Recenzie Ceasurile de Agatha Christie

Nu pot sa spun decat ca am topait prin casa de bucurie cand a venit mama cu TREI carti din seria asta, pentru ca o ador pe Agatha Christie si ador romanele politiste in general!

Preferata mea va ramane mereu 10 negrii mititei dar si aceasta mi-a placut foarte mult.

N-am scos nasul din ea sambata pana n-am terminat-o.

Imi place cum a reusit sa infiripe o relatie intre atatea probleme si ciudatenii (Shelia si Colin) si sfarsitul…nu m-am gandit o clipa ca doamna oarba ar fi mama Sheliei si capul unei organizatii…

Nu prea mi-a convenit cum a ajuns Poirot si a salvat situatia asa pur si simplu, mi s-a parut cam brusc, de parca nu a putut gasi un alt mod de a o demasca pe dna Martindale decat printr-o explicatie a lui Poirot.

Oricum, o admir pe Agatha Christie pentru faptul ca a reusit sa gaseasca toate acele amanunte care nu trebuie pierdute intr-o investigatie. Ma face sa ma intreb daca s-a gandit la tot scenariul: cauza, imprejurarile etc din primul moment sau le-a gandit pe parcurs…e fascinant sa citesti despre o crima, dar sa creezi una? Iti trebuie multa logica si psihologie si din acest motiv admir faptul ca A. Christie a scris atatea carti de acest gen. Ma bucur ca a introdus si o idila, desi slab conturata si ca un fel de „background” al subiectului de baza🙂

Plus ca finalul era cu adevarat surprinzator, nu ma asteptam ca doamna Bland sa fie creierul si sa creeze toate acele legaturi cu Shelia punandu-i in carca o crima pe care nu o savarsise (dar presupun ca banii te pot convinge sa faci orice).

4/5 pentru ca putea fi rezolvat cazul mai ingenios

signature

2 gânduri despre “Recenzie Ceasurile de Agatha Christie

  1. Am terminat astazi aceasta carte deosebita si am ajuns sa ma intreb de ce nu am citit mai devreme ceva de Agatha Christie. Geniul ei m-a pus in impas de cateva ori, intrucat am pierdut sirul intamplarilor ( atunci cand Poirot a facut lumina cu privire la crima ancheta de inspectorul Hardcastle), dar la final m-a luminat si am inteles cum sta treaba.
    Sincera sa fiu nu ma asteptam ca sefa Sheliei impreuna cu sora-sa sa fie gasite vinovate. Domnisoara Martindale s-a aratat sigura pe sine si chiar nu am banuit-o.
    Alt lucru pe care nu l-am prevazut lecturand aceasta carte a fost identitatea babutei, in a carei casa s-a savarsit crima. Nu ma asteptam sa fie mama Sheliei. Absolut deloc.
    Ce pot spune despre acest volum? Ei bine, m-a surprins intr-un mod placut si sper ca in viitorul apropiat sa mai citesc ceva de Agatha Christie. Romanele politiste sunt eficiente in ati pune creierasul la gandire si realizez ca ma fascineaza acest gen.

  2. Pingback: Chocolate Book Tag ! | The fictional kiss

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s