti.
Deasemenea, poate ca nu e asa de important, dar citind prima carte iti place si iti doresti sa fii in Neinfricare, pe cand citind-o pe a doua realizezi mai bine ce inseamna fiecare si care ti-ar place mai mult, eu am ajuns la concluzia ca as alege Prietenia🙂 Asta e doar un lucru off-topic de care mi-am adus aminte.
Desi m-am gandit ca toate problemele si toate incurcaturile i-ar aduce pe Tris si Four mai aproape unul de celalalt (nu stiu voi, dar parca Four impune mai multe respect, pe cand Tobias ma duce cu gandul la ochii aceia mari de catelus – parerea mea, eu folosesc Four, e mai aproape de imaginea pe care mi-am creeat-o despre el) de fapt, se pare ca acestui cuplu ii lipseste acea indispensabila
abilitate de a se increde in celalalt. La prima ezitare, se cearta. *What’s wrong with you two?! You can’t see how perfect you are for each other?!* Oricum, eu sunt de parere ca amandoi sunt de vina, dar cel mai mult Four pentru ca are impresia ca Tris ii ascunde prea multe si isi risca viata inutil, cand el e cel care are cele mai multe secrete.
 –
Si totusi m-am enervat rau pe Tris cand incepuse sa aiba intr-adevar tendinte sinucigase si am spus Doamne-ajuta cand si-a revenit.
Mi s-a parut ilogic la un moment dat chiar daca ea facea totul ca sa-i salveze pe ceilalti. La un moment dat a realizat si ea cat de prostesc a fost, pacat ca prea tarziu – din nou, un noroc chior – adica Peter, surprinzator, stiu – a salvat-o.
 –
Mesajul a fost foarte clar: oamenii nu pot trai separat. Din cauza asta exista divergentii ca Tris si Four, care nu s-au
 potrivit cu exactitate nicaieri – ar trebui sa fie un semnal de alerta asupra faptului ca societatea lor este organizata gresit, dar aceste fapte sunt ascunse si singura factiune care stie asta e Abnegatia.
Despre Abnegatie pot spune ca mi-a fost foarte mila, stiind ca aproape toti sunt morti. In primul volum n-am realizat asta, iar acum, vazand celelalte factiuni, mi-am dat seama ca Abnegatia nu mai exista de fapt.
 –
In orice caz, despre personaje pot spune ca le-au lipsit hotararea si increderea din primul volum. Tris a fost mult prea ezitanta cand a venit vorba de arme, ar fi trebuit sa treaca macar din simtul autoconservarii de frica de pistol si in acelasi timp a luat hotarari indoielnice oferindu-i lui Jeanine exact ce dorea, desi mi-a placut ca, desi in pozitia fragila in care se afla, a avut curajul sa o provoace.  Aici a fost mai mult din Abnegatie decat din Neinfricare, prea mult spirit de sacrificiu.
 –
Micile tradari dintre ea si Four au fost deranjante, dar pe Tris o inteleg: Four stia multe despre ea, o cunostea, pe cand el nu lasa prea multe de la el. Insa in ciuda acestui fapt el o judeca pe ea prea aspru cand ea incerca doar sa ajute chiar daca isi risca viata, el ar fi trebuit sa stie ca nu era inutil si ca Tris doarea doar sa salveze cati mai multi oameni.
 –

Cred ca asta a condus la ideea ei de a se sacrifica pentru binele tuturor, toate certurile cu Four facand-o sa creada mai tare ca trebuie sa ajute si ca e responsabila de salvarea multora.
 –
Cred ca momentele din prietenie cand ea era sub efectul serului acela de linistire au fost cele mai dragute in relatia lor🙂 Pe mine m-au facut sa zambesc si sa scot un „awwww”  in timp ce citeam.
 –
Four e urmarit de trecutul sau, lucru care il face slab si asta nu-mi place, nu mi s-a parut corect fata de Marcus sa faca un spectacol din asta in fata tuturor, desi nu-l simpatizez deloc pe tatal lui. Oricum, a fost prea agresiv si prea autoritar.
 –
Desi ar fi niste minusuri, cartea asta tot merita nota mare, dovedindu-mi ca nu a fost doar un succes de moment sau doar un volum bun cum mi s-a intamplat cu alte serii, ci mentine interesul prin actiunea rapida si prin introspectia psihologica ce nu este foarte mult lungita in carte dar te lasa pe tine sa deduci restul.
 –
Citate:
„Zgomotul si activitatea sunt refugiul pentru suferinta si vinovatie.”
„…ma gandesc sa ma lipesc de el, dar nu pot, deoarece toate secretele noastre ar pastra distanta dintre noi”
„pastrez tricoul pentru a-mi aminti de ce am ales Neinfricarea din capul locului: nu pentru ca ar fi perfecti, ci pentru ca sunt vii. Pentru ca sunt liberi.”
„Oamenii sunt alcatuiti din straturi si straturi de secrete […]. Nu-i vei cunoaste cu adevarat niciodata, insa, uneori, decizi sa ai incredere in ei oricum. „
Desi cu mici ezitari, nota nu ar putea sa ajunga mai jos de 4,5 deci de la mine primeste 5/5 pentru ca e una din cartile cele mai bune citite pana acum🙂
5
P.S. scuzati liniutele alea, dar nu merge sa dau enter

2 gânduri despre “Recenzie Insurgent – Veronica Roth

  1. Pingback: Chocolate Book Tag ! | The fictional kiss

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s