Recenzie – Daca ti-as spune ca te iubesc ar trebui sa te omor – Ally Carter

Booooooored. Nu-mi place Damnare – asta e, nu m-am putut abtine, nu-mi place cartea/ebook-ul asta!   => trebuie sa gasesc o activitate care sa ma distraga => recenziile…

Si care carte daca nu asta? Isi asteapta recenzia de vreo luna! Face parte din seria Fetele Gallagher (trebuie sa ma laud ca am invatat sa scriu numele asta cu care m-am chinuit vreo jumatate de ora ca sa retin cum se scrie, fir-ar el! )

Sinopsis:

Cammie Morgan este eleva la Colegiul Gallagher pentru Tinere Exceptionale, o scoala de fete tipica — evident, tipica doar daca la orice scoala s-ar preda arte martiale avansate la ora de Educatie fizica, cunostinte despre cele mai noi arme ale razboiului chimic la orele de Stiinte, iar elevele ar primi distinctii pentru spargerea codurilor CIA la orele de Informatica.
Desi pretinde ca este o scoala pentru genii, Colegiul Gallagher este de fapt o scoala pentru… spioane! Iar Cammie, chiar daca vorbeste fluent paisprezece limbi straine si este capabila sa omoare pe cineva in sapte feluri diferite cu mainile goale, habar n-are ce sa faca atunci cand intalneste un baiat obisnuit, care crede ca si ea este o fata obisnuita.
Sigur, Cammie poate sa-i asculte convorbirile telefonice, sa se infiltreze in calculatorul lui ca un hacker sau sa-l urmareasca prin oras cu iscusinta unui adevarat James Bond. Dar va reusi oare sa se descurce intr-o relatie cu o persoana care nu trebuie sa afle niciodata adevarul despre ea?

Parerea mea:

Coperta: frumoasa, potrivita, n-am nimic de comentat, doar ca ador carourile😀

Nu sunt singura care s-a gandit direct la Totally Spies de pe Jetix de acum cativa ani, nu? Nu? Bine…

Oricum stiu ca seria e foarte laudata si asa mai departe dar pentru mine n-a fost nemaipomenita. A fost… draguta. A avut un soi de actiune continua combinata cu stilul de viata obisnuit al unor adolescente ceea ce mi-a placut mult, dar parca uneori putin exagerat. E usor copilaroasa, cartea in sine, are parti foarte bune si parti slabe, cand e vorba de replici din ce am remarcat eu. Oricum, fata de Ashleys categoric e la cateva trepte mai sus. Stilul de scris mi-a placut si cel mai mult am urmarit partile din „analiza” cu subiectul si cu rezumatul supravegherii.

A fost o carte care m-a facut sa rad, de plans la carti am facut-o de multe ori, de ras – mai rar, decat la anumite carti deci are clar un punct forte. Dar totusi mi s-a parut un pic greu de urmarit, adica totul a fost cam energic, rapid, se citeste usor, din cauza asta am terminat-o in 2-3 ore si nu a avut lucruri greu de priceput. N-a fost nevoie sa ma intorc la pagina nu-stiu-care sa vad ce a zis de nu-stiu-cine pentru ca e structurata liniar, nu are hopuri: personajele apar cand e nevoie de ele, personajele principale se remarca repede,  datele le primesti atunci cand trebuie.

Ideea in sine mi s-a parut de copii, nu neaparat felul in care a fost scrisa ( :))) vorbeste aici una de 14 ani ) dar a fost placut sa o citesc, amuzant si normal ( incep sa nu mai citesc doar fantasy (O.o)  )

Cammie si celelalte „spioane” nu m-au impresionat, mi-a placut de Macey, pentru ca s-a adaptat repede la noua ei viata, pentru ca nu e se lasa sa para mai slaba decat celelalte chiar daca ea nu a mers la scoala aceea pana atunci, se descurca foarte bine atat ca spioana cat si in viata „de afara” si chiar poate fi o prietena buna. O admir pe Macey pentru ca este asa cum este in ciuda schimbarii imense din viata ei, chiar daca autoarea nu pune mare accent pe personajul ei decat cand vine vorba de ajutorul pe care il ofera in privinta lui Josh. Sa devii studenta la un liceu de spioane e o schimbare, nu?

Citate:

“Spionii sunt destepti. Spionii sunt puternici. Dar, mai cu seama, spionii sunt rabdatori. 

Am asteptat doua saptamani. DOUA SAPTAMANI! Stiti cat de mult e asta in sistemul temporar al unei fete de cincisprezece ani? Foarte mult. FOARTE MULT, foarte mult. Incepeam sa empatizez cu acele femei care vorbesc despre ceasul biologic. Adica, stiu ca al meu mai are mult de ticait, dar totusi reuseam sa ma gandesc la Operatiunea Josh si sa-mi fac griji in fiecare minut liber si asta se intampla chiar la o scoala de spioane-genii, unde minutele libere nu sunt tocmai pe toate drumurile.”

Nota mea: 4/5 o carte simpla. Nu banala, ci frumoasa dar simpla.

4

signature

11 thoughts on “Recenzie – Daca ti-as spune ca te iubesc ar trebui sa te omor – Ally Carter

  1. eu am citit toata seria si ultima carte ma lasat practic in pom :))) multumita acestei serii de cart5i am inceput eu sa scriu Last wish (o poveste de pe blogul meu cu spioni si toate cele )😀

      • da…satai sa imi amintesc cum era volulul ahhh Alee a imbatranit :))) aa da volumul al 3-lea nu e prea waw.. si chestii deastea ultimul are actiune si un mister super si in sfarsit intra in „scoala” lui Zack ca sai spun asa :)))😀 app daca vrei sa citesti povestea la care lucrez ar fu super si sper sa iti placa😀

  2. Nici mie nu mi-a plăcut Damnare. Aşa o idee bună, atât de prost transpusă. Volumul 1 din Fetele G mi-a plăcut, este exact cum ai spus. Nu dă pe afară de minunăţie, dar e o lectură uşoară, amuzantă, care bine dispune🙂 Îţi recomand şi celelalte volume fiindcă mister Zach o să te facă să iubeşti seria🙂

  3. Si eu m-am gandit la Totally Spies cand am cumparat seria:)) Asa cum ai zis si tu, nu e cine stie ce carte exceptionala cu un subiect nemaintalnit, insa e bine scrisa si are personaje simpatice, astfel incat m-am atasat de Cammie ( chiar si de Bex). Cel mai mult mi-a placut Zack in seria asta si sunt curioasa cum vor decurge lucrurile in volumul 5, dar deviez de la subiect, deoarece in primul volum nu apare niciun Zack, asa ca sa revenim.
    Prietenul lui Cammie din cartea asta a fost… anost. Nimic deosebit, ci doar tipicul baiat cu o familie normala si prieteni normali, care practica sporturi ( sau ce face el) si are deja un viitor stabilit, din moment ce tatal sau detine o farmacie si cam toata familia sa a facut acelasi lucru timp de generatii bune.
    Actiunea mi s-a parut potrivita, nici prea alerta, dar nici lenta, iar situatiile in care au fost puse personajele mi s-au parut bine prezentate.
    In rest…mi-a placut de Joe Solomon…Tipul e fenomenal, iar pana in volumul 4 se vor intampla cateva lucruri substantiale cu acest personaj.
    In concluzie..nu a fost un volum minunat si nu da pe afara de genialitate, dar e ok. Pana acum nu am mai citit povesti cu spioni, deci…mi s-ar parut destul de buna cartea.

    • Eu n-am mai citit, poate si din cauza asta n-am fost chiar in largul meu si am tot auzit de Zack si ma faceti curioasa! Si de dl Solomon mi-a placut, dar cum am zis, dintre fete Macey mi s-a parut cea mai buna🙂

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s