Recenzie: Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata sub acoperire – Ally Carter

Pentru Dumnezeu, ce nume lung!

Oricum, desi aceasta e cartea care pune in miscare ceea ce se intampla in 4 si 5 (6 nu stiu daca exista :D) mi se pare cu mult mai slaba decat celelalte.

Un nou semestru la Academia Gallagher pentru Tinere Exceptionale, si Cammie Morgan continua sa cocheteze cu pericolul – avand, evident, o acoperire pentru orice ocazie, caci fiind spioana in pregatire, pentru ea identitatile false reprezinta o metoda de supravietuire.
Dar cand Cammie se duce la Boston pentru a fi alaturi de prietena ei Macey atunci cand tatal acesteia este nominalizat la vicepresedintia Statelor Unite, conventia politica nationala se transforma pentru cele doua fete intr-o adevarata capcana. Pentru a impiedica rapirea lui Macey – o tinta politica majora – Cammie se vede nevoita sa renunte la acoperirea ei.
Dar cine sunt rapitorii? Extremisti politici sau niste personaje mai sinistre? Si ce rol joaca Zach, misteriosul (super-sexy) baiat de care Cammie e indragostita, si care isi face mereu aparitia pe neasteptate, la adunari politice si in trenuri? (Cammie inca nu a decis daca el este baiatul bun sau cel rau, dar asta nu o impiedica sa se gandeasca mereu la el!)
Cu ajutorul unei uluitoare foste Fete Gallagher, Cammie si prietenele ei sunt decise sa descopere maleficul grup care le ameninta existenta – a lor si a intregii scoli – si sa afle adevarata lui motivatie. Si in toata aceasta aventura – misterioasa, cu rasturnari bruste de situatie si momente de tensiune extrema – Cammie si prietenele ei invata doua lucruri: A) Viata in lumina reflectoarelor nu este intotdeauna cea mai placuta, caci nu stii niciodata cine te poate pandi. Si B) Lucrurile nu sunt niciodata asa cum par, si cel mai important lucru pe care trebuie sa-l faca un spion este sa-si urmeze instinctele.

La inceput m-am plictisit (pana am dat de cuvantul „Zach” dar apoi m-am plictisit din nou) si abia dupa o vreme, cam un sfert din carte a inceput sa-si revina. Mi s-a parut ca autoarea a descris cam aiurea acea lupta de pe acoperis. Poate a fost impresia mea dar parca era pe repede-inainte. Nu am retinut mai nimic decat faptul ca o voiau pe Macey si ca era o femeie cu un inel ciudat acolo. Buuun, Preston e simpatic la modul cam idiot.  Sa zicem ca merge, dar apoi Macey. O altfel de Macey care nu-si revine decat la sfarsit de tot si care ma enerveaza. E prea afectata de toata povestea si isi uita replicile alea istete cu care ma obisnuisem…serios acum! era personajul meu favorit! (dupa Zach😀 )

Si toata lumea se invarte in jurul ei, cam toata cartea e despre ea. Si mai sunt si profesorii cu marele lor secret si matusa lui Cammie care pare de treaba si e de treaba mai mereu dar care stie lucruri si nu ne spune si e mult prea evident ca ea stie.

Apoi Zach care tot apare si dispare iarasi m-a zapacit. Am citit si ultimul volum si tot n-am inteles de ce aparea pe ici pe colo… dar macar imi mai revenea cheful sa citesc. Mi s-a parut cam banala pana in momentul cand am aflat ca o voiau pe Cammie nu pe Macey si a impuscat-o pe….i-am uitat numele, Abby parca.  Si nu a fost de vina stilul autoarei cat toata atmosfera aia apasata care plutea in aer, ca si cum toata lumea ascundea o gramada de lucruri si unele chiar evidente.

Mi-a placut partea cu garderoba si cu schimbarea infatisarii, visul oricarui copil care s-a uitat la Spioanele cand era mic. Ce nu mi-a placut e faptul ca pare totul neclar si nu cred ca am fost neatenta, uneori citeam si de 2 ori un paragraf ca sa imi dau seama mai bine ce e acolo, mai ales in timpul luptelor.

De data asta am uitat sa scot citat *shame on me* ( ^_^”).

Nota mea e 3/5

3

6 gânduri despre “Recenzie: Cum sa nu te lasi dus de nas de o fata sub acoperire – Ally Carter

  1. Si pe mine m-a cam plictisit, dar de fiecare data cand isi facea paritia Zack ma simteam mai bine. Vreau sa spun ca actiunea nu e asa piperata cum ar trebui sa fie o aventura cu spioni, datorita unor elemente definitorii pentru o carte, dar…slava cerului ca sunt personaje care compenseaza lipsa actiunii.
    Volumul 5 a fost mai bunicel datorita faptului ca protagonista nu isi aduce aminte ce a facut dupa ce a plecat de la Academie…iar in ultimul volum ( 6) care apare in septembrie nici nu stiu la ce sa ma astept. Sper sa fie un final bun, ca de nu imi va parea tare rau ca o idee asa buna cum ar fi spioni sa fi fost irosita in van.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s