Nou + Dupa inmormantare ~ Agatha Christie – Recenzie

(Nu am gasit coperta de la adevarul😀 )

Autor: Agatha Christie

Editura: RAO (fotografie), Adevarul

Titlu original: After the funeral

Nr. de pagini: 317

Sinopsis:

Când Cora este ucisă cu brutalitate, remarca extraordinară făcută de ea cu o zi înainte, la înmormântarea fratelui ei, capătă o semnificaţie înfiorătoare. La citirea testamentului lui Richard, Cora fusese auzită rostind răspicat: „A fost muşamalizat destul de bine, nu-i aşa? Dar a fost ucis, nu?” În disperare de cauză, avocatul familiei apelează la Hercule Poirot ca să descopere ce s-a întâmplat cu adevărat. 

Rezumat:

Actiunea se petrece dupa moartea lui Richard, fratele Corei. Astfel, averea lui trebuie impartita si ii avem in fata pe mostenitori: Cora, sora cea mai mica si cunoscuta pentru faptul ca da glas celor mai neplacute sau rusinoase adevaruri; Timothy fratele lui Richard care este teoretic bolnav dar care nu pare a suferi decat de nervozitate permanenta; nepoata ce-i seamana lui Richard cel mai mult, Suzan si sotul ei Gregory  care se dovedeste a avea o problema mentala;  a doua nepoata, actrita, Rosamund (stiu, aiurea nume :)) ) si care pare sa-i semene usor Corei si sotul ei necredincios, Michael, nepotul avocat care are probleme cu legea, George si nu in ultimul rand, cea mai de incredere persoana, cumnata lui Richard care, este totusi vaduva si femeie singura, Helen.

Astfel ca Richard nu si-a gasit un anume mostenitor caruia sa-i lase cea mai mare parte din avere (fiecare din cei enumerati avand cate o problema) deci a fost nevoit sa o imparta.

Dupa ce, la inmormantare, Cora face o remarca ingrijoratoare este ucis cu brutalitate. Femeia care se ingrijea de Cora este la un pas de moarte mai apoi din cauza unui arsenic si in cele din urma Helen, care isi da seama de un amanunt important al acestor lucruri este lovita de asemenea.

Astfel ca totul pare sa ascunda crima domnului Richard, insa Hercule Poirot intra in scena si dovedeste ca acea femeie ce locuia alaturi de Cora este vinovata pentru crima cu sange rece si pentru tentativa de omor a lui Helen, folosindu-se de mai multe „acoperiri”, de o trauma imaginara si de otravirea cu arsenic doar pentru a se asigura ca nu e banuita. Si totul pentru un tablou in valoare de 500 de lire (parca).

Recenzie:

Spre deosebire de „Ceasurile” rezolvarea acestei povesti e mult mai elaborata si muncita. Nu mai apare Poirot cu solutia de parca el ar fi stiut de la inceput, se vede exact cum se rezolva o crima: multe discutii, amanunte si cu siguranta multa logica.

Pentru a fi detectiv iti trebuie o atentie deosebita pentru ca nu cred ca sunt multi oameni capabili sa remarce fiecare detaliu al unei discutii si sa il lege cap la cap cu alte lucruri pentru a rezolva un caz.

Cel putin de aceasta data mi s-a parut mult mai complex si mult mai bine organizat, criminala avand foarte multa grija la detalii si la ascunderea urmelor, astfel ca a fost usor catalogata drept nevinovata.

Imi place in mod deosebit ultimul capitol, in care se expune parerea lui Helen si a lui Rosamund, faptul ca amandoua au acum un copil de care sa aiba grija si pentru care sa foloseasca acea suma imensa de bani pe care o primisera adauga un plus de simpatie in final si aduce acel sfarsit fericit pe care nu-l gasesti in toate romanele politiste. Nu stiu daca e o particularitate a  Agathei Christie, nu am citit destule carti sa-mi dau seama, dar atat in „Dupa inmormantare” cat si in „Ceasurile” avem parte de un sfarsit care lasa multe posibilitati deschise si un viitor luminos.

Ceea ce e de apreciat e faptul ca te face sa banuiesti pe rand fiecare personaj pana cand te zapacesti pur si simplu, ajunsesem sa cred ca George a facut-o si a avut-o complice pe Susan, apoi pe Rosamund, care desi semana cu matusa Cora, da dovada de o inteligenta si o perspicacitate iesite din comun si care parea prea sigura pe ea. N-am incetat niciodata sa consider acea femeie (imi pare rau, iar un nume din acela complicat, cel putin pentru mine) dar aveam si alte personaje in mine. Nu stiu de ce dar pe Timothy l-am exclus de la inceput, la fel si pe Michael (pe el l-am dat afara pentru ca mi se parea cam tembel :)) ), iar pe Helen am banuita doar foarte putin. Cele mai multe banuieli au fost catre Maude si George. Si asta dovedeste cat de departe de adevar am fost😀

Daca ai fi de fata, ai ramane cu gura cascata daca ai afla ca toate banuielile sunt gresite, dar n-am fost departe sa raman asa nici citind.

5

 

signature

 

p.s. va rog sa observati ca am schimbat formatul de recenzie…dap, asta era nou :))

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s