Recenzie Nopti de Sucub – Richelle Mead

(A doua recenzie!! Youpppy!!!) Recenzia asta va fi despre al doilea volum din seria de 6 carti Georgina Kincaid. 

Sinopsis: Dragostea e un lucru dureros si nimeni nu stie asta mai bine decat Georgina Kincaid.

   Daca numai il saruta pe Seth Mortensen, scriitorul timid, sexy si incredibil de talentat cu care are o relatie, ii absoarbe energia. Georgina e sucub, un demon care isi ia forta din placerea barbatilor.
E adevarat, capacitatea de a-si schimba aspectul si avantajul nemuririi sunt grozave, si da, Georgina e cea care a ales sa intre in randurile slujitorilor iadului cu multe secole in urma. Dar nu pare deloc cinstit ca o demonita al carei scop in viata este seductia sa nu se poata bucura de pasiune alaturi de singurul muritor care o cunoaste si o accepta asa cum este…
     Recenzie:
   Cartea asta mi s-a parut un pic mai slaba din punct de vedere al actiunii, dar nu cu mult. Intriga, la fel sau mai buna decat in prima carte. Un deznodamant surprinzator la care nu m-as fi gandit niciodata – dovada a originalitatii lui Mead. Din punctul meu de vedere a avut si ceva morala cartea aceasta legata de ce sunt si ce par a fi oamenii -> in legatura cu Dana, despre care aflati mai multe in carte.
   A aparut un personaj nou pe care nu l-am suportat din prima clipa, Bastien, un incub adica varianta masculina adica un sucub barbat – caruia din cine stie ce motiv ii zice altfel. Mi s-a parut un  personaj disperat si usor ipocrit. Ba chiar lipsit de bun simt in anumite momente, dar presupun ca povestea n-ar mai fi decurs cum a decurs fara el. A fost un personaj indispensabil in cartea asta, deoarece jumatate din poveste e axata pe vizita lui.
   Apoi a aparut si un personaj de care mi-a fost mila, Alec. Nu stiu de ce, avand in vedere cat rau le-a facut lui Doug – pe care-l indragesc – si trupei sale, dar mie asta mi-a inspirat. Era dependent de un drog – despre care nu va spun mai multe ca dupa nu mai are farmec – si i-a facut si pe ceilalti sa fie, dar nu am putut sa nu ma gandesc in continuu „Nu e vina lui, nu-l pedespsiti!”. Cred ca dependenta aia, pentru ca, desi nu sunt cea mai toleranta persoana, cred ca cei care iau droguri au motive puternice – sau sunt psihopati – pentru ca stiu ca starea aia de visare i-ar duce departe de realitatea in care poate au probleme si mi-e mila sincer de ei.
   Acum despre ce mi-a placut. Carter. Pur si simplu, ingerul m-a suprins placut in toate actiunile sale. E de treaba chiar daca Georgina nu-l place prea mult. Mi-a placut si inceputul. Cine ar fi zis ca Georgina poate primi un premiu? chit ca unul asa de…”prapadit”.
   Cartea a fost presarata si cu amintirile ei – intrerupte de cate un moment egoist marca Bastien – si ca de obicei ceva filozofie amuzanta tipica Georginei. Nu uit sa mentionez ca si aceast volum e categoric +12, toate volumele sunt asa, presupun.
   Si am tanjit dupa momentul in care va lua si Georgina acel drog misterios, stiind ca fiind nemuritoare nu va avea efecte secundare precum depresia lui Doug si am primit momentul ala. Chiar asa, citind, totul s-a desfasurat super-rapid. In mai putin de 12 ore, Georgina a organizat un festival al cartii sau ceva asemanator.
   Imi place cartea pentru ca o prezinta pe Georgina mai in detaliu, chiar daca e un slujitor al iadului, are acea iubire fata de cei din jur si asta-mi place foarte mult.
   Am avut si ceva momente amuzante in compania Danei pe care le veti sesiza, dar cum am spus. Inafara intrigii, volumul doi mi se pare mai slaba. Georgina a fost aceeasi Georgina grozava cu tot cu umorul negru si luptele interioare, dar cartea asta a fost mai vulgara – avand-o in acelasi ring pe Dana care isi insala sotul nu cu oricine, ci cu o femeie si drogul ala pacatos.
  Citat:
  “Demonii mint, fură și trag chiulul de la plata taxelor”
  „Mintea îmi mergea încet, probabil cã numai 5% din ea era aici, la librãrie. Restul încerca sã punã un pic de ordine în dezastrul care purta numele de “viaţa mea”.”
 „-Ȋnţelegi cum merge treaba?La un moment dat o sã facem de exemplu o prãjiturã, iar eu îi zic “O, Dana, ai glazurã de ciocolatã pe obraz!”, iar ea zice “Vrei sã mi-o ştergi tu?” Iar eu mã execut, numai cã am sã i-o şterg cu limba..
-Gata, opreşte-te. M-am prins. Chiar nu vreau sã aud cum vã rostogoliţi în aluat de prãjituri.”
Nota mea: 3/5
3

Deci...ce parere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s