Recenzie Aleea Intunericului – Rachel Caine

Ma chinui sa mai scriu cate ceva ca am test la istorie…si nu-l stiu decat pe Mircea cel Batran si simulare luni si compuneri la Romana ca am trecut mai departe la Olimpiada si teste si pregatire si…ok, ati prins ideea.

Oricum, Aleea Intunericului este al treilea volum din seria „Vampirii din Morganville” de Rachel Caine.

Sinopsis:

 Acum, Claire i-a jurat credinta Ameliei, cel mai puternic dintre vampirii din oras. Protectia pe care i-o asigura contractul cu Fondatoarea nu prea are darul sa-i linisteasca pe cei apropiati ei.

Dintr-odata, oamenii incep sa moara pe capete si in moduri misterioase, cineva din trecutul ei revine in prezent, vanand-o, iar un stravechi vampir ii transmite infioratoarea invitatie de a veni sa ia lectii particulare in locuinta sa izolata. In ce scop – Claire urmeaza sa descopere curand… ceea ce va da un nou si inspaimantator inteles termenului de “cursuri serale”.”

Stiti, Claire a devenit papusica Ameliei, deci trebuie sa faca ce vrea ea in schimbul protectiei. Claire ascunde asta de prietenii sai (ceea ce mie mi-a inspirat genul ala de protagonista masochista, dar compenseaza altele)  iar Michael, devenit vampir, e cel care afla (ca intotdeauna, domnul Responsabil).

Ups…credca am dat spoiler, nu?

Oricum, carte te tine in priza, pur si simplu. Are multa actiune, descrierile sunt putine dar plasate cu grija si nu te lasa sa te plictisesti. Am avut toate 7 volumele, cred ca muream de suspans daca le luam pe rand (am realizat de curand ca nu toate seriile pot fi cumparate la pachet, cand m-am trezit cu al doilea volum Hex sau Puterea farmecelor fara sa-l am pe primul :)), dar si sa le iei pe toate e bine, doar ca treci prin ele repede ) pentru ca te lasa pur si simplu in stand-by, vrei sa aflii mai multe si daca nu o ai pe urmatoarea e ca si cum te-ai opri la jumatatea povestii.

Apare si Myrnin (ok, sper ca am scris bine) care, mie, cel putin, mi-a inspirat intr-un fel mila, in acest prim volum in care apare. Realizam ca e rau si asa mai departe, dar mi se pare atat de dureros si atat de demn de compatimit sa nu poti sa ai control asupra a ceea ce faci. Cred ca autoarea a vrut sa creeze pe cineva infricosator, dar mie nu mi-a inspirat asta.

Ce mai e bine la seria asta e faptul ca autoarea nu se duce spre tendinta aceea de a creea vampiri buni si draguti si iubitori, ii lasa asa reci, distanti si cruzi (ma rog, cu exceptia lui Michael). In final Amelie mai aduce o complicatie, parintii lui Claire si un misterios domn Bishop, tot vampir, dar nu spun mai mult!

Nu-mi place de Eve, pare sa nu fie deloc afectata de faptul ca Michael e vampir, poate contribuie la romantism sau ceva, dar mi se pare ca iese din peisaj, cu Shane care e total impotriva lui si Claire care accepta asta, pentru ca Michael chiar are grija de ea ca un frate mai mare,  desi usor mai reticenta uneori(asta cred eu, poate nu e chiar asa), iar despre Shane, avand-o pe Claire pe langa el parca se gandeste de doua ori daca va face ceva sau nu, dar si asta devine o complicatie din cauza unei vampirite nesuferite care se baga intre ei…oh, sa va scutesc de atatea spoilere, iata citatele:

-Ia-ti zborul ,micuta pasare,o indemna el in soapta.Grabeste-te.“

” – Si eu de ce aflu ultima? il repezi Eve, cu mainile in solduri, plimbandu-si privirea furioasa printre cei doi baieti.

-Iubit, se prezenta Shane, ridicand mana,

-Gazda, trambita Michael”

Nota mea: 5/5

5

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s