Palavrageala de luni

Iar am chef sa scriu un post…despre nimic. Mi-e lene sa gandesc pe un anumit subiect, deci scriu si eu despre ce-mi pica mai bine.

Stiti voi cum sunt copiii aia mici cand vad pe altu’, vor si ei ? Ei, cam asa sunt eu. Vor unii din clasa sa dea Delf. Normal ca vreau si eu! Dar nu cu toti odata, ca ei asteapta pana-n februarie, nu, eu tre’ sa dau acu’ in noiembrie sa-l iau inaintea lor. Si a fost ceva de genu: dar daca nu-l iei? Ce o sa se intample atunci? Asdfghj cum sa nu-l iau? Trebuie sa-l iau! eu nefiind obisnuita cu insuccesele, iata ca intr-un impuls de incapatanare, sun-o pe mama s-o sune pe profa de franceza cu care fac prega. s-o sune pe profa de la Alianta sa caute subiecte si acu’ pare a fi cea mai buna idee din lume. Tot impulsul ala de incapatanare mi-a dat ceva ca un curaj foarte optimist. Ce-mi punea piedica pana acum cu Delfu’? O sa fiu singura, o sa ma pierd pe acolo, n-o sa stiu ce sa zic/fac, o sa ma fac de ras. N-o sa stiu nimic la proba orala. O sa gresesc foarte mult. Ma pricep mai bine la engleza. Etc. Dar curajul asta al meu m-a facut sa-mi zic: ma duc acolo si fac pe dracu in patru si iau diploma aia nenorocita ca doar nu ma pune ea pe mine in dificultate!

Fraza lunga, dar a avut efect.

Si asta dupa prima ora, ora de franceza. Petrec ora de geografie chinuitor de plictisitoare si enervanta (in parte pentru ca n-am stiut sa-i raspund aleia la doua intrebari) si la ora de bilogie mai sa adorm cu fata in caiet (tui’ ecologia masii, la ce ne foloseste?) dar cu 10 minute inainte sa se sune: hai sa auzim tema. 3/4 din clasa raspund cu o intrebare: am avut?! Se intampla ca din acel sfert care a ramas sa faca parte numaru’ 15 la catalog care se intampla – ah, ironia sortii – sa fiu eu, convinsa ca nu am facut bine. (Teoretic sunt numaru’ 17 ca ne-au venit 2 colegi si trebuiau sa fie adaugati dar toata lumea, nu si nu, tu trebuie sa citesti – tradatorii naibii) Ma trec toate transpiratiile si incep sa citesc cu voce tremurata. Prind curaj cand o vad pe profa dand aprobator din cap si in final zic „Fie ce-o fi” si citesc ultimele randuri mai tare si clar decat toate celelalte 20 :)).

La sfarsit aflu ca-i bine si rasuflu usurata, ca doar urma Engleza cu Diriga. La care *surprize* am uitat caietul acasa! L-am incurcat cu ala de istorie si dai si prefa-te ca deja ai ajuns la jumatatea caietului si ca scrii pe pagina din stanga ca sa nu vada profa ca celelalte-s goale. Apoi cand ma dezmeticesc eu vad ca ceilalti citesc ceva. Scanez vreo douazeci de pagini din manual „De unde naiba citesc astia?”. Apoi aflu ca e un exercitiu. Pentru ca pe mine m-a pus profa sa-l continui. „Teodora, urmatorul.” Capul meu: stanga,dreapta,stanga,dreapta urland „Heeeeeeeelp!” si pana la urma intr-un moment de inspiratie incep si citesc dintr-un exercitiu la care unul din exemple se terminase cu cuvantul pe care-l auzisem eu inainte sa ma strige profa. Citesc acolo (noroc cu generatiile trecute ca mi-au lasat amintire rezolvarile exercitiilor) si la sfarsit aud „De ajuns, continua Adriana.”

I did it! I survived!! Trebuia sarbatorit si cum altfel decat cu un desen de toata frumusetea pe carte de engleza?🙂

Asa, la romana ne-au dardait dintii ca ne asculta, ca ne pune note, noi nu stim nimic – chestii normale. Ne-au salvad cei de la 7A ca au tinut-o ocupata ca profa de desen nu venise la ora lor. Cale libera la susotit si vanat raspunsuri. Si de la cine daca nu de la aia care a avut punctaj mare la olimpiada? M-au incercuit sa le spun la fiecare care-i pronume nu stiu de care, care-i predicat nominal, subiectu’ cutarica e inclus sau subinteles? Nemernicii, acum vor raspunsuri, dar m-au impins in fata cand a intrebat profa de bio cine e numaru 15…

Si la mate, stupoare. Eu m-am chinuit sa fac 10 probleme d’alea lungi de geometrie (corect pe deasupra), iar astialalti nu facusera decat una, doua poate niciuna. Treaba-i asta? Intreaba profa cine a facut-o pe prima: juma’ de clasa mana sus. Intreaba profa cine a facut-o pe a doua, un sfert de clasa mana sus. A treia, eu si inca doua fete mana sus. 4-5-6-7-8-9-10 doar eu mana sus. Mai pupa ei raspunsuri la romana? Nu mai pupa…

Nu-i bai, ca m-am ales cu aprecieri la sedinta cu parintii de dupa ore. Si acuma ma chinui sa ma conving sa citesc la fizica, mintea mea nu mai vrea sa fie torturata, dar nervii mei vor fi daca iar imi spune aia ca „dorm”. Nemernica aia, lemur malefic ce e (mi se pare mie ca seamana cu un lemur, nicio alta legatura cu bietul animal)!

Noapte buna fetele, merci ca cititi palavrageala mea de luni, o sa fie categorie, si in zilele de luni cand pot sa mai scriu, o sa mai scriu cate ceva. O sa am si Vorbarie de vineri, dar inca nu-i vineri. :))

Theo Rya

 

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s