Inghesuit in amintiri

E adormit. Sau asa pare.

Sta cu ochii in pamant de parca tocmai ar fi facut ceva rau chiar si atunci cand pare treaz. Niste ochi mari si caprui, luciosi in care poti sa te vezi daca esti putin atent.

N-a zis niciodata nimic dar si daca ar fi putut spune ceva nu cred ca ar face-o. Poate daca ar prinde viata mi-ar arunca o privire dezamagita si s-ar intoarce la locul lui, privind in jos, sprijinit de o rama foto veche. Copilul din ea, cu un breton lung si drept ce-i intra in ochii jucausi zambeste spre el cu gropite in obraji. Copilul ala zace alaturi de el de o vesnicie – sau asa mi se pare mie. Sta si priveste tinta spre mine, inca vesel desi si el ar fi la fel de dezamagit daca ar putea s-o arate. Dar e o fotografie, e doar un moment de mult trecut in care se oglindeste un suflet vesel ce n-ar fi crezut niciodata ca ar putea sta pe un raft, sters din cand in cand de praf, langa alte amintiri la fel de dragi si totusi uitate.

Ma gandesc, daca indepartez acea rama ponosita pe ce o sa se mai sprijine el? Acel ursulet cafeniu nu o sa mai aiba nici amintirea copilariei mele ca punct de sprijin si acum ca ma gandesc la asta…mi se pare crud…

Mi se pare crud sa abandonez primul ursulet pe care l-am avut vreodata si sa uit de cea mai veche si inocenta parte a copilariei mele. L-am primit de ziua mea, nu-mi amintesc cum, eram prea mica, dar stiu ca el e singurul care a ramas aici cu mine desi m-am mutat, am dat o gramada de jucarii altora sau le-am abandonat la tara. Nu mi s-a parut ca ar contra, oricum primeam altele noi, dar acum, cand stiu ca nu-mi mai doresc jucarii de ziua mea sau de Craciun, cand stiu ca am avut cam tot ce voia un copil nu as putea sa-l las sa dispara din camera asta, de oriunde. L-am scapat in gradina, l-am lovit, mi l-a furat un caine si de fiecare data plangeam la bunica sa mi-l coasa, cum as putea sa-l dau, cand l-am iubit atat de mult?

Acel copil zambaret din rama, danseaza inca inauntrul meu, as putea sa dau vreodata o parte din el? Normal ca nu, a fi copil a devenit lucrul meu cel mai de pret pentru ca stiu ca toata lumea vrea sa ma maturizez, iar in seara asta ma intorc la aceasta comoara personala imbratisandu-mi strans ursuletul, pentru ca el a vazut o parte a mea pe care pana si eu am uitat-o.

signature

P.S.  E provocarea numarul 5 de aici putin adaptata🙂

4 gânduri despre “Inghesuit in amintiri

  1. Foarte frumos, m-ai facut sa imi amintesc de primul meu ursulet pe care nu il mai am pt ca am dat toate jucariile mele unei verisoare si regret ca am dat ursuletul. Mustafa il chema. Sfat: Pastreaza primul tau ursulet, in caz contrar o sa regreti ca si mine.

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s